Notă: În acest articol ofer câteva explicații despre astrologia din spatele hiatusului solar secundar. Dacă ești interesat(ă) de semnificația hiatusului solar secundar din acest an, accesează acest link.

Care este principiul din spatele hiatusului?

Sunt multe situații în care, dacă începi un proiect – indiferent de natura acestuia – la un moment dat îți pierzi motivația, tergiversezi lucrurile sau simți că te plafonezi. Apare adesea un blocaj sau o stopare, iar elanul inițial care a animat proiectul tău se stinge și riscul de abandona este foarte mare. Dacă nu regăsești motivația inițială, dacă nu introduci un puternic element de noutate, dacă nu faci un efort suplimentar sau o ajustare de atitudine pentru a ieși de sub plafonul sub care te afli, vei abandona acel proiect. Pentru a merge mai departe ai nevoie de o motivație suplimentară și de un nou impuls care să fie de aceeași natură cu elanul care te-a animat la începutul procesului, dar care, simultan, să răspundă cerințelor momentului dificil în care te afli. Odată ce acel elan specific este (re)găsit, el te va însoți până la finalizarea procesului.

Evident, vorbim aici de un proces subiectiv: fiecare individ, în funcție de temperamentul său, de karma sa, de condițiile sale de viață și de energia pe care o angrenează la începutul procesului în care se implică experimentează încercările asociate cu acest moment (și elanul aferent depășirii sale) în mod diferit de ceilalți oameni și diferit de la o situație la alta. Ceea ce este obiectiv în această situație este faptul că, potrivit Legilor ezoterice ale Treimilor și Șeptimilor, acest moment de dificultate apare după a 3-a etapă din cele 7 (fundamentale, obiective) care sunt asociate cu acel proces (într-o manieră pe care nu o discut aici).

Ei bine, deși este un proces cât se poate de obiectiv, ciclul Soarelui prin Zodiac exprimă și el această idee. La momentul care corespunde arcului de 3/7 din lungimea cercului zodiacal (al cărui început este punctul vernal), din perspectiva care ține de semnificația acestui ciclu apare un blocaj în desfășurarea procesului. Desigur, din perspectiva astrologică și astronomică, acest blocaj nu este evident în harta obișnuită a acestui moment. Soarele are o mișcare neîntreruptă prin Zodiac. El nu se oprește din mișcarea sa – nici în aparență și nici în realitate! Energia vitalității și vieții – simbolizată de Soare – nu are nevoie – propriu-zis – de un nou elan si nu ajunge cu adevărat la un ‘hiatus’; vorbim de o mișcare continuă, neîntreruptă pe care Soarele o are, simbol al faptului că, în realitate, conștiința (pe care Soarele o simbolizează aici) nu încetează să evolueze și forța vieții (prāṇa/qi-ul) – care este de natură solară – nu încetează să circule. Cu toate acestea, ‘stoparea’ (dar și problema și dificultatea care apar odată cu ea) este reflectată în semnificația poziției din Zodiac pe care Soarele o ocupă la acest moment. Contrar a ceea ce oamenii (dar și cei mai mulți astrologi) cred, Zodiacul nu este undeva sus, pe cer (sau în stele/constelații), ci este cât se poate de ‘terestru’. El reprezintă, arhetipal, etapele și ritmurile vieții terestre, ‘rânduiala pământească’, și fazele Naturii. Cele 12 zodii sunt ‘muncile’ pe care individul (dar și umanitatea în ansamblu său) – asemenea miticului erou solar Hercule – trebuie să le desfășoare pentru a trăi, pentru a se dezvolta și a deveni complet. Soarele reprezintă Spiritul, Sinele – principiul luminii și conștiinței absolute, principiul iubirii. Simbolic, în călătoria sa prin Zodiac Soarele pătrunde în dualitate, în lumea devenirii și îmbracă diferite ‘încarnări’ și roluri, se identifică cu diferite moduri de a fi (care sunt simbolizate de diferitele zodii), la fel cum sinele individual uită de faptul ca este elementul central si se ascunde pe sine in manifestare (și în ființa vie), devenind un ‘suflet’.

Am putea spune că, la momentul de 3/7 din ciclul solar, conștiința experimentează dificultatea de a continua procesul său de integrare fără o ajustare majoră în ceea ce privește valorile și atitudinile la care aderă. Aceste valori și atitudini se referă la aspectele ce vor deveni prioritare începând cu startul celei de-a doua jumătăți a anului solar (adică la echinocțiul autumnal, odată cu începutul zodiei Balanței).

Problema care apare în acest punct are de-a face și cu diferența dintre modul în care un proces a fost gândit/abordat la începutul său și modul în care procesul ajunge să fie înțeles acum. La momentul inițial am avut un elan cu adevărat spontan, ‘tineresc’ – dar oarecum naiv și imatur – către angrenarea într-un nou ciclu zodiacal. La echinocțiul vernal, conștiința a pătruns pe o nouă ‘spiră’ a spiralei evolutive a Zodiacului, căutând să integreze un nou ciclu de experiențe. La acel moment există un moment de aparentă indeterminare, simbolizat de echilibrul energiei masculine (Yang) cu energia feminină (Yin); este un punct/moment de echilibru dinamic care va fi imediat anulat printr-o puternică zvâcnire a energiei masculine, ce ar putea fi asemănată loviturii năprasnice pe care un berbec este capabil să o aplice. Această zvâcnire, acest puternic imbold către manifestare, constituie elanul inițial care va anima întregul proces, este impulsul karmic care se îmbulzește către manifestare. Totuși, deși este puternic, acest elan nu este încă direcționat către o țintă clară și încă există o mulțime de necunoscute ce vor trebui lămurite mai târziu.

