Pentru că se apropie momentul hiatusului solar (secundar) anual realizez, în cele ce urmează, câteva comentarii legate de ceea ce eu consider a fi un mod mai semnificativ de a-l înțelege și interpreta astrologic.

Hiatusul solar secundar din 2021 este pe data de 27 august la ora 11:15 AM ora României.

Care este principiul din spatele hiatusului?

Sunt multe situații în care, dacă începi un proiect – indiferent de natura acestuia – la un moment dat îți pierzi motivația, tergiversezi lucrurile sau simți că te plafonezi. Apare adesea un blocaj sau o stopare, iar elanul inițial care a animat proiectul tău se stinge și riscul de abandona este foarte mare. Dacă nu regăsești motivația inițială, dacă nu introduci un puternic element de noutate, dacă nu faci un efort suplimentar sau o ajustare de atitudine pentru a ieși de sub plafonul sub care te afli, vei abandona acel proiect. Pentru a merge mai departe ai nevoie de o motivație suplimentară și de un nou impuls care să fie de aceeași natură cu elanul care te-a animat la începutul procesului, dar care, simultan, să răspundă cerințelor momentului dificil în care te afli. Odată ce acel elan specific este (re)găsit, el te va însoți până la finalizarea procesului.

Evident, vorbim aici de un proces subiectiv: fiecare individ, în funcție de temperamentul său, de karma sa, de condițiile sale de viață și de energia pe care o angrenează la începutul procesului în care se implică experimentează încercările asociate cu acest moment (și elanul aferent depășirii sale) în mod diferit de ceilalți oameni și diferit de la o situație la alta. Ceea ce este obiectiv în această situație este faptul că, potrivit Legilor ezoterice ale Treimilor și Șeptimilor, acest moment de dificultate apare după a 3-a etapă din cele 7 (fundamentale, obiective) care sunt asociate cu acel proces (într-o manieră pe care nu o discut aici).

Ei bine, deși este un proces cât se poate de obiectiv, ciclul Soarelui prin Zodiac exprimă și el această idee. La momentul care corespunde arcului de 3/7 din lungimea cercului zodiacal (al cărui început este punctul vernal), din perspectiva care ține de semnificația acestui ciclu apare un blocaj în desfășurarea procesului. Desigur, din perspectiva astrologică și astronomică, acest blocaj nu este evident în harta obișnuită a acestui moment. Soarele are o mișcare neîntreruptă prin Zodiac. El nu se oprește din mișcarea sa – nici în aparență și nici în realitate! Energia vitalității și vieții – simbolizată de Soare – nu are nevoie – propriu-zis – de un nou elan si nu ajunge cu adevărat la un ‘hiatus’; vorbim de o mișcare continuă, neîntreruptă pe care Soarele o are, simbol al faptului că, în realitate, conștiința (pe care Soarele o simbolizează aici) nu încetează să evolueze și forța vieții (prāṇa/qi-ul) – care este de natură solară – nu încetează să circule. Cu toate acestea,stoparea’ (dar și problema și dificultatea care apar odată cu ea) este reflectată în semnificația poziției din Zodiac pe care Soarele o ocupă la acest moment. Contrar a ceea ce oamenii (dar și cei mai mulți astrologi) cred, Zodiacul nu este undeva sus, pe cer (sau în stele/constelații), ci este cât se poate de ‘terestru’. El reprezintă, arhetipal, etapele și ritmurile vieții terestre, ‘rânduiala pământească’, și fazele Naturii. Cele 12 zodii sunt ‘muncile’ pe care individul (dar și umanitatea în ansamblu său) – asemenea miticului erou solar Hercule – trebuie să le desfășoare pentru a trăi, pentru a se dezvolta și a deveni complet. Soarele reprezintă Spiritul, Sinele – principiul luminii și conștiinței absolute, principiul iubirii. Simbolic, în călătoria sa prin Zodiac Soarele pătrunde în dualitate, în lumea devenirii și îmbracă diferite ‘încarnări’ și roluri, se identifică cu diferite moduri de a fi (care sunt simbolizate de diferitele zodii), la fel cum sinele individual uită de faptul ca este elementul central si se ascunde pe sine in manifestare (și în ființa vie), devenind un ‘suflet’.

Am putea spune că, la momentul de 3/7 din ciclul solar, conștiința experimentează dificultatea de a continua procesul său de integrare fără o ajustare majoră în ceea ce privește valorile și atitudinile la care aderă. Aceste valori și atitudini se referă la aspectele ce vor deveni prioritare începând cu startul celei de-a doua jumătăți a anului solar (adică la echinocțiul autumnal, odată cu începutul zodiei Balanței).

Problema care apare în acest punct are de-a face și cu diferența dintre modul în care un proces a fost gândit/abordat la începutul său și modul în care procesul ajunge să fie înțeles acum. La momentul inițial am avut un elan cu adevărat spontan, ‘tineresc’ – dar oarecum naiv și imatur – către angrenarea într-un nou ciclu zodiacal. La echinocțiul vernal, conștiința a pătruns pe o nouă ‘spiră’ a spiralei evolutive a Zodiacului, căutând să integreze un nou ciclu de experiențe. La acel moment există un moment de aparentă indeterminare, simbolizat de echilibrul energiei masculine (Yang) cu energia feminină (Yin); este un punct/moment de echilibru dinamic care va fi imediat anulat printr-o puternică zvâcnire a energiei masculine, ce ar putea fi asemănată loviturii năprasnice pe care un berbec este capabil să o aplice. Această zvâcnire, acest puternic imbold către manifestare, constituie elanul inițial care va anima întregul proces, este impulsul karmic care se îmbulzește către manifestare. Totuși, deși este puternic, acest elan nu este încă direcționat către o țintă clară și încă există o mulțime de necunoscute ce vor trebui lămurite mai târziu.

În prima parte a acestui ciclu, accentul este pus pe latura individuală a vieții și pe nevoile private ale individului. Însă, după afirmarea de sine care apare în primele 5 zodii (de la semnul exaltării Soarelui, Berbecul, până la semnul domiciliului solar, Leul), în zodia Fecioarei ne trezim într-un impas. Aici accentul pus pe expresia individuală nu mai este satisfăcător. A continua – în mod armonios – procesul început în Berbec rămânând centrați (așa cum am fost la început) doar pe nevoile individuale este imposibil (sau poate că s-ar dovedi extrem de problematic). Realizăm că, dincolo de limita simbolizată de zodia Fecioarei (și deci dincolo de limita pe care prima jumătate a Zodiacului o reprezintă), există o dimensiune a mai vastă, mai cuprinzătoare a manifestării, care nu poate fi controlat, dar care influențează într-o manieră misterioasă destinul individual, împletindu-se – în același timp – cu acesta pentru a da naștere destinului colectiv. Este vorba de întâlnirea individului cu Celălalt (Altul, Non-Eul, sau dimensiunea socială).

În Balanță, Soarele va ajunge la momentul ‘morții’ sale simbolice. Chiar dacă Scorpionul este considerată zodia morții, iar Capricornul (zodia minimei declinații a Soarelui, din perspectiva observatorului din Emisfera Nordică) constituie, simbolic, ‘îngroparea’ conștiinței în materialitate, totuși Balanța (prin trecerea sa sub marele cerc al Ecuatorului Celest) este, simbolic, zodia în care Soarele moare, pătrunzând în ‘exilul’ său astrologic. Ce ne spune Soarele la intrarea sa în Balanță? Ne spune ceva de genul: ‘Eu nu mai sunt în centrul atenției, Tu devii (Celălalt/Socialul, altul devine) important acum’ sau – altfel – ‘Eu diminuez pentru ca Noi să creștem’, ‘Eul (meu limitat) dispare pentru ca un Eu mai vast să ia naștere’.

Centrul atenției va trebui să se mute de la individual la social: individul va trebui să integreze a doua jumătate a Zodiacului. Începând cu Balanța, Eul se cosmizează; mai întâi, el descoperă că se polarizează și se completează cu (dar simultan și că se reflectă într-un) alt ‘eu’, se unește cu acesta, se transformă, moare și renaște, aspiră și se înalță, se universalizează și se contopește cu Realitatea Ultimă.

Care este esența procesului care are loc la hiatus?

Scopul ultim al procesului zodiacal este evoluția conștiinței (mai precis a puterii/capacității de conștientizare). Țelul nerostit – și de cele mai multe ori neînțeles, dar inerent naturii Zodiacului – este de a ne transcende conștiința individuală și de a ne integra în Conștiința Universală. ‘Integrarea’ este cuvântul cheie aici. Elanul solar inițial din Berbec este un elan către integrare a lucrurilor în conștiință. Zodiacul reprezintă chintesența procesului alchimic prin care ‘plumbul’ condiției individuale limitate animată de forțele karmice oarbe care ne împing către adâncirea în materialitate, iluzionare și ignoranță poate fi transformat în ‘aurul’ Conștiinței Ultime.