În prima parte a acestui ciclu, accentul este pus pe latura individuală a vieții și pe nevoile private ale individului. Însă, după afirmarea de sine care apare în primele 5 zodii (de la semnul exaltării Soarelui, Berbecul, până la semnul domiciliului solar, Leul), în zodia Fecioarei ne trezim într-un impas. Aici accentul pus pe expresia individuală nu mai este satisfăcător. A continua – în mod armonios – procesul început în Berbec rămânând centrați (așa cum am fost la început) doar pe nevoile individuale este imposibil (sau poate că s-ar dovedi extrem de problematic). Realizăm că, dincolo de limita simbolizată de zodia Fecioarei (și deci dincolo de limita pe care prima jumătate a Zodiacului o reprezintă), există o dimensiune a mai vastă, mai cuprinzătoare a manifestării, care nu poate fi controlat, dar care influențează într-o manieră misterioasă destinul individual, împletindu-se – în același timp – cu acesta pentru a da naștere destinului colectiv. Este vorba de întâlnirea individului cu Celălalt (Altul, Non-Eul, sau dimensiunea socială).

În Balanță, Soarele va ajunge la momentul ‘morții’ sale simbolice. Chiar dacă Scorpionul este considerată zodia morții, iar Capricornul (zodia minimei declinații a Soarelui, din perspectiva observatorului din Emisfera Nordică) constituie, simbolic, ‘îngroparea’ conștiinței în materialitate, totuși Balanța (prin trecerea sa sub marele cerc al Ecuatorului Celest) este, simbolic, zodia în care Soarele moare, pătrunzând în ‘exilul’ său astrologic. Ce ne spune Soarele la intrarea sa în Balanță? Ne spune ceva de genul: ‘Eu nu mai sunt în centrul atenției, Tu devii (Celălalt/Socialul, altul devine) important acum’ sau – altfel – ‘Eu diminuez pentru ca Noi să creștem’, ‘Eul (meu limitat) dispare pentru ca un Eu mai vast să ia naștere’.

Centrul atenției va trebui să se mute de la individual la social: individul va trebui să integreze a doua jumătate a Zodiacului. Începând cu Balanța, Eul devine universal; mai întâi, el descoperă că se polarizează și se completează cu (dar simultan și că se reflectă într-un) alt ‘eu’, se unește cu acesta, se transformă, moare și renaște, aspiră și se înalță, se universalizează și se contopește cu Realitatea Ultimă.

Care este esența procesului care are loc la hiatus?

Scopul ultim al procesului zodiacal este evoluția conștiinței (mai precis a puterii/capacității de conștientizare). Țelul nerostit – și de cele mai multe ori neînțeles, dar inerent naturii Zodiacului – este de a ne transcende conștiința individuală și de a ne integra în Conștiința Universală. ‘Integrarea’ este cuvântul cheie aici. Elanul solar inițial din Berbec este un elan către integrare a lucrurilor în conștiință. Zodiacul reprezintă chintesența procesului alchimic prin care ‘plumbul’ condiției individuale limitate animată de forțele karmice oarbe care ne împing către adâncirea în materialitate, iluzionare și ignoranță poate fi transformat în ‘aurul’ Conștiinței Ultime.

Așa cum am arătat, la momentul de 3/7 din ciclul solar apare o stopare a elanului individualizant manifestat în primele 5 zodii (emfaticul semn al Leului fiind apogeul acestui elan) și o regândire a procesului la cerințele celei de-a doua faze a procesului. În Fecioară înțelegem că, pentru ca procesul de integrare de sine să continue și să fie dus la bun sfârșit în bune condiții, centrarea pe individualitate nu mai poate să prevaleze. Ne izbim de un plafon! Nu mai putem continua centrați pe ideea obsesivă că vom putea fi împliniți dacă ne vom centra mereu doar pe îmbunătățirea condiției noastre limitate. Realizăm – mai mult sau mai puțin conștient –  că eul individual trebuie să înceapă să servească unui scop care transcende condiția individuală. Atenția trebuie să se mute de pe nevoile individuale pe nevoile colective și pe dinamica complexă a relațiilor/raporturilor sociale. Aici, la momentul hiatusului, vedem lucrurile diferit față de momentul de start al Berbecului (zodie cu care Fecioara este ‘disjunctă’ în Zodiac) și de aici impasul care apare la hiatusul de 3/7. Dacă nu găsim o abordare nouă – superioară și integratoare – în raport cu modul în care luăm interacționăm cu lumea, nu putem avansa.

Deși pragmatică, zodia Fecioarei este idealistă – eu o numesc ‘zodia idealismului pragmatic’; Fecioara aspiră către perfecțiunea manifestării individuale. Aici generăm o idee despre perfecțiunea lucrurilor și a diferitelor forme de manifestare umană. Chiar dacă această idee de perfecțiune pe care o introducem aici este oarecum artificială, totuși ea va fi suficientă pentru ca distanța care există între standardul pe care ea îl generează și realitate să genereze un nou elan – mai subtil, mai puțin profund – către implementarea ei practică, care ne va ajuta să facem un saltul către nivelul trans-individual simbolizat de a doua jumătate a ciclului solar. Aici verificăm dacă ‘priza’ noastră de conștiință este orientată pe cerințele reale ale procesului și discriminăm între ceea ce este corect și ceea ce este incorect. Decidem ceea ce trebui schimbat sau ajustat.

Așadar trebuie să înțelegem faptul că elanul care apare la hiatus provine din frustrare, nu din plenitudine! Este frustrarea de a simți că nu ești adecvat, că te afli încă departe de standardul la care ai nevoie să fii pentru a fi la înălțimea cerințelor pe care următoarea etapă le impune. Lucrurile nu sunt chiar frumoase sau plăcute aici! Ești asemenea unei persoane tinere, inteligente, studioase, cu un început promițător de carieră, care realizează că dorește să atragă partenerul potrivit pentru a se căsători și a-și asuma responsabilități familiale, dar realizează că încă nu este cu adevărat pregătită pentru aceasta. Poate că persoana respectivă are o problemă cu greutatea corporală și realizează că până ce nu va corecta acest neajuns nu va fi capabilă să fie competitivă pe ‘piața’ relațională astfel încât să atragă genul de partener pe care și-l dorește. Sau poate are o traumă nerezolvată din trecut care, deși i-a permis să funcționeze bine în alte sectoare ale vieții, i-ar putea genera probleme majore în viața intimă. Sau poate realizează că până la acel moment nu a cultivat abilitățile de cooperare reală necesare într-o relație și a trăit doar relații nesemnificative și de scurtă durată, bazate doar pe atracție fizică și nemulțumitoare la nivel sufletesc, neavând capacitatea de a menține stabilă o relație de cuplu cu o altă persoană. Este nevoie de o ajustare de sine.

La nivelul simbolisticii astrologice, în Fecioară limitarea conștiinței noastre ne frustrează, ca urmare generăm un model de perfecțiune (care este generat oarecum statistic) despre felul în care ar trebui să fim și despre cât de utili ar trebui să fim altora. Aici ne comparăm cu acest model și, dacă nu ne potrivim încă cu el, decidem ce avem de ajustat. Evident, mai târziu, standardul de perfecțiune generat la nivelul Fecioarei va trebui și el abandonat, pentru că nu va mai corespunde necesităților complexe pe care le vom întâlni pe parcurs, dar acest lucru va fi mult mai ușor de realizat odată ce elanul generat la hiatus ne va trece dincolo de al doilea punct de indeterminare/echilibru al ciclului solar zodiacal: echinocțiul autumnal, startul zodiei Balanței.

La hiatus apare o conștientizare a unui impas major, dublată de o anticipare a posibilităților de dezvoltare în viitor. În varianta ideală, aici reușim să aducem în conștiință dificultatea asociată cu acest moment ÎMPREUNĂ CU ajustarea corespunzătoare, trecând astfel pe un nivel superior de integrare, lucru care corespunde dualității zodiei Fecioarei. 

Elanul echinocțiului de primăvară care animă întregul an solar va putea fi accesat prin accesarea octavei zodiacale care corespunde momentului de 3/7. Astrologia indiană (‘vedică’) numește aceasta octavă saptāṃśa (șeptimea zodiacală). În ciclul solar, a 7-a diviziune corespunde, analogic, celei de-a 7-a case solare – Balanța, zodia interacțiunii complementare cu (ceea ce pare a fi) Non-Sinele și cu latura socială a vieții (iar într-un horoscop corespunde celei de-a 7-a case astrologice care în astrologia indiană este considerată casa relațiilor de cuplu și a sexualității, motiv pentru care a 7-a diviziune zodiacală este asociată și cu ‘rezultatul’ cel mai evident al relațiilor de cuplu: copiii). Noul elan este simbolizat de poziția Soarelui la 0° Berbec în șeptimea zodiacală care începe la momentul hiatusului și este de natură să faciliteze trecerea în bune condiții prin acest al doilea moment de cumpănă și indeterminare. Accesarea acestui elan se face prin orientarea focalizată a atenției și conștientizare.

La 3/7 din cercul zodiacal, calculat începând cu punctul vernal (deci la gradul 04°17’08’’ din Fecioară) se încheie a 3-a șeptime a Zodiacului și un nou elan, de o natură mai subtilă, se manifestă.  A 4-a șeptime zodiacală și a 13-a stație lunară încep în acest punct, iar valoarea lor numerologică nu trebuie neglijată: ambele diviziuni (solară și lunară) corespund numărului 4 care simbolizează limitarea, ordinea și serviciul (numărul 13 indică, desigur, și o ‘moarte’ simbolică), deci au de-a face atât cu frustrarea, cât și cu efortul și perseverența necesare pentru a merge mai departe.

Ce este hiatusul solar anual?

Câteva explicații de bază sunt necesare aici pentru cei mai puțin familiarizați cu acest subiect. Hiatusul solar (subtil / secundar) anual este un punct special din Zodiac (respectiv, un moment din an), determinat matematic, în care procesul zodiacal început cu ocazia echinocțiului de primăvară are nevoie să capete o calitate diferită și un impuls suplimentar pentru a putea continua către dezvoltarea și finalizarea lui.