Așa cum am arătat, la momentul de 3/7 din ciclul solar apare o stopare a elanului individualizant manifestat în primele 5 zodii (emfaticul semn al Leului fiind apogeul acestui elan) și o regândire a procesului la cerințele celei de-a doua faze a procesului. În Fecioară înțelegem că, pentru ca procesul de integrare de sine să continue și să fie dus la bun sfârșit în bune condiții, centrarea pe individualitate nu mai poate să prevaleze. Ne izbim de un plafon! Nu mai putem continua centrați pe ideea obsesivă că vom putea fi împliniți dacă ne vom centra mereu doar pe îmbunătățirea condiției noastre limitate. Realizăm – mai mult sau mai puțin conștient –  că eul individual trebuie să înceapă să servească unui scop care transcende condiția individuală. Atenția trebuie să se mute de pe nevoile individuale pe nevoile colective și pe dinamica complexă a relațiilor/raporturilor sociale. Aici, la momentul hiatusului, vedem lucrurile diferit față de momentul de start al Berbecului (zodie cu care Fecioara este ‘disjunctă’ în Zodiac) și de aici impasul care apare la hiatusul de 3/7. Dacă nu găsim o abordare nouă – superioară și integratoare – în raport cu modul în care luăm interacționăm cu lumea, nu putem avansa.

Deși pragmatică, zodia Fecioarei este idealistă – eu o numesc ‘zodia idealismului pragmatic’; Fecioara aspiră către perfecțiunea manifestării individuale. Aici generăm o idee despre perfecțiunea lucrurilor și a diferitelor forme de manifestare umană. Chiar dacă această idee de perfecțiune pe care o introducem aici este oarecum artificială, totuși ea va fi suficientă pentru ca distanța care există între standardul pe care ea îl generează și realitate să genereze un nou elan – mai subtil, mai puțin profund – către implementarea ei practică, care ne va ajuta să facem un saltul către nivelul trans-individual simbolizat de a doua jumătate a ciclului solar. Aici verificăm dacă ‘priza’ noastră de conștiință este orientată pe cerințele reale ale procesului și discriminăm între ceea ce este corect și ceea ce este incorect. Decidem ceea ce trebui schimbat sau ajustat.

Așadar trebuie să înțelegem faptul că elanul care apare la hiatus provine din frustrare, nu din plenitudine! Este frustrarea de a simți că nu ești adecvat, că te afli încă departe de standardul la care ai nevoie să fii pentru a fi la înălțimea cerințelor pe care următoarea etapă le impune. Lucrurile nu sunt chiar frumoase sau plăcute aici! Ești asemenea unei persoane tinere, inteligente, studioase, cu un început promițător de carieră, care realizează că dorește să atragă partenerul potrivit pentru a se căsători și a-și asuma responsabilități familiale, dar realizează că încă nu este cu adevărat pregătită pentru aceasta. Poate că persoana respectivă are o problemă cu greutatea corporală și realizează că până ce nu va corecta acest neajuns nu va fi capabilă să fie competitivă pe ‘piața’ relațională astfel încât să atragă genul de partener pe care și-l dorește. Sau poate are o traumă nerezolvată din trecut care, deși i-a permis să funcționeze bine în alte sectoare ale vieții, i-ar putea genera probleme majore în viața intimă. Sau poate realizează că până la acel moment nu a cultivat abilitățile de cooperare reală necesare într-o relație și a trăit doar relații nesemnificative și de scurtă durată, bazate doar pe atracție fizică și nemulțumitoare la nivel sufletesc, neavând capacitatea de a menține stabilă o relație de cuplu cu o altă persoană. Este nevoie de o ajustare de sine.

La nivelul simbolisticii astrologice, în Fecioară limitarea conștiinței noastre ne frustrează, ca urmare generăm un model de perfecțiune (care este generat oarecum statistic) despre felul în care ar trebui să fim și despre cât de utili ar trebui să fim altora. Aici ne comparăm cu acest model și, dacă nu ne potrivim încă cu el, decidem ce avem de ajustat. Evident, mai târziu, standardul de perfecțiune generat la nivelul Fecioarei va trebui și el abandonat, pentru că nu va mai corespunde necesităților complexe pe care le vom întâlni pe parcurs, dar acest lucru va fi mult mai ușor de realizat odată ce elanul generat la hiatus ne va trece dincolo de al doilea punct de indeterminare/echilibru al ciclului solar zodiacal: echinocțiul autumnal, startul zodiei Balanței.

La hiatus apare o conștientizare a unui impas major, dublată de o anticipare a posibilităților de dezvoltare în viitor. În varianta ideală, aici reușim să aducem în conștiință dificultatea asociată cu acest moment ÎMPREUNĂ CU ajustarea corespunzătoare, trecând astfel pe un nivel superior de integrare, lucru care corespunde dualității zodiei Fecioarei. 

Elanul echinocțiului de primăvară care animă întregul an solar va putea fi accesat prin accesarea octavei zodiacale care corespunde momentului de 3/7. Astrologia indiană (‘vedică’) numește aceasta octavă saptāṃśa (șeptimea zodiacală). În ciclul solar, a 7-a diviziune corespunde, analogic, celei de-a 7-a case solare – Balanța, zodia interacțiunii complementare cu (ceea ce pare a fi) Non-Sinele și cu latura socială a vieții (iar într-un horoscop corespunde celei de-a 7-a case astrologice care în astrologia indiană este considerată casa relațiilor de cuplu și a sexualității, motiv pentru care a 7-a diviziune zodiacală este asociată și cu ‘rezultatul’ cel mai evident al relațiilor de cuplu: copiii). Noul elan este simbolizat de poziția Soarelui la 0° Berbec în șeptimea zodiacală care începe la momentul hiatusului și este de natură să faciliteze trecerea în bune condiții prin acest al doilea moment de cumpănă și indeterminare. Accesarea acestui elan se face prin orientarea focalizată a atenției și conștientizare.

La 3/7 din cercul zodiacal, calculat începând cu punctul vernal (deci la gradul 04°17’08’’ din Fecioară) se încheie a 3-a șeptime a Zodiacului și un nou elan, de o natură mai subtilă, se manifestă.  A 4-a șeptime zodiacală și a 13-a stație lunară încep în acest punct, iar valoarea lor numerologică nu trebuie neglijată: ambele diviziuni (solară și lunară) corespund numărului 4 care simbolizează limitarea, ordinea și serviciul (numărul 13 indică, desigur, și o ‘moarte’ simbolică), deci au de-a face atât cu frustrarea, cât și cu efortul și perseverența necesare pentru a merge mai departe.

Hiatusul echinocțial și elanul inițial care animă desfășurarea anului solar 2021-2022

Astrologic, harta octavei zodiacale de la momentul de 3/7 nu se poate interpreta fără a ține seama de harta astrală a începutului anului solar – adică a momentului hiatusului inițial.

Anul solar anterior celui în care ne aflam (deci anul 2020-2021) a fost marcat de o puternică kālasarpayoga (numită și kāladoșa) care s-a reflectat, simbolic, în viața colectivă prin pandemia COVID și evenimentele mondiale haotice – de mare noutate – care au fost asociate cu aceasta (pentru detalii suplimentare, citește mai jos, în pagină, prezentarea făcută pentru hiatusul din 2020). Anul astrologic în care ne aflăm are o vibrație ușor diferită. Luna este ieșită din kālasarpa, chiar dacă încă se află în orbul ei de influență și nu anulează complet această combinație.

Ce înseamnă această anulare parțială a impurității (doșa) de către Luna din Gemeni? Nu este chiar ușor de înțeles (pentru că această combinație acționează într-o manieră imprevizibilă și misterioasă) dar, în esență, este vorba de un proces de diseminare a unei părți a efectelor kālasarpa-ei prin diferite canale, variante și modalități de propagare. Luna reprezintă populația și pshismul acesteia, modele și trendurile care animă viața colectivă, iar această combinație indică o exagerare la nivelul stimulilor și informațiilor care ne afectează, colectiv, în acest an.

Sextilele Soarelui cu Saturn și Marte, Jupiter din Vărsător și Luna din Gemeni (conjunctă cu Capul Dragonului) indică o mare diversitate de experiențe colective, o ramificare și multiplicare exagerată a efectelor și cauzelor, o mai mare ‘lejeritate, eliberarea de constrângeri, deschideri (alternate de obstrucții) ale diverselor canale de comunicare (la nivel energetic, informațional și fizic).

‘Ciudățenia’ asociată cu kālasarpa se menține, deși ea devine mai ușor de acceptat și integrat. Noutatea este foarte mare (Luna-Capul Dragonului în semn dublu de aer). Avem parte de o mulțime de paradoxuri, contradicții și dileme. Lucrurile cresc, se amplifică, se împrăștie, sunt transmise în viteză. Știri și povești exagerate, multe jocuri, mișcare, adaptare, oscilație, volatilitate.

Mercur și Venus (care este conjunct cu Neptun în Pești și cu Soarele echinocțial) sunt orientale față de Soare ceea ce impune un filtru estetic (sau poate ‘spiritual’, mai puțin condiționat de valori materialiste), suprapus peste unul idealist (sau fantezist-utopic sau propagandist-conspiraționist) prin care lucrurile sunt percepute. Venus-Neptun în Pești, în fața Soarelui facilitează iubirea și iertarea, fiind mai dezbrăcate de tendințele materialiste și vulgare.

Observăm că toate planetele din această hartă echinocțială au mers direct, ceea ce indică totuși o desfășurare cursivă, explicită a potențialului lor (lucru care nu este valabil la momentul hiatusului).

Harta hiatusului din 27 august 2021 și harta octavei zodiacale (saptāṃśa) aferentă. Impas și rezolvare. Noul elan subtil al conștiinței

Prin contrast cu momentul echinocțiului de primăvară, planetele ‘sociale’ și ‘transpersonale’ – Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto și Eris – sunt retrograde la momentul hiatusului din Fecioară. Acest lucru are semnificații majore. Aceste planete operează în mod predominant la nivelul trendurilor și structurilor sociale – ele reprezintă diferitele crezuri, atitudini, aspirații și fantasme colective care interferează într-o manieră complexă – și adesea misterioasă – cu viața individuală. Vorbim aici despre

o interferență puternică a socialului în viața individuală

amalgamarea identității proprii cu identitatea socială

un răspuns puternic al individului la trendurile și influențele social-culturale

anxietatea individului de a nu-și găsi locul în dinamica socială

o alterare profundă a perspectivei asupra realității

o ‘personalizare’ a energiei colective.

La fel ca în cazul hărții echinocțiale, observând cât de conectate sunt aceste planete cu Soarele la momentul hiatusului solar, înțelegem cât de bine sunt ele integrate în conștiința colectivă și provocările pe care le aduc. În viziunea mea, fotografia celestă de la momentul hiatusului 2021 (și implicit problema care apare în acest moment) poate fi descrisă cel mai bine drept o alienare față de centru, ce este doar parțial recunoscută ca atare.

De ce? Observăm că Saturn, Neptun și Pluto sunt în afara orbului aspectual al Soarelui (care este 15°). Jupiter, deși este în orbul aspectual al Soarelui, este în semn disjunct față de cel al Soarelui (Vărsător versus Fecioară) și Soarele se separă de el, ceea ce înseamnă că există o deconectare a conștiinței în raport cu temele majore pe care aceste planete le simbolizează.

Așadar, pe de o parte simți că temele majore ale vieții colective și dilemele cu care ne confruntăm la nivel social au pătruns atât de adânc și s-au amestecat atât de puternic cu aspectele particulare ale propriei tale vieți încât este greu să te delimitezi de ele și să-ți găsești propriul centru, iar pe de altă parte ai senzația că ești deconectat(ă) de ele. Și paradoxul aici este că această ‘alienare’ nu este produsă prin distanțarea și izolarea eului individual de conștiința colectivă, ci tocmai prin apropierea prea mare de aceasta! Ești atât de aproape de ceva foarte vast și incomprehensibil, încât nu-ți mai este clar cine ești în relație cu acesta. Dimensiunea socială ‘pulsează’ în tine, o poți atinge, îi simți vibrația profundă, dar, în același timp, te simți dezorientat(ă). Lucruri ce până nu demult erau la periferie ajung acum la centrul vieții tale; deși ele nu par a avea, în mod direct, legătură cu tine, presiunea cu care ele apasă asupra psihicului este de natură să determine pierderea contactului cu centrul. ‘Alienarea’ care apare aici nu este față de societate (din contră, acum te simți mai aproape ca oricând de aceasta), ci față de ceea ce până acum ai considerat că este propriul tău centru. Te poți simți ‘diferit(ă)’ acum și puternic influențat(ă) în direcția ta de viață de o mulțime de factori disparați.

Persoanele care nu au trăit niciodată experiențe de expansiune a conștiinței și senzația profundă de unitate cu conștiința colectivă pot resimți această ‘invazie’ ca fiind destabilizatoare sau perturbatoare la nivel psihic. Impasul acestui moment ține de faptul că, pe nivel inconștient, tendința individului de a adera la fluxul ‘subteran’ de factori și tendințe care animă colectivitatea este acum foarte mare, dar capacitatea de integrare conștientă a acestora este scăzută. Contactul cu acest influx puternic al vieții colective te poate face să te simți condiționat sau lipsit de puterea de alegere și autodeterminare. Lipsa de conectare a Soarelui cu planetele menționate mai sus indică dificultatea de a fi coerent și congruent în raport cu domeniile de experiență pe care ele le simbolizează. Apare dificultatea de a-ți (re)găsi și urma vocea interioară, iar autonomia proprie este dificil de păstrat. Aspecte primitive – necizelate și greu de digerat psihologic – dar și aspecte foarte subtile ale inconștientului colectiv găsesc o mulțime de portițe de a răzbate în mintea ta.

E ca și când ar trebui să dai un test și ai avea la dispoziție cărțile care conțin toate răspunsurile, timp suficient pentru a căuta aceste răspunsuri și libertatea de a o face, dar te simți atât de deconectat de materia respectivă încât nici măcar nu știi unde să cauți, sau, pur și simplu, nu-ți pasă suficient de rezultatul testului sau nu înțelegi cât de importante ar putea fi materia respectivă și rezultatul obținut la acest test pentru viitorul tău.

Această dificultate este doar parțial rezolvată de trigonul Soarelui cu Uranus retrograd (din Taur). Generic, Uranus este el însuși, prin natura sa, un indicator al riscului de alienare, de scindare între individual și trans-individual, dar tot el reprezintă capacitatea noastră de a ne deschide către dimensiunea vastă a spiritului și impulsul (sau uneori șocul) care ne aduce în contact cu aceasta. Acest trigon facilitează un fel de ‘apropriere a factorului trans-personal (sau mai bine zis, o integrare ÎN acesta), dar într-o manieră oarecum pragmatică și reducționistă (Taur/Fecioară- zodii de pământ).

Tensiunea simbolizată de cuadratura Saturn-Uranus și de cuadratura (acum partilă la gradul 25°) a lui Pluto cu Eris din Berbec (și cu Haumea din Balanță) – active la momentul hiatusului inițial – se mențin în continuare și la hiatusul secundar, așa că încă avem:

tensiune între vechi și nou, între atitudinile și manifestările conservatoare și cele inovatoare

schimbare însoțită de rezistență

precauție în implementarea reformei

conformism versus rebeliune și împotrivire

schimbări în ierarhia priorităților și valorilor

zbucium, reformă, luptă pentru putere și supraviețuire

regenerarea sau ‘recondiționarea’ vechilor structuri

Cuadratura Pluto-Eris este aproape sinonimă cu eliminarea și anihilarea a ceea ce este necorespunzător și neadaptat. Ceea ce nu este suficient de adaptat la noile condiții nu supraviețuiește, cum ar zice Darwin… dar vorbim și de forțe capabile să regenereze și să reașeze viața pe baze mai viabile. Efectele asociate cu această configurație (care corespund unui nivel ‘primar’, ‘bazal’ al vieții) au început să se manifeste cu putere încă de la începutul anului anterior și sunt active și acum.

Saturn din D-1 se află la punctul median dintre Neptun și Uranus în D-7, iar Neptun din D-1 este conjunct cu Saturn din D-7. La nivel social aceste configurații indică renunțare, sacrificii și conflict între tendințele materialiste și cele idealiste. O anumită pasivitate este indicată (mai ales că elementul foc este mai puțin activ în harta D-1)

Vorbim de o tensiune structurală care este puternic internalizată de individ, iar frustrarea și stresul care le însoțesc sunt alimentate și de faptul că Soarele se află ‘în corzile’ Axei Dragonului (adică în cuadratură de aplicație cu aceasta). Luna, exaltată în Taur este orientată, prin aplicație, către cuadratura cu Saturn și anticipează deja efectele conjuncției viitoare cu Uranus – avem stabilitate și o senzație colectivă (oarecum apăsătoare) de ‘împământare’, dar există și tensiunea anticipării unei ieșiri dintr-o zonă nedorită de confort (deci una care nu este cu adevărat ‘confortabilă’ dar cu care ne-am obișnuit deja). Faza diseminată în care Luna se află în relație cu Soarele (atât în D-1, cât și în D-7) indică faptul că, spre deosebire de elanul echinocțial, acum este vorba de culegere și împărtășire a roadelor karmice (deci a rezultatelor a ceea ce am cultivat în trecut. Luna în Scorpion în D-7, lipsa de conectare a Soarelui la majoritatea planetelor ‘superioare’ (sociale) în harta D-1 și aranjarea lor din D-7 confirmă acest lucru și indică faptul că acest hiatus este o ocazie de a abandona dorința de control și de a cultiva conștientă în raport cu ceea ce pătrunde în minte sau iese la suprafață din profunzimile acesteia.

Venus în domiciliul său din Balanță (occidentală față de Soare) și în Capricorn în D-7, deci puternic influențat de temele saturniene indică necesitatea tactului, armoniei, cooperării și iertării Observăm că șeptimea lui Saturn este conjunctă cu poziția lui Venus din harta echinocțială: o schimbare a cadrului de referință pentru valorile, filtrele și convențiile care ne-au ghidat de la începutul anului astrologic și până acum se poate dovedi foarte utilă.

Soarele face 4 aspecte majore în semne care se află ele însele în aceleași aspecte în harta D-1 de la hiatus: triunghiurile cu Luna și cu Uranus, conjuncția cu Marte și cuadratura cu Nodurile Lunare. Toate aspectele planetare se petrec în semne de pământ (Taur și Fecioară), ceea ce atenuează (în mare măsură) precipitarea specifică acestei combinații și poate aduce pragmatism în modul în care aspectele neobișnuite cu care ne confruntăm sunt abordate.

Un lucru interesant care se produce la momentul de hiatus de-a lungul mai multor ani (și despre care am pomenit doar în trecere cu ocazia hiatusului anterior) este opoziția partilă a Soarelui cu Gonggong (care se află, retrograd, la 04°32′ Pești).

Trebuie înțeles faptul că importanța simbolică a planetoizilor trans-plutonieni este aproape la fel de mare ca a lui Pluto, doar că semnificațiile lor nu sunt încă clar înțelese în astrologie. Eu consider că aceste semnificații sunt majore, ele simbolizând energii și trenduri care au început să se manifeste la nivel colectiv chiar de la descoperirea lor la începutului acestui mileniu. La fel ca Pluto, Gonggong pare a fi legat de forțele abisale, tenebroase care animă viața colectivă (și care trebuie treptat integrate). Indiferent care este natura și semnificația lor, datorită opoziției Soarelui cu Gonggong, aceste forțe profunde pot fi mai ușor obiectivate la momentul (și în preajma) hiatusului. Ceilalți planetoizi par a avea o relație mai puțin semnificativă cu Soarele de la hiatus, dar, fără îndoială ele introduc în ecuație elemente complexe pe care încă nu suntem pregătiți să le înțelegem.