Există două ‘legi’ ezoterice fundamentale care stau la baza determinării acestui moment- Legea lui Șapte și Legea lui Trei – și un model care le descrie funcționarea (Eneagrama). Legea lui Șapte (numită și Legea Octavelor) afirmă că orice fenomen evoluează în șapte pași fundamentali. Legea lui Trei afirmă că în orice fenomen se manifestă trei forțe fundamentale (activă, pasivă și neutralizatoare). Eneagrama este o figură compusă din 9 puncte egal distribuite de-a lungul unui cerc și unite într-un mod semnificativ. Originea acestui sistem este învăluită în mister: se speculează adesea o proveniență sufită, creștin-ortodoxă, kabalistică sau pitagoreică.

Foarte multe corelații extrem de interesante cu o mulțime de procese și fenomene naturale au fost făcute aici. Exemplul cel mai des folosit pentru a explica felul în care cele două legi se combină (și felul în care Eneagrama funcționează) este gama muzicală (scala muzicală egal temperată în care fiecare octavă are 12 intervale egale fiind și o explicație pentru felul în care cele două legi funcționează în Zodiac).

Din punct de vedere astrologic, cele 3 forțe sunt exprimate prin cele trei modalități de vibrație a energiei: cardinală, fixă și duală (dintr-o altă perspectivă vorbim aici de forța solară, de forța lunară și de cea mercurială). Cele 7 etape sau ‘trepte’ distincte ale oricărui proces sunt cele 7 astre care guvernează și – arhetipal vorbind – ‘generează’ Zodiacul: Soarele, Luna, Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn.

Nu voi intra aici în amănuntele legate de modul de fundamentare teoretică a hiatusului. Foarte pe scurt, se consideră că, pentru a fi dus la bun sfârșit, orice proces are nevoie de un impuls special într-un anumit moment în care energia care i-a fost imprimată la startul său tinde să slăbească în intensitate sau să devieze de la orientarea sa originară. Acest moment este un ‘hiatus’, un fel de ‘stopare pentru deliberare’, o ‘descumpănire’, o ‘nehotărâre’ a factorului angrenat în proces ce se traduce printr-o dilemă de genul: ‘să continui ce am început (cu intenția și orientarea inițiale), sau să deviez către altceva?’. În astfel de momente un ‘șoc’ (un impuls) este necesar pentru a depăși blocajul care apare.

În procesele umane, apariția acestui moment nu poate fi ușor și precis anticipată (fiind însă resimțită în feluri diferite: ca tendință de a abandona un proiect început anterior, de a trece la altceva, de a modifica cursul inițial al unei inițiative etc). Conștiința / voința joacă un rol fundamental aici. Exemple familiare aici ar fi dificultățile sau tentațiile care apar la un anumit timp după începerea unei cure de slăbire, a unui program de fitness, a unui program de meditație sau a deciziei de a scăpa de un obicei greșit sau dependență etc și noua energie și noul tip de angrenare necesare pentru a le depăși….Pe de altă parte, procesele obiective (cum ar fi cele din natură, de exemplu) au propriile lor mecanisme de ajustare.

Hiatusul aferent oricărui proces care este simultan obiectiv și simbolic (ca de exemplu ciclul zodiacal asociat cu anul solar tropical) poate fi identificat matematic. În cazul ciclului zodiacal, hiatusul este determinat (în grade de longitudine ecliptică) la punctul de 3/7 din cercul zodiacal plecând de la Primul Punct al Berbecului (deci la 4°17’08” Fecioară). Acest hiatus are mai degrabă o semnificație generală, mondială, decât una locală.

Probleme cu interpretările obișnuite ale semnificației astrologice a hiatusului (și o soluție alternativă)

De-a lungul timpului am citit multe încercări de a interpreta hiatusul; din păcate analizele respective nu mi s-au părut niciodată convingătoare (de fapt, ele erau complet invalide în ceea ce privește fundamentarea lor astrologică și ezoterică… poate că lucrurile s-au mai schimbat între timp, adică în ultimii ani de când nu le-am mai citit). Voi trece în revistă, pe scurt, principalele probleme pe care – consider eu – interpretările obișnuite de hiatus realizate de astrologi le implicau:

1.Se obișnuiește interpretarea separată, distinctă a hărții astrologice de la hiatus aferentă poziției Soarelui la gradul 4°17’08” Fecioară. Problema aici este că harta obișnuită ce are la bază poziția Soarelui la momentul de hiatus nu este – și nu poate fi – radicală, altfel spus ea nu poate fi considerată de sine stătătoare! Ea nu constituie începutul sau ‘nașterea’ a ceva nou în anul solar (care a început deja la echinocțiul de primăvară, momentul de start al drumului aparent al Soarelui prin Zodiac). Nefiind corelată cu un fenomen astronomic evident (ca în cazul solstițiilor, echinocțiilor, lunațiilor, revoluțiilor sau tranzițiilor solare de la un semn zodiacal la altul, harta astrală a momentului hiatusului anual nu are – de una singură – nici o semnificație specială. Nimic special nu începe în acest moment în ciclul solar vizibil. Ceea ce începe la hiatus, începe pe o octavă diferită (și tot ca o continuare a procesului anterior), deci corespunde unei alte harți astrale – una mai ‘subtilă’ – a acestui moment!