Mercur – care fost debilitat în harta echinocțială – este acum cea mai influentă planetă, fiind vargottama (‘în cea mai bună diviziune’, adică, în acest caz, în cea mai bună șeptime zodiacală) la momentul hiatusului secundar. Guvernând Capul Dragonului (Nodul Lunar Nord) în aceste două hărți și fiind guvernator al Lunii echinocțiale și al Soarelui la momentul hiatusului, Mercur reprezintă modul în care discernem la nivelul categoriilor care constituie ‘cărămizile’ vieții colective. Fiind, simbolic (prin proximitatea sa astronomică), cel mai intim confident și mesager al Soarelui, Mercur constituie capacitatea de a recunoaște, separa, sorta, corela și media la nivelul acestor categorii. El poate gestiona  diversitatea uriașă de stimuli care invadează conștiința individuală și ‘impuritatea’ (doșa) informațională asociată cu anul solar actual. Fiind aici occidental față de Soare, Mercur își manifestă în principal funcția sa reflexivă și integrativă: a recunoaște și chiar a eticheta categoriile majore de factori colectivi care impresionează conștiința individuală este acum de mare ajutor, iar a ne ‘apropria’ temeiul lor ultim (substratul conștiinței colective) și a-l recunoaște drept temei al propriei noastre conștiințe constituie scopul acestui demers. Aparent paradoxal, separarea și delimitarea pe care o realizăm ne poate conduce la o mai bună înțelegere și integrare a experiențelor complexe pe care le avem, pentru că – dacă acest proces nu se produce – ele rămân pe un nivel confuz. Conjuncția lui Mercur cu Marte, trigonul cu Pluto și opoziția cu Neptun ajută la această obiectivare și triere.

Am văzut că problema care apare la hiatus este că această reflectare este deformată, datorită impurității (doșa) generată de parțiala persistență a lui kālasarpayoga și simbolizată și de conjuncția Lună – Nodul Nord în Gemeni în harta echinocțială) și retrogradării planetelor de dincolo de orbita lui Marte. Breșa pe care factorul colectiv o creează în fortăreața în care eul individual se adăpostește are un rol evolutiv. Ne alienăm de noi înșine, pierdem ceva din perspectiva noastră limitată asupra a ceea ce numim ‘realitate’ pentru a ne regăsi pe un nivel mai profund, mai complex, mai înalt, mai universal și pentru a dobândi perspectiva asupra unei realități mai vaste. Cu meticulozitatea specifică zodiei Fecioarei (în care se află și care constituie ce mai bună poziție a sa, fiind simultan zodia domiciliului și a exaltării sale), Mercur ‘curăță’ oglinda conștiinței individuale de această impuritate pentru a permite Conștiinței Colective să se reflecte cât mai fidel.

Apogeul acestui proces (dacă se ajunge acolo) este, desigur, ‘realizarea de Sine’; în acest caz diversitatea este oglindită în conștiință ca un tot indivizibil, sinele propriu este reflectat holografic în toate lucrurile și viața colectivă se reflectă tăcut în conștiința individuală. Dar chiar dacă nu se ajunge la acest nivel, vorbim aici de oportunitatea de a întâlni – în modul foarte conștient și lucid (specific lui Mercur în Fecioară) dimensiunea luminoasă și sacră a vieții colective (în pofida haosului care pulsează la periferia acesteia). La fel ca într-o ceremonie (zen) a ceaiului, în acord cu natura lui Mercur în Fecioară, atenția, grija, cultivarea purității și liniștii sunt esențiale în modul în care abordăm diferitele situații de viață.

Așa că întrebările care, prin răspunsul la ele, pot genera un salt în conștiință la acest moment par a fi legate de găsirea adevăratului centru și de identificarea substratului experiențelor noastre în relație cu factorul colectiv:

În ce fel experiența contactului meu profund cu viața colectivă îmi revelează adevăratul centru (trans-individual) al ființei mele?

Ce din experiența mea actuală își are rădăcina în substratul adânc al vieții colective?

Pe ce nivel profund al ființei mele reverberează experiența mea în relație cu lumea?

Care este liantul dintre lumea mea interioară și dimensiunea colectivă a vieții?

În acest fel invazia – inițial percepută drept alienantă – a forțelor colective în psihismul individual poate dobândi semnificație și ne poate ajuta să ne identificăm cu (și să revelăm în noi înșine) o dimensiune profundă a Conștiinței Universale. Noul elan necesar pentru a depăși acest hiatus izvorăște din ajustarea subtilă a interacțiunii noastre cu factorul colectiv și din modul în care reușim să integrăm experiența colectivă în propria noastră conștiință.

Notă: Interpretarea saptāṃśa-ei (harta celei de-a 7-a diviziuni) în relație cu harta D-1 de la hiatus și cu harta echinocțială este un proces complex și subtil care a putut fi acoperit aici doar în linii generale. Pentru a înțelege mai multe despre fundamentarea sa teoretică și despre rolul ei în relație cu momentul de hiatus citește paragrafele de mai jos.

Explicații despre astrologia hiatusului solar secundar

Ce este hiatusul solar anual?

Câteva explicații de bază sunt necesare aici pentru cei mai puțin familiarizați cu acest subiect. Hiatusul solar (subtil / secundar) anual este un punct special din Zodiac (respectiv, un moment din an), determinat matematic, în care procesul zodiacal început cu ocazia echinocțiului de primăvară are nevoie să capete o calitate diferită și un impuls suplimentar pentru a putea continua către dezvoltarea și finalizarea lui.

Există două ‘legi’ ezoterice fundamentale care stau la baza determinării acestui moment- Legea lui Șapte și Legea lui Trei – și un model care le descrie funcționarea (Eneagrama). Legea lui Șapte (numită și Legea Octavelor) afirmă că orice fenomen evoluează în șapte pași fundamentali. Legea lui Trei afirmă că în orice fenomen se manifestă trei forțe fundamentale (activă, pasivă și neutralizatoare). Eneagrama este o figură compusă din 9 puncte egal distribuite de-a lungul unui cerc și unite într-un mod semnificativ. Originea acestui sistem este învăluită în mister: se speculează adesea o proveniență sufită, creștin-ortodoxă, kabalistică sau pitagoreică.

Eneagrama

Foarte multe corelații extrem de interesante cu o mulțime de procese și fenomene naturale au fost făcute aici. Exemplul cel mai des folosit pentru a explica felul în care cele două legi se combină (și felul în care Eneagrama funcționează) este gama muzicală (scala muzicală egal temperată în care fiecare octavă are 12 intervale egale fiind și o explicație pentru felul în care cele două legi funcționează în Zodiac).

Din punct de vedere astrologic, cele 3 forțe sunt exprimate prin cele trei modalități de vibrație a energiei: cardinală, fixă și duală (dintr-o altă perspectivă vorbim aici de forța solară, de forța lunară și de cea mercurială). Cele 7 etape sau ‘trepte’ distincte ale oricărui proces sunt cele 7 astre care guvernează și – arhetipal vorbind – ‘generează’ Zodiacul: Soarele, Luna, Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn.

Nu voi intra aici în amănuntele legate de modul de fundamentare teoretică a hiatusului. Foarte pe scurt, se consideră că, pentru a fi dus la bun sfârșit, orice proces are nevoie de un impuls special într-un anumit moment în care energia care i-a fost imprimată la startul său tinde să slăbească în intensitate sau să devieze de la orientarea sa originară. Acest moment este un ‘hiatus’, un fel de ‘stopare pentru deliberare’, o ‘descumpănire’, o ‘nehotărâre’ a factorului angrenat în proces ce se traduce printr-o dilemă de genul: ‘să continui ce am început (cu intenția și orientarea inițiale), sau să deviez către altceva?’. În astfel de momente un ‘șoc’ (un impuls) este necesar pentru a depăși blocajul care apare.

În procesele umane, apariția acestui moment nu poate fi ușor și precis anticipată (fiind însă resimțită în feluri diferite: ca tendință de a abandona un proiect început anterior, de a trece la altceva, de a modifica cursul inițial al unei inițiative etc). Conștiința / voința joacă un rol fundamental aici. Exemple familiare aici ar fi dificultățile sau tentațiile care apar la un anumit timp după începerea unei cure de slăbire, a unui program de fitness, a unui program de meditație sau a deciziei de a scăpa de un obicei greșit sau dependență etc și noua energie și noul tip de angrenare necesare pentru a le depăși….Pe de altă parte, procesele obiective (cum ar fi cele din natură, de exemplu) au propriile lor mecanisme de ajustare.

Hiatusul aferent oricărui proces care este simultan obiectiv și simbolic (ca de exemplu ciclul zodiacal asociat cu anul solar tropical) poate fi identificat matematic. În cazul ciclului zodiacal, hiatusul este determinat (în grade de longitudine ecliptică) la punctul de 3/7 din cercul zodiacal plecând de la Primul Punct al Berbecului (deci la 4°17’08” Fecioară). Acest hiatus are mai degrabă o semnificație generală, mondială, decât una locală.

Probleme cu interpretările obișnuite ale semnificației astrologice a hiatusului (și o soluție alternativă)

De-a lungul timpului am citit multe încercări de a interpreta hiatusul; din păcate analizele respective nu mi s-au părut niciodată convingătoare (de fapt, ele erau complet invalide în ceea ce privește fundamentarea lor astrologică și ezoterică… poate că lucrurile s-au mai schimbat între timp, adică în ultimii ani de când nu le-am mai citit). Voi trece în revistă, pe scurt, principalele probleme pe care – consider eu – interpretările obișnuite de hiatus realizate de astrologi le implicau:

1.Se obișnuiește interpretarea separată, distinctă a hărții astrologice de la hiatus aferentă poziției Soarelui la gradul 4°17’08” Fecioară. Problema aici este că harta obișnuită ce are la bază poziția Soarelui la momentul de hiatus nu este – și nu poate fi – radicală, altfel spus ea nu poate fi considerată de sine stătătoare! Ea nu constituie începutul sau ‘nașterea’ a ceva nou în anul solar (care a început deja la echinocțiul de primăvară, momentul de start al drumului aparent al Soarelui prin Zodiac). Nefiind corelată cu un fenomen astronomic evident (ca în cazul solstițiilor, echinocțiilor, lunațiilor, revoluțiilor sau tranzițiilor solare de la un semn zodiacal la altul, harta astrală a momentului hiatusului anual nu are – de una singură – nici o semnificație specială. Nimic special nu începe în acest moment în ciclul solar vizibil. Ceea ce începe la hiatus, începe pe o octavă diferită (și tot ca o continuare a procesului anterior), deci corespunde unei alte harți astrale – una mai ‘subtilă’ – a acestui moment!

2.Cele mai multe interpretări sunt previzionale, abordând harta de hiatus ca și când ar marca începutul unui nou an solar. Astrologii folosesc harta de hiatus în izolare și speculează despre semnificațiile previzionale ale indicatorilor astrologici fără nici o raportare la startul procesului. Dar, din aceleași motive ca cele de mai sus, harta astrală ce corespunde poziției Soarelui la hiatus nu poate fi previzională. Din moment ce ea continuă – pur și simplu – procesul anterior, fără nici o modificare calitativă, și din moment ce ea nu marchează un început evident, ea nu poate reprezenta baza pentru o previziune despre calitatea anului solar (rămas). La hiatus se presupune că, într-un fel sau altul, se continuă un fenomen deja început și nu se începe ceva cu totul diferit. Nu poți integra energia hiatusului fără a vrea să ai de-a face cu energia echinocțială care se află la originea (baza) întregului proces din care hiatusul face parte! Din acest motiv, toate analizele hiatusului de 3/7 pe care eu le-am citit sau ascultat în trecut erau profund viciate. Hiatusul este momentul unei alegeri în interiorul unui proces deja existent și nu momentul unei inițiative cu implicații diferite de cele originare! Alegerea ce trebuie făcută acum presupune identificarea conștientă cu o valență mai subtilă a procesului care asigură ducerea acestuia la bun sfârșit în condiții optime.

3.A prezenta poziția Soarelui și a planetelor în casele astrologice, deci a calcula Ascendentul hiatusului pentru un loc particular și a prezenta apoi acest horoscop ca relevant pentru toată lumea este complet greșit. Oamenii care nu se află în localitatea respectivă la momentul hiatusului nu au absolut nimic de-a face cu astrograma hiatusului proiectată horoscopic la coordonatele din acea localitate. Ceea ce poate avea o semnificație generală (și poate fi deci extrapolată la nivel mondial) este doar o hartă strict ‘celestă’ – una care nu ‘localizează’ semnificațiile pozițiilor planetare pentru un anume punct de pe glob. Analiza hiatusului în casele astrologice, orele planetare asociate etc. au sens doar dacă – din diferite motive – se intenționează interpretarea ‘locală’ a acestuia (iar acest înțeles ‘local’ al hărții de hiatus trebuie precizat din start!). De altfel, pandemia COVID – care a ținut lumea în localități diferite și nu le permite să se adune în grup în același loc – este ocazia perfectă pentru a înțelege (în sfârșit!) de ce acest lucru pe care îl afirm de mulți ani încoace în comunitatea astrologilor care interpretează acest moment este valid! Sunt curios ce coordonate standard vor mai folosi acum astrologii pentru a fabula pe marginea Ascendentului și a caselor momentului de hiatus…

Soluția găsită de mine este următoarea: din moment ce, prin definiție, procesul care începe la momentul de hiatus – și care are capacitatea de a facilita și stimula ajustarea procesului inițial început la momentul echinocțiului – începe pe o octavă nouă, deci pe un ciclu ‘paralel’ cu ciclul inițial, harta astrologică de hiatus este, în mod necesar, harta (divizională) corespunzătoare octavei care devine activă la momentul de hiatus! Pentru că hărțile divizionale / armonice aferente unei anumite poziții a Soarelui în Zodiac funcționează ca ‘octave’ sau ‘armonici’ ale acelei poziții, ceea ce – în viziunea mea – are cu adevărat semnificație aici este harta divizională care corespunde momentului de hiatus și anume Saptāṃśa (Șeptimea) de la momentul în care Soarele ajunge la punctul aflat la 3/7 longitudine ecliptică plecând de la Primul Punct al Berbecului.

Ce este Saptāṃśa și cum se calculează ea?

În astrologia indiană, hărțile divizionale presupun compartimentarea (pe criterii numerologice și geometrice a) fiecărei zodii în intervale egale (cu lungimi ce variază în funcție de numărul diviziunii folosite) ce sunt puse în corespondență, la rândul lor, tot cu cele 12 zodii. Există mai multe astfel de diviziuni și, de regulă, fiecare hartă divizională (varga) este simbolizată prin numărul de diviziuni (aṃśas) aplicate Zodiacului. Astfel, D-1, prima diviziune, este chiar harta astrologică obișnuită (cea care corespunde exact fiecărui semn zodiacal); D-2 presupune o sub-împărțire a fiecărui semn zodiacal în două jumătăți egale; D-3 este o hartă decanală, împărțind fiecare zodie în trei părți egale ș.a.m.d.

Diviziunea care ne interesează pe noi aici, Saptāṃśa, este harta ce corespunde diviziunii fiecărei zodii în 7 părți egale. Este ca și cum ai privi fiecare zodie cu o lupă, descoperind acolo o altă structură zodiacală, mai profundă care reflectă în moduri diferite structura Zodiacului. Saptāṃśa este deci o reflectare holografică a Zodiacului în 7 diviziuni egale ale sale.

Începând cu startul zodiei Berbecului, fiecare zodie este divizată în 7 segmente a câte 4°17’08” (adică a șaptea parte din cele 30° ce corespund unui semn zodiacal) și fiecare segment este asociat cu o zodie, în ordine, de la Berbec la Pești. Astfel, segmentul 0° – 4°17’08” din Berbec corespunde integral Saptāṃśa-ei Berbecului, segmentul 4°17’08”-8°34’17” din Berbec corespunde Saptāṃśa-ei Taurului etc. Ciclul complet al Zodiacului este divizat astfel în 7 ‘Micro-Zodiace’ (adică 7 proiecții ale Zodiacului în sine însuși) și fiecare Micro-Zodiac corespunde uneia dintre cele 7 planete. Denumirea de Saptāṃśa (șeptime) poate fi aplicată atât celor 7 diviziuni ale unei singure zodii (șeptimi mici), cât și celor 7 diviziuni mari ale Zodiacului (șeptimi mari).

Tabelul de mai jos arată corespondența dintre zodii și saptāṃśa-ele (șeptimile) mici și mari.

Regula de asociere este următoarea:

-în fiecare zodie impară (Berbec, Gemeni, Leu etc) ordinea șeptimilor începe chiar cu semnul zodiacal respectiv;

-în fiecare zodie impară (Taur, Rac, Fecioară etc) ordinea șeptimilor începe cu semnul opus zodiei respective.

Momentul de hiatus apare la împlinirea a 3 cicluri de Saptāṃśa-e complete din cele 7 ale Zodiacului, deci la 3/7 din numărul total de micro-zodiace care alcătuiesc Marele Zodiac al Șeptimilor.

Semnificația Saptāṃśa-ei și a momentului de 3/7 din ciclul anului echinocțial

În astrologia indiană, Saptāṃśa (D-7) corespunde copiilor (și, prin extensie, tuturor creațiilor noastre). Prin analogie cu mitul biblic al Creației Lumii în 7 (6+1) zile (număr a cărui semnificație astrologică și mistică a fost preluat de israeliți de la babilonieni), 7 este un număr care, simbolic, exprimă un proces complet de creație.

Semnificația acestei corespondențe este cât se poate de evidentă la nivel astrologic: orice acțiune începută la startul anului este – din această perspectivă – un ‘copil’ al anului (altfel spus anul nou care începe la echinocțiul de primăvară este un nou ‘copil’ al Soarelui, deci un nou ciclu solar care se ‘naște’ la începutul Berbecului, unde Soarele se află în exaltarea sa). ‘Corecția’ care apare la momentul de 3/7 al anului (și care corespunde, simbolic, Fecioarei – semnul ‘ajustării’ și ‘perfecționării’ procesului inițial început în Berbec) este similară cu ‘corecția’ pe care un părinte o aplică în procesul de creștere și dezvoltare a propriului său copil. În acord cu simbolismul Fecioarei, la hiatus realizăm că procesul început la Berbec (și exprimat plenar în zodia Leului) este pe cale să devieze de la direcția sa (sau că are nevoie de o îmbunătățire) și căutăm să-l reorientăm în raport cu intenția sa originară. 