2.Cele mai multe interpretări sunt previzionale, abordând harta de hiatus ca și când ar marca începutul unui nou an solar. Astrologii folosesc harta de hiatus în izolare și speculează despre semnificațiile previzionale ale indicatorilor astrologici fără nici o raportare la startul procesului. Dar, din aceleași motive ca cele de mai sus, harta astrală ce corespunde poziției Soarelui la hiatus nu poate fi previzională. Din moment ce ea continuă – pur și simplu – procesul anterior, fără nici o modificare calitativă, și din moment ce ea nu marchează un început evident, ea nu poate reprezenta baza pentru o previziune despre calitatea anului solar (rămas). La hiatus se presupune că, într-un fel sau altul, se continuă un fenomen deja început și nu se începe ceva cu totul diferit. Nu poți integra energia hiatusului fără a vrea să ai de-a face cu energia echinocțială care se află la originea (baza) întregului proces din care hiatusul face parte! Din acest motiv, toate analizele hiatusului de 3/7 pe care eu le-am citit sau ascultat în trecut erau profund viciate. Hiatusul este momentul unei alegeri în interiorul unui proces deja existent și nu momentul unei inițiative cu implicații diferite de cele originare! Alegerea ce trebuie făcută acum presupune identificarea conștientă cu o valență mai subtilă a procesului care asigură ducerea acestuia la bun sfârșit în condiții optime.

3.A prezenta poziția Soarelui și a planetelor în casele astrologice, deci a calcula Ascendentul hiatusului pentru un loc particular și a prezenta apoi acest horoscop ca relevant pentru toată lumea este complet greșit. Oamenii care nu se află în localitatea respectivă la momentul hiatusului nu au absolut nimic de-a face cu astrograma hiatusului proiectată horoscopic la coordonatele din acea localitate. Ceea ce poate avea o semnificație generală (și poate fi deci extrapolată la nivel mondial) este doar o hartă strict ‘celestă’ – una care nu ‘localizează’ semnificațiile pozițiilor planetare pentru un anume punct de pe glob. Analiza hiatusului în casele astrologice, orele planetare asociate etc. au sens doar dacă – din diferite motive – se intenționează interpretarea ‘locală’ a acestuia (iar acest înțeles ‘local’ al hărții de hiatus trebuie precizat din start!). De altfel, pandemia COVID – care a ținut lumea în localități diferite și nu le permite să se adune în grup în același loc – este ocazia perfectă pentru a înțelege (în sfârșit!) de ce acest lucru pe care îl afirm de mulți ani încoace în comunitatea astrologilor care interpretează acest moment este valid! Sunt curios ce coordonate standard vor mai folosi acum astrologii pentru a fabula pe marginea Ascendentului și a caselor momentului de hiatus…

Dar din moment ce, prin definiție, procesul care începe la momentul de hiatus – și care are capacitatea de a facilita și stimula ajustarea procesului inițial început la momentul echinocțiului – începe pe o octavă nouă, deci pe un ciclu ‘paralel’ cu ciclul inițial, harta astrologică de hiatus este, în mod necesar, harta (divizionară) corespunzătoare octavei care devine activă la momentul de hiatus! Pentru că hărțile divizionare / armonice aferente unei anumite poziții a Soarelui în Zodiac funcționează ca ‘octave’ sau ‘armonici’ ale acelei poziții, ceea ce are cu adevărat semnificație aici este harta divizionară care corespunde momentului de hiatus și anume Saptāṃśa (Șeptimea) de la momentul în care Soarele ajunge la punctul aflat la 3/7 longitudine ecliptică plecând de la Primul Punct al Berbecului.

Ce este Saptāṃśa și cum se calculează ea?

În astrologia indiană, hărțile divizionare presupun compartimentarea (pe criterii numerologice și geometrice a) fiecărei zodii în intervale egale (cu lungimi ce variază în funcție de numărul diviziunii folosite) ce sunt puse în corespondență, la rândul lor, tot cu cele 12 zodii. Există mai multe astfel de diviziuni și, de regulă, fiecare hartă divizionară (varga) este simbolizată prin numărul de diviziuni (aṃśas) aplicate Zodiacului. Astfel, D-1, prima diviziune, este chiar harta astrologică obișnuită (cea care corespunde exact fiecărui semn zodiacal); D-2 presupune o sub-împărțire a fiecărui semn zodiacal în două jumătăți egale; D-3 este o hartă decanală, împărțind fiecare zodie în trei părți egale ș.a.m.d.

Diviziunea care ne interesează pe noi aici, Saptāṃśa, este harta ce corespunde diviziunii fiecărei zodii în 7 părți egale. Este ca și cum ai privi fiecare zodie cu o lupă, descoperind acolo o altă structură zodiacală, mai profundă care reflectă în moduri diferite structura Zodiacului. Saptāṃśa este deci o reflectare holografică a Zodiacului în 7 diviziuni egale ale sale.