După cum se observă, începutul Fecioarei corespunde Saptāṃśa-ei Peștilor: aici observăm că ‘scopul’ final (idealizat, subtil) al procesului solar (Peștii) nu corespunde deloc (este în antiteză) cu ‘starea’ sa actuală (Fecioara), ceea ce face să apară o ‘dilemă’ legată de continuarea procesului. Hiatusul apare în a doua șeptime a Fecioarei (la gradul 4°17’08”) adică la momentul în care diviziunea Peștilor se încheie și începe diviziunea Berbecului. Aici apare startul unei noi octave zodiacale, a unui nou ciclu pe un nivel mai profund decât cel obișnuit. Trecerea de la Pești la Berbec în D-7 funcționează exact ca un ‘echinocțiu’ subtil, este deci un moment de cumpănă, un ‘vid’, un adevărat ‘hiatus’.

[Notă: Realizând o corespondență între cele 7 șeptimi mari (micro-zodiacele) și ordinea caldeeană a planetelor (Luna – Mercur – Venus – Soare – Marte – Jupiter – Saturn), această octavă (șeptime) care începe în acest punct corespunde Soarelui (ceea ce este, de asemenea, foarte semnificativ, pentru că problema care apare aici este una a voinței și a conștiinței – simbolizate de Soare, avem un hiatus ‘solar’). Dacă aplicăm ordinea caldeeană la șeptimile mici ale semnului zodiacal în care se produce hiatusul (Fecioara), începutul acestei octave corespunde șeptimii lui Mercur, adică chiar guvernatorului Fecioarei. Dacă ne gândim și că, tradițional, Soarele este exaltat în Berbec, iar Mercur își are exaltarea (tot) în Fecioară, înțelegem de ce această poziție a Soarelui în octava pe care o declanșează la hiatus este una ‘exaltată’ (adică ‘elevată’ într-un mod cu totul special)].

Care este, așadar, harta astrologică a hiatusului solar anual și cum se interpretează ea?

Harta astrologică de hiatus este chiar harta octavei de la 3/7 – ea este singura care marchează ‘hiatusul’ și ‘începutul’ a ceva ce are legătură cu întregul fenomen analizat! Aici Berbecului de la echinocțiu îi corespunde Berbecul din D-7 de la hiatusul secundar; D-7 de la hiatus corespunde simultan (d.p.d.v calitativ) atât hiatusului inițial (momentul de start – echinocțiul de primăvară), cât și hiatusului secundar (momentul de 3/7 din ciclul solar). La hiatus suprapunem o energie de ajustare, de corecție asupra întregului proces.

Prin această hartă, longitudinile Soarelui și ale tuturor planetelor sunt convertite în poziții zodiacale din Saptāṃśa (D-7). Această hartă divizională poartă în sine calitatea energiei subtile ce se manifestă la hiatus. Dacă vrem să avem o imagine de ansamblu, această hartă trebuie corelată cu cea de la echinocțiu și cu semnificația pozițiilor planetare din D-1 la momentul de hiatus, ea fiind perfect corelată cu aceste două momente.

La fel ca energia ce corespunde momentului de start a procesului zodiacal (echinocțiul vernal – moment de joncțiune a două cicluri distincte), energia de la hiatus este o una foarte specială ce indică joncțiunea a două tipuri de energii. Ca notă adiacentă, acest moment corespunde startului celei de-a 13-a stație lunară (tropicală) – asociată cu uniunea și conjuncția contrariilor.

Mai mult, mijlocul Micro-Zodiacului (Saptāṃśa mare) care începe aici coincide cu mijlocul Zodiacului (echinocțiul de toamnă, începutul zodiei Balanței), ca urmare ea este perfect echilibrată de o parte și de alta a acestuia, lucru extrem de semnificativ! 

De fapt, această corespondență este – în viziunea mea – motivul fundamental pentru care, din perspectivă astrologică, hiatusul secundar se află poziționat la 3/7 din cercul zodiacal și are importanța pe care o are (și motivul major pentru care această șeptime zodiacală are o importanță mult mai mare decât celelalte șeptimi!). Șeptimea Zodiacului care începe atunci își are marcat punctul ei median (începutul diviziunii Balanței) chiar de echinocțiul autumnal (care este adevăratul ‘hiatus’ solar fundamental de după cel de la echinocțiul de primăvară!). Energia șeptimii zodiacale (micro-zodiacului) care începe la momentul de 3/7 asigură adaptarea procesului anterior la cerințele complet diferite (polarizante și integrative) ale jumătății Zodiacului marcate de echinocțiul autumnal. La momentul de 3/7 conștiința individuală se ajustează pe sine pentru a deveni ‘socială’ odată cu intrarea Soarelui în jumătatea de Zodiac care începe la hiatusul din punctul autumnal.

Fiind cuprinsă între diviziunea (șeptimea) Peștilor din semnul opus acestuia (Fecioara) și diviziunea (șeptimea) Berbecului din semnul opus acestuia (Balanța), Saptāṃśa mare care începe la hiatus este – ea însăși – una care semnifică polarizarea, complementaritatea și oglindirea, joncțiunea contrariilor, reflectarea sinelui în (ceea ce pare a fi) ‘non-sine’ și a conștiinței individuale în conștiința colectivă (și invers)! Această armonică va asigura ducerea la bun sfârșit a procesului început la echinocțiul de primăvară.

Începutul anul solar / astronomic 2020 -2021 a avut loc odată cu echinocțiul de primăvară și deci cu intrarea Soarelui în zodia Berbecului. În acest moment a început un nou proces zodiacal, prin care conștiința planetară – simbolizată de Soare – a pătruns pe o nouă ‘spiră’ evolutivă, manifestând o nouă ‘intenție’, un nou impuls de dezvoltare. Această intenție urmează să se ‘desfășoare’, de-a lungul anului zodiacal, în 12 etape succesive, integrând astfel toate valențele de expresie și toate ‘nevoile’ fundamentale, aducând cu sine toate experiențele de creștere necesare evoluției umane în anul solar curent.

‘Legea’ lui 3/7 ne spune însă că elanul care animă această intenție fundamentală (elan specific energiei începutului, deci în legătură cu focul zodiei Berbecului) va începe să se ‘stingă’ și să fie deviat din orientarea sa la momentul de 3/7 al ciclului solar. Considerând o mișcarea constantă a Soarelui prin Zodiac (‘Soarele mediu’), acest moment de hiatus se produce întotdeauna la 4°17’08” Fecioară.

Harta astrologică obișnuită (D-1) aferentă acestui moment ne arată că există o ‘problemă’ de rezolvat (care apare în mod tipic în acest punct în zodia corespunzătoare (Fecioara) cu ocazia fiecărui ciclu zodiacal), dar problema nu-și găsește rezolvarea pe nivelul pe care a apărut! Harta D-1 nu este reprezentativă pentru noua energie care se pune în mișcare la hiatus! Deși semnul solar al Fecioarei este simbolic pentru corecția necesară la hiatus, harta astrologică D-1 ce corespunde acestui moment nu arată nici hiatusul și nici saltul ce se poate realiza la hiatus și nu indică calitatea transformării ce apare la hiatus.

Hiatusul, împreună cu ‘soluția’ de a da un nou elan (corector) procesului pus în mișcare la echinocțiu sunt scoase în evidență de harta divizională nr. 7 (Saptāṃśa) ce corespunde acestui moment. Această hartă ne spune că longitudinii solare de 4°17’08” Fecioară îi corespunde (pe un plan superior / mai profund, deci pe o octavă a procesului) un hiatus, un ‘echinocțiu’, un ‘vid’ plin de energia unui început mai subtil, deci o altă poziție de 0°0’0” Berbec care marchează un nou elan ce se adaugă la (se combină cu) procesul zodiacal obișnuit.

Sus: harta echinocțială 2020 (stg.) și harta astrologică de la momentul hiatusului 2020 (dr.). Jos: hartă astrologică a octavei majore aferente hiatusului 2020, hartă care marchează începutul noii octave (a patra șeptime) care se manifestă la momentul hiatusului. Hărțile indică doar pozițiile celeste ale aștrilor.

După cum se observă, doar în această hartă astrologică (D-7) Soarele se află cu adevărat la un ‘hiatus’ sau ‘vid’ (ba chiar la un punct de ‘indeterminare’ în raport cu semnificația procesului din D-1) și doar la acest nivel el se află la un nou început, adică la startul a ceva ‘nou’ în planul conștiinței (dar acest element nou este profund corelat cu ceea ce este ‘vechi’, adică cu procesul deja început la echinocțiu)! (Indeterminarea ține atât de faptul că avem de-a face cu un moment de echilibru, de suspendare între două șeptimi succesive, cât și de faptul că poziția Soarelui la longitudinea sa de 3/7 din cele 360 grade ale cercului zodiacal este, în fapt, ‘nedeterminată’, imposibil de identificat – spațial și temporal – cu exactitate, fiind vorba de un număr irațional… În mod paradoxal, cu ocazia hiatusului, Soarele ‘se află și nu se află’ la momentul și locul său de la hiatus!)

Simbolic, a trece (la nivel de conștiință) de acest ‚hiatus’ înseamnă a face o conversie de la D1 la D7. Când spun ‚conversie’ nu afirm că trebuie să faci ceva cu energia, ci să adopți o altă atitudine, să privești în alt mod, să reîncadrezi situația, să faci o ajustare la nivel de conștiință! E ca și cum ai privi o stereogramă care, la prima vedere, îți arată ceva (echivalentul lui D1), dar dacă schimbi modul de a privi vei observa ceva ce se află dincolo de aparențe (echivalentul lui D7). A rămâne cu atenția pe energia lui D7 ar trebui să fie suficient pentru a putea realiza saltul energetic care asigură continuarea în bune condiții a procesului de integrare în conștiință a experiențelor ce corespund anului zodiacal început la echinocțiul de primăvară (adică la hiatusul inițial) și rezolvarea problemei legate de încetinirea / stoparea elanului inițial (problemă ce apare la momentul hiatusului de 3/7), asta pentru că energia se deplasează acolo unde mintea este focalizată.

Acum, aș putea povesti în detaliu despre harta D1 de hiatus (adică astrograma convențională întocmită pentru momentul hiatusului), dar aceasta nu te-ar ajuta cu adevărat: ai rămâne tot pe nivelul problemei și nu ai înțelege deloc în ce constă soluția! Soluția este vizibilă doar în Saptamsha (șeptimea / divizionala / armonica a 7-a) aferentă momentului de 3/7 – adevărata energie care se naște la momentul de hiatus, de a cărei calitate trebuie să fim conștienți, să ne impregnăm simțirea, trăirile și aspirațiile. A menține în conștiință ideile forță simbolizate de D7 este cel mai bun mod de a retrezi motivația și elanul care s-au aflat la startul anului solar (echinocțiul de primăvară).

Amprenta fundamentală a procesului zodiacal ce include hiatusul din 27.08.2020

Pentru a înțelege mai bine ce este de transformat sau ‚convertit’ la momentul hiatusului de 3/7, trebuie să înțelegem amprenta energiei aflate la startul procesului. Harta echinocțiului vernal din 2020 este indicativă pentru provocarea pe care o avem de înfruntat – colectiv și individual în acest an solar. Să nu uităm că ea constituie, simbolic, energia aferentă întregului an solar.

În articolul pe marginea semnificației acelui moment am arătat că există un element extrem și neobișnuit pe care trebuie să-l integrăm și să-l ‚digerăm’ la nivel de conștiință în acest an solar. Pentru cei care nu au citit articolul respectiv, menționez aici pe scurt elementele esențiale.

Factorul neobișnuit a fost dat de Kala Sarpa Yoga (‚Combinația Șarpelui Timpului’) care a făcut ca planetele și luminariile să se afle de o singură parte a Axei Dragonului (în partea ascendentă a acesteia). Altfel spus, la momentul echinocțiului, toate planetele se aflau în jumătatea de zodiac cuprinsă între gradul Nodului Lunar Descendent din Capricorn și gradul Nodului Lunar Ascendent din Rac, în sens zodiacal. Spuneam atunci că astfel de situații aduc cu ele o ‚impuritate’ (Dosha) – motiv pentru care combinația este numită și Kala Dosha. O astfel de configurație se produce extrem de rar la momentul echinocțiului de primăvară (din cercetările mele, ultima oară a fost cândva pe la mijlocul secolului al 19-lea)!

Este ușor de înțeles în ce fel se reflectă această configurație în situația care există în acest an. Astfel de combinații sunt corelate – la nivel mondial – cu situații neobișnuite, străine de ceea ce a fost experimentat anterior (sau, din contră, ele pot prezenta un exces din ceea ce există deja).

Atrăgeam atenția atunci că această Kala Sarpa echinocțială nu este doar o fază de scurtă durată, ci are efecte profunde pe toată durata necesară Axei Dragonului să realizeze un ciclul complet al Zodiacului. Vor fi necesar aproximativ 9 ani pentru a absorbi toate elementele noi care vor continua să apară ca urmare a lucrurilor care se petrec în acest an și încă pe atâția pentru a ‚digera’ și a esențializa aceste experiențe. Excesul care apare în acest an se va echilibra doar de-a lungul unei perioade îndelungate în care esența evenimentelor care apar acum va fi digerată și asimilată, iar impuritatea pe care acest exces o produce va fi treptat eliminată. Conștiința colectivă are nevoie de mult timp pentru a procesa tot ce se petrece în acest an.

La analiza hărții echinocțiale se pot observa câteva lucruri foarte interesante:

integrarea la nivel de conștiință a karma-ei care apare acum presupune o tensiune necesară, o ‚cotitură’ cu rol evolutiv (Soarele se află ‚în corzile’ Axei Dragonului). Această tensiune apare între elementele structurale ale vieții noastre colective (ansamblul de elemente care s-au cristalizat pe nivelul normelor, regulilor, structurilor de autoritate și mecanismelor care definesc viața noastră socială) și aspectul subiectiv al vieții noastre – modul în care tindem să ne racordăm psihic la atmosfera / matricea energetică corelată cu aceste elemente structurale.

elementul de noutate accentuată ce apare acum nu este deloc ușor de integrat; el se înfățișează conștiinței ca o problemă cu ramificații multiple (Luna – dispozitorul Nodului Lunar Ascendent – se află în Vărsător, în inconjuncție cu Nodul Ascendent, în cuadratură de stânga cu Venus și Uranus din Taur). Luna se distanțează de ultimul aspect (sextil) cu Soarele din faza ei întunecată și diseminează în plan colectiv efectele acestei Kala Sarpa ce a apărut anterior echinocțiului de primăvară (Luna se află în casa a 11-a mundană). Suntem solidari, fraterni – ‚suntem în asta împreună!’– dar există o tendință către ‚deconectare’ și ‚detașare’ în raport cu alții și cu ‚atmosfera’ energetică generată de apropierea de ceilalți, o evitare a intimității; există o încercare de ‚obiectivare’ a noului, de ‚distanțare’ de tip Vărsător.

-accentul – la nivel colectiv –  este pus pe nevoia de conservare, de protecție, de delimitare (steliumul format din Marte, Jupiter, Pluto și Saturn în Capricorn).Avem granițe mai ferme, reguli mai clare, ordine ferme, dar noutatea adusă de Kala Sarpa se ‚strecoară’ peste tot, în mod insidios. Ne fixăm pe ceea ce este ‚al nostru’, apare o tensiune între valorile personale și aspirațiile colective (cuadratura Luna /Vărsător cu Venus în Taur).

-apărăm ceea ce am cucerit la nivel de colectivitate (tradiții, sisteme, metode, ierarhii), dar în același timp radicalizând rezistența noastră la schimbare, vom ajunge, invariabil, în extrema opusă, fiind nevoiți să acceptăm chiar ceea ce refuzăm să integrăm. Limitele sistemelor noastre sociale sunt intens testate în acest an.  Spuneam că avem de-a face cu o energie ‚bătrână’, ‚stătută’ care urmează să fie parțial eliminată și că această Kala Sarpa contribuie – pe termen lung – la înlăturarea a ceea ce este vechi, rigid și neadecvat.

ceea ce trebuie integrat în conștiință are o natură foarte subtilă, ascunsă, rafinată. (Neptun – planetă orientală – este sub razele Soarelui în a 12-a casă mundană). Se dobândește o mai mare senzitivitate față de lucrurile aflate ‚în spatele cortinei’ și apare o expansiune subtilă a conștiinței. În același timp însă Neptun subminează treptat ideea pe care o avem despre identitatea noastră colectivă, prin elemente care ne influențează de pe un nivel ascuns, inaccesibil. Am putea spune apare o notă de incertitudine accentuată care nu indică altceva decât dizolvarea treptată a limitelor cunoscutului. Neptun este ‚vraja’ colectivă prin intermediul căreia ne hipnotizăm mintea cu o anumită idee – întotdeauna deformată – despre realitate, despre adevăr. Am putea spune că, pe nivel arhetipal, Saturn este Arhitectul vizibil al vieții noastre colective, în vreme ce Neptun este Păpușarul – cel care trage firele invizibile ce mișcă limitele ‚realității’ în care trăim. Dar tot Neptun este cel care alterează ideea noastră despre realitate, despre ceea ce este posibil.

Atât ceea ce considerăm ‚stiințific’, cât și ceea ce ne mișcă în plan artistic sau religios își are izvorul în această ‚deformare creatoare’ de tip neptunian. Științele noastre așa-zis ‚obiective’ sau religiile pe care le îmbrățișăm sunt doar acte de visare, nimic altceva! Sunt iluzii cu aparență solidă, articulări ‘nuvelistice’ mai mult sau mai puțin potente, moduri în care visăm – în turmă – că lumea funcționează! Sunt idei cu care ne hipnotizăm mintea, dar – pe alocuri – și idei cu ajutorul cărora încercăm să ieșim din iluzie și să descoperim adevărata natură a Visătorului. Sunt povești pe care ni le spunem despre felul în care lumea funcționează. Neptun este la granița dintre Avidya Maya (Iluzia care conduce la Ignoranță) și Vidya Maya (Iluzia care duce la Cunoaștere), la linia fină de demarcație dintre Victimă și Salvator, dintre Visare și Trezire. Unele dintre aceste idei neptuniene conduc la coșmaruri infernale; cele mai multe – la noi forme de iluzionare, altele (puține) la extaz și transcendere.