Începând cu startul zodiei Berbecului, fiecare zodie este divizată în 7 segmente a câte 4°17’08” (adică a șaptea parte din cele 30° ce corespund unui semn zodiacal) și fiecare segment este asociat cu o zodie, în ordine, de la Berbec la Pești. Astfel, segmentul 0° – 4°17’08” din Berbec corespunde integral Saptāṃśa-ei Berbecului, segmentul 4°17’08”-8°34’17” din Berbec corespunde Saptāṃśa-ei Taurului etc. Ciclul complet al Zodiacului este divizat astfel în 7 ‘Micro-Zodiace’ (adică 7 proiecții ale Zodiacului în sine însuși) și fiecare Micro-Zodiac corespunde uneia dintre cele 7 planete. Denumirea de Saptāṃśa (șeptime) poate fi aplicată atât celor 7 diviziuni ale unei singure zodii (șeptimi mici), cât și celor 7 diviziuni mari ale Zodiacului (șeptimi mari).

Tabelul de mai jos arată corespondența dintre zodii și saptāṃśa-ele (șeptimile) mici și mari.

Regula de asociere este următoarea:

-în fiecare zodie impară (Berbec, Gemeni, Leu etc) ordinea șeptimilor începe chiar cu semnul zodiacal respectiv;

-în fiecare zodie impară (Taur, Rac, Fecioară etc) ordinea șeptimilor începe cu semnul opus zodiei respective.

Momentul de hiatus apare la împlinirea a 3 cicluri de Saptāṃśa-e complete din cele 7 ale Zodiacului, deci la 3/7 din numărul total de micro-zodiace care alcătuiesc Marele Zodiac al Șeptimilor.

Semnificația Saptāṃśa-ei și momentului de 3/7 din ciclul anului echinocțial

În astrologia indiană, Saptāṃśa (D-7) corespunde copiilor (și, prin extensie, tuturor creațiilor noastre). Prin analogie cu mitul biblic al Creației Lumii în 7 (6+1) zile (număr a cărui semnificație astrologică și mistică a fost preluat de israeliți de la babilonieni), 7 este un număr care, simbolic, exprimă un proces complet de creație.

Semnificația acestei corespondențe este cât se poate de evidentă la nivel astrologic: orice acțiune începută la startul anului este – din această perspectivă – un ‘copil’ al anului (altfel spus anul nou care începe la echinocțiul de primăvară este un nou ‘copil’ al Soarelui, deci un nou ciclu solar care se ‘naște’ la începutul Berbecului, unde Soarele se află în exaltarea sa). ‘Corecția’ care apare la momentul de 3/7 al anului (și care corespunde, simbolic, Fecioarei – semnul ‘ajustării’ și ‘perfecționării’ procesului inițial început în Berbec) este similară cu ‘corecția’ pe care un părinte o aplică în procesul de creștere și dezvoltare a propriului său copil. În acord cu simbolismul Fecioarei, la hiatus realizăm că procesul început la Berbec (și exprimat plenar în zodia Leului) este pe cale să devieze de la direcția sa (sau că are nevoie de o îmbunătățire) și căutăm să-l reorientăm în raport cu intenția sa originară. 

După cum se observă, începutul Fecioarei corespunde Saptāṃśa-ei Peștilor: aici observăm că ‘scopul’ final (idealizat, subtil) al procesului solar (Peștii) nu corespunde deloc (este în antiteză) cu ‘starea’ sa actuală (Fecioara), ceea ce face să apară o ‘dilemă’ legată de continuarea procesului. Hiatusul apare în a doua șeptime a Fecioarei (la gradul 4°17’08”) adică la momentul în care diviziunea Peștilor se încheie și începe diviziunea Berbecului. Aici apare startul unei noi octave zodiacale, a unui nou ciclu pe un nivel mai profund decât cel obișnuit. Trecerea de la Pești la Berbec în D-7 funcționează exact ca un ‘echinocțiu’ subtil, este deci un moment de cumpănă, un ‘vid’, un adevărat ‘hiatus’.

[Notă: Realizând o corespondență între cele 7 șeptimi mari (micro-zodiacele) și ordinea caldeeană a planetelor (Luna – Mercur – Venus – Soare – Marte – Jupiter – Saturn), această octavă (șeptime) care începe în acest punct corespunde Soarelui (ceea ce este, de asemenea, foarte semnificativ, pentru că problema care apare aici este una a voinței și a conștiinței – simbolizate de Soare, avem un hiatus ‘solar’). Dacă aplicăm ordinea caldeeană la șeptimile mici ale semnului zodiacal în care se produce hiatusul (Fecioara), începutul acestei octave corespunde șeptimii lui Mercur, adică chiar guvernatorului Fecioarei. Dacă ne gândim și că, tradițional, Soarele este exaltat în Berbec, iar Mercur își are exaltarea (tot) în Fecioară, înțelegem de ce această poziție a Soarelui în octava pe care o declanșează la hiatus este una ‘exaltată’ (adică ‘elevată’ într-un mod cu totul special)].

Care este, așadar, harta astrologică a hiatusului solar anual și cum se interpretează ea?

Harta astrologică de hiatus este chiar harta octavei de la 3/7 – ea este singura care marchează ‘hiatusul’ și ‘începutul’ a ceva ce are legătură cu întregul fenomen analizat! Aici Berbecului de la echinocțiu îi corespunde Berbecul din D-7 de la hiatusul secundar; D-7 de la hiatus corespunde simultan (d.p.d.v calitativ) atât hiatusului inițial (momentul de start – echinocțiul de primăvară), cât și hiatusului secundar (momentul de 3/7 din ciclul solar). La hiatus suprapunem o energie de ajustare, de corecție asupra întregului proces.

Prin această hartă, longitudinile Soarelui și ale tuturor planetelor sunt convertite în poziții zodiacale din Saptāṃśa (D-7). Această hartă divizionară poartă în sine calitatea energiei subtile ce se manifestă la hiatus. Dacă vrem să avem o imagine de ansamblu, această hartă trebuie corelată cu cea de la echinocțiu și cu semnificația pozițiilor planetare din D-1 la momentul de hiatus, ea fiind perfect corelată cu aceste două momente.

La fel ca energia ce corespunde momentului de start a procesului zodiacal (echinocțiul vernal – moment de joncțiune a două cicluri distincte), energia de la hiatus este o una foarte specială ce indică joncțiunea a două tipuri de energii. Ca notă adiacentă, acest moment corespunde startului celei de-a 13-a stație lunară (tropicală) – asociată cu uniunea și conjuncția contrariilor.

Mai mult, mijlocul Micro-Zodiacului (Saptāṃśa mare) care începe aici coincide cu mijlocul Zodiacului (echinocțiul de toamnă, începutul zodiei Balanței), ca urmare ea este perfect echilibrată de o parte și de alta a acestuia, lucru extrem de semnificativ! 

De fapt, această corespondență este – în viziunea mea – motivul fundamental pentru care, din perspectivă astrologică, hiatusul secundar se află poziționat la 3/7 din cercul zodiacal și are importanța pe care o are (și motivul major pentru care această șeptime zodiacală are o importanță mult mai mare decât celelalte șeptimi!). Șeptimea Zodiacului care începe atunci își are marcat punctul ei median (începutul diviziunii Balanței) chiar de echinocțiul autumnal (care este adevăratul ‘hiatus’ solar fundamental de după cel de la echinocțiul de primăvară!). Energia șeptimii zodiacale (micro-zodiacului) care începe la momentul de 3/7 asigură adaptarea procesului anterior la cerințele complet diferite (polarizante și integrative) ale jumătății Zodiacului marcate de echinocțiul autumnal. La momentul de 3/7 conștiința individuală se ajustează pe sine pentru a deveni ‘socială’ odată cu intrarea Soarelui în jumătatea de Zodiac care începe la hiatusul din punctul autumnal.

Fiind cuprinsă între diviziunea (șeptimea) Peștilor din semnul opus acestuia (Fecioara) și diviziunea (șeptimea) Berbecului din semnul opus acestuia (Balanța), Saptāṃśa mare care începe la hiatus este – ea însăși – una care semnifică polarizarea, complementaritatea și oglindirea, joncțiunea contrariilor, reflectarea sinelui în (ceea ce pare a fi) ‘non-sine’ și a conștiinței individuale în conștiința colectivă (și invers)! Această armonică va asigura ducerea la bun sfârșit a procesului început la echinocțiul de primăvară.

Câteva concluzii suplimentare legate de fundamentarea astrologică a hiatusului anual

Ca o concluzie a celor prezentate până acum, la momentul de hiatus ceea ce contează cu adevărat este calitatea energiei armonicii care, potrivit Legii lui 7 (Legea Octavelor), se pune în mișcare la finalul celei de-a treia Saptāṃśa. Asta ar presupune conștientizarea faptului că cel mai bun mod prin care energiile brute (simbolizate de horoscopul D-1 din acest moment) pot fi sublimate și transformate pentru a asigura buna continuitate a procesului și păstrarea calității direcției / intenției originare este prin ‘apelul’ la energiile Saptāṃśa-ei de la 3/7.

Fecioara – semnul în care Soarele se află la momentul hiatusului – este un semn dublu, dual. Așa cum am văzut, el este un semn care aduce calitățile critice, discriminative și adaptative necesare pentru a asigura că procesul deja început la echinocțiu se corectează și își păstrează linia inițială și orientarea sa evolutivă. Însă pentru a-și corecta orientarea în Fecioară, conștiința solară are nevoie de un ‘standard’ (de aici derivă semnificația faptului că Fecioara este un semn dublu! Ea este simultan idealistă și practică, este zodia paradoxalului ‘idealism pragmatic’). Fecioara observă diferența dintre intenția originară (standardul inițial) și realitatea efectivă și caută să aplice o corecție. Ei bine, această readucere în prim plan a intenției originare de la gradul zero din Berbec (deci de la începutul procesului, echinocțiul de primăvară) nu este altceva decât gradul ‘zero’ Berbec al șeptimii D-7 care începe la hiatus (Saptāṃśa de la 3/7).

Această octavă superioară activează elanul și voința inițiale și asigură ‘șocul’ sau impulsul necesar pentru restaurarea direcției inițiale de dezvoltare, restabilind astfel ‘puritatea’ inițială a intenției procesului! Soarele (simbolul fundamental al conștiinței care evoluează pe Calea Zodiacului), aflat la gradul 4°17’08” în Fecioară la momentul de hiatus, își regăsește impulsul fundamental cu care a pornit anul solar prin poziția sa simbolică la gradul zero Berbec pe octava diferită ce se naște la finalul celei de-a treia șeptimi zodiacale. Aceasta este – în viziunea mea – semnificația fundamentală a hiatusului și ceea ce – cred eu – trebuie conștientizat și integrat cu adevărat la acest moment!