Aflat în Pești  – sub razele Soarelui echinocțial, în casa a 12-a mundană –  Neptun își încheie actul său de magie, pregătindu-l însă pe următorul… El ne îndeamnă să sacrificăm o iluzie pe altarul alteia! Dar tot el ne pune în fața unei alegeri foarte foarte subtile. Ce vom face oare: ne vom simți sacrificați, victime ale vechilor iluzii, prinși în plasa neptuniană a dorințelor noastre, prizonierii propriei noastre fantasme despre viață, amăgiți (sau dezamăgiți) de propriile noastre idei despre lume (despre noi înșine), sau vom integra iluzia ca putere a Sinelui? Vom deveni Vânzători de Iluzii sau Mistici Tăcuți? Vom contempla Visul sau Visătorul? Ne vom lăsa prinși de drama unei noi povești, sau vom căuta să descoperim natura Povestitorului? Vom rămâne sub drogul lui Neptun sau vom distruge iluzia – o vom străpunge – prin forța teribilă și neînduplecată a lui Hades (Pluto)?

Neptun va rămâne sub razele Soarelui în fiecare hartă echinocțială pentru mai mulți ani de acum înainte (el va ajunge ‚în inima’ Soarelui echinocțial și va începe un nou ciclu al Zodiacului la sfârșitul lui martie 2025, reîntorcându-se apoi pentru o scurtă perioadă în Pești). Dinamica Soare- Neptun este deci extrem de importantă aici. Neptun în Pești ‚dizolvă’ treptat – și în acest an solar – rămășițele unui ciclu care a început în 1861 (într-o perioadă foarte tulbure, marcată – printre altele – de startul războiului de secesiune și de o mulțime de revolte în Europa) și a unui semiciclu (al acestui ciclu) care a început în 1944, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial – deci în perioade foarte complicate pentru umanitate. În plan economico-social, noul ciclu neptunian care se pregătește acum în ‚culisele’ scenei solare (în Inconștientul Colectiv) este și va fi și el complex, și tulbure din multe puncte de vedere (dar voi discuta această configurație cu alte ocazii).

În planul ideilor ‚spirituale’ ne așteaptă probabil un avânt extraordinar al ‚tehno-religiilor’, dar și o reactivare a vechilor forme de mesianism sau a unor noi promisiuni idiotice de salvare colectivă și a unor noi fantasme cu iz apocaliptic. (Să nu uităm că ultima conjuncție echinocțială Soare-Neptun a marcat apariția și avântul celui mai influent curent spiritualist modern care a influențat omenirea: teosofismul – mișcarea care a influențat în mod determinant curentul New Age și Religiile OZN). Ideile despre lume, despre ceea ce înseamnă să fii ‚om’, să duci o viață normală și să interacționezi cu alți oameni se schimbă radical și dramatic, iar anul 2020 este doar o ‚exemplificare’, un scurt preambul în acest sens! Pentru că Neptun se află sub razele Soarelui în casa a 12-a mundană, toate aceste lucruri scapă percepției noastre colective; ele sunt deja aici (acum!), în culisele vieții noastre, dar nu le vedem… cât de bine vezi ceea ce se află chiar în umbra ta? Cât de conștienți suntem de felul în care suavele noastre vise ne ‚cimentează’ realitatea?

tensiunea care se manifestă în acest an solar este și expresia necesității de a găsi modul optim de a integra vechiul și noul (Saturn și Uranus formează o cuadratură disociată în semne din aceeași triplicitate)], ideile / teoriile abstracte și aspectele pragmatice.

În ce fel se manifestă impuritatea lui Kala Dosha? Ei bine, această impuritate se manifestă prin incapacitatea lui Ketu (Corpul Dragonului / Nodul Lunar Descendent) de a digera ‚noutatea’ absorbită cu lăcomie de Rahu (Capul Șarpelui Timpului). Ketu este încă fixat pe nevoia de a digera propriul său ‚material’ (steliumul din Capricorn – zodia în care Ketu se află), în vreme ce Rahu absoarbe – mai bine zis ‚înghite pe nemestecate’ – o cantitate imensă de ‚hrană’ exotică (impactul Noului Coronavirus – element ce poartă semnătura astrologică a acestei Kala Sarpa – intră aici) pe care o oferă unei conștiințe colective încă imature! Rahu continuă să mănânce cu lăcomie, în vreme ce Ketu este ‚constipat’ și nu poate elimina ceea ce nu mai este necesar.

În mod (aparent) paradoxal, pe nivelul lui Rahu dorim să intrăm în situații dramatice, intense – în pofida fricii, neliniștii, stresului și anxietății pe care aceste situații ni le provoacă. Este ca și când ai avea nevoie să vezi un film dramatic, dur sau intens – ceva cu caracter mai extrem – pentru a compensa faptul că nimic incitant nu se petrece în viața ta de o vreme, că te afli pe un teren deja cucerit, țintuit(ă) în zona ta de confort. În pofida fricii, pe nivelul lui Rahu se manifestă acum o ‚foame’ insațiabilă, o ‚poftă’ de a experimenta ceva ‚străin’, nemaiîntâlnit și de a depăși chingile saturniene ale cunoscutului. La nivelul lui Rahu (Nodul Lunar Nord) suntem imaturi și nepregătiți spiritual, avem o abordare materialistă și nu înțelegem corect natura spirituală a lucrurilor. Ca urmare – dacă ne referim la actuala Kala Sarpa – în 2020 luăm contact cu situații și energii stranii, pe care nu le putem încă gestiona, nu le putem înțelege și integra. Este o bună perioadă pentru reflecție asupra a ceea ce se petrece în viața noastră (deși excesul tinde să se manifestă și prin alternanța între un exces de introspecție și un exces de exteriorizare).

În concluzie, provocarea pe care conștiința noastră solară o are în acest an este de a integra cât mai bine elementul de noutate și tensiunea care apar, eliminând măcar o parte din impuritatea (dosha) pe care ramificațiile multiple ale acestei situații o generează. Acest elan integrativ care a apărut la hiatusul inițial (momentul echinocțiului) și care ajunge la un punct de discontinuitate la momentul hiatusului de 3/7, va trebui susținut acum printr-o reactivare a elanului inițial, printr-o ‚prospețime’ infuzată în procesul stagnant. În ce fel se produce această reactivare a elanului inițial? Se face păstrând atenția asupra vibrației pe care harta octavei (de la momentul ce corespunde părții de 3/7 din cercul zodiacal) o simbolizează. Ea indică energia cu care să ne aliniem conștiința și cu care trebuie să rămânem în rezonanță pentru a depăși impasul spiritual (colectiv) de la hiatus.

Cel mai bun mod de a înțelege natura esențială a acestei vibrații, este prin a înțelege în ce fel Soarele interacționează cu elementele acestei armonici (să nu uităm că hiatusul este ‚solar’ în esența sa, el nu corespunde unui alt element astrologic. A insista pe corelații și elemente secundare nu are nici un sens aici, vrem să înțelegem care este atitudinea esențială pe care trebuie să o adoptăm, conversia pe care trebuie să o facem, rezonanța pe care trebuie să o accesăm).

Ce ne spune – la modul esențial – harta de hiatus din 2020?

Am căutat să reduc aici explicațiile la minimum în scopul de a facilita raportarea la ele și pentru a putea fi integrate astfel mult mai ușor într-o meditație care se poate face în acest moment. În saptamsha de la hiatus, Soarele reflectă următoarele atitudini esențializate (explicațiile mai importante sunt oferite mai jos):  

separare, desprindere, tăierea legăturilor nenecesare în vederea consolidării, delimitării și stabilizării de sine [1];

diseminare, eliminare a elementelor disparate (care nu se combină, care nu pot fi reduse la esențe), deconectare [2];

deconstrucție, limitare, excludere, control [3];

renunțare, întrerupere, rejectare, abandon, eliminare [4].

Acestea sunt atitudinile fundamentale care marchează elanul suplimentar simbolizat de Saptamsha de la hiatus. Ele sunt acțiuni care se realizează în conștiință.

Se observă astfel că saptamsha indică – în principal –  nevoia de

delimitare, stabilizare, excluziune, eliminare și desprindere.

Harta de hiatus ne spune că pentru a restabili elanul necesar continuării procesului de integrare (la nivel de conștiință) a ciclului zodiacal început la startul anului solar – deci pentru a ne putea reconecta la Energia Începutului – abordarea trebuie să fie una reducționistă, minimalistă, separatistă în raport cu ceea ce s-a acumulat în exces (și vorbim aici de impuritatea indicată de Kala Dosha echinocțială explicată mai sus).

La momentul de hiatus, dobândim un elan suplimentar prin debarasarea de legăturile noastre cu aspectele excesive care au amprentat conștiința de la începutul anului solar și până acum. În mod (aparent) paradoxal, integrarea se obține acum prin renunțare și desprindere.   

A evoca – în momentul de hiatus – arhetipuri și ipostaze divine care sunt în legătură cu aceste atitudini fundamentale poate fi de mare ajutor în dobândirea elanului necesar continuării procesului început la echinocțiu.

Explicații (foarte) pe scurt:

[1] Soarele în Berbec în opoziție cu Marte din Balanță și relația sa cu Luna în creștere și Venus din Taur. Este o poziție foarte promițătoare a Lunii (mai ales că ea convertește o Lună peregrină conjunctă cu Nodul Sud ce dispune de Venus în D1), dar ea sugerează o conștiință care încă trebuie să se delimiteze, nu să integreze. Luna și Venus ating poziția lui Uranus din D1 și din harta echinocțială, ceea ce accentuează nevoia de separare. Cuadratura Marte -Saturn din semne cardinale în D1 se convertește tot într-o cuadratură pe semne cardinale în D7 – efectele sunt puternic separante.

[2] Soarele configurat cu axa semnelor duble