Și nu sunt multe de făcut la un astfel de moment de hiatus! Nicio o altă explicație sau previziune și nici o speculație despre implicațiile viitoare nu sunt necesare aici. Nu trebuie să-ți alegi scopuri noi, nu e nevoie să te pregătești pentru un nou – dar inexistent – ‘an solar’ și să te gândești că începe ceva cu totul nou și diferit. Este nevoie doar de o conștientizare a calității fundamentale a energiei – mai profunde, mai subtile – ce corespunde configurației planetare din D-7. Este un fenomen mai degrabă ‘spiritual’ (dat fiind nivelul profund pe care se produce). Tot ce ai de făcut la hiatus este să (re)găsești intenția originară a procesului (ciclului solar) actual și să o iei drept standard sau ideal (să te identifici cu ea!), iar ajustarea și adaptarea necesare se vor produce de la sine, în sensul că tu te vei integra în noul impuls care oricum există acolo ca potențial.

Am putea rămâne la acest nivel strict ‘solar’ (și ar fi poate alegerea cea mai înțeleaptă, având în vedere nivelul abstract al semnificațiilor (foarte generale) implicate aici!), dar se poate și să mergem mai departe… Mai specific (deși mai puțin evident, cred eu), felul în care valorile, strategiile, convingerile și principiile de viață, tiparele de comportament și atitudinile fundamentale ce animă procesul de dezvoltare al ciclului solar pot fi ajustate, corectate și perfecționate va fi reflectat de pozițiile Lunii și a planetelor în Saptāṃśa care începe la hiatus (dar nu voi vorbi despre asta acum).

Fundamentală aici este însă ideea de calitate ascunsă pe care hărțile divizionare (în acest caz D-7 de la hiatus) o indică (oarecum similară cu conceptul de ‘Jia ascunsă’ din astrologia chinezească Qi Men Dun Jia). Această calitate neevidentă, aflată pe un strat mai profund a conștiinței, este cea care trebuie conștientizată și integrată la momentul de hiatus (în cazul unui nivel de conștiință grosier, ea poate fi trecută cu vederea și neintegrată!). Ea constituie, simbolic, răspunsul la ‘dilema’ conștiinței globale, dilemă ce se manifestă, subtil, la hiatus! A fi în ton cu energia subtilă a hiatusului înseamnă – în viziunea mea – a te racorda la rezonanța subtilă simbolizată de harta D-7 de la hiatus, iar această integrare va filtra și va transmuta, va reorienta energiile momentului în raport cu intenția originară manifestată la începutul ciclului solar! Aceasta va constitui, totodată, și pregătirea spirituală cea mai potrivită pentru pătrunderea în a doua jumătate a Zodiacului (odată cu echinocțiul de toamnă). Este o corecție necesară a eului și a ideii de(spre) sine în scopul universalizării conștiinței!

Sunt, așadar, trei etape pe care – în viziunea mea – trebuie să le urmezi pentru a depăși cu bine hiatusul și pentru a integra semnificația acestuia:

1.Conștientizează calitatea și orientarea energiei inițiale de la momentul echinocțiului de primăvară, startul noului an solar. Ajută-te de harta astrologică D-1 de la echinocțiu pentru a fixa sau actualiza / rememora semnificațiile acelui moment în conștiință și pentru a te ancora la adevărata semnificație a procesului solar din anul în care te afli.

2.Conștientizează impasul care apare la momentul de hiatusului și corecțiile care se cer aplicate procesului inițial. Te poți ajuta de harta astrologică D-1 de la hiatus pentru a conștientiza problema ce apare în ciclul solar, dar nu este neapărat necesar, pentru că această hartă nu oferă soluția! Evocă semnificațiile de la echinocțiu pentru a conștientiza mai bine diferența care există între ceea ce a fost intenționat la început și ceea ce există în realitate.

3.Evocă energia plină de elan a noii octave care se naște exact la momentul hiatusului și conștientizează calitatea acesteia, identifică-te cu impulsul ei. Dobândește un ‘feeling’ al ei! Folosește semnificațiile hărții astrologice D-7 de la hiatus pentru a te reconecta astfel la intenția originară de la startul anului solar și pentru a eleva (a converti) energia momentului la cea mai înaltă vibrație a sa.

Aceste trei etape pot fi sintetizate sub forma unei triplete de genul

elan – stopare – impuls,

standard – deviere – ajustare sau

orientare – rătăcire – revenire.

Prin conștientizare și integrare, octava ce apare la momentul de 3/7 devine un mod de a actualiza energia începutului și elanul originar prezente la startul procesului (echinocțiul de primăvară). Conștientizarea acestei octave presupune un adevărat ‘salt’ pe un nivel superior în raport cu fenomenul obișnuit, nivel pe care activează – într-un mod mai subtil, mai rafinat – aceeași energie năvalnică și plină de elan care a fost prezentă și la momentul începutului echinocțial.

Scopul tuturor acestor demersuri ar trebui să fie acela de a integra conștiința individuală în ritmurile universale și de a restabili (în propria conștiință) legătura cu intenția evolutivă originară a procesului și nu de a prezice în mod bombastic (și în același timp naiv și total incorect!) viitorul sau de a face tot felul de promisiuni vagi, speculative și utopice în baza hărții de hiatus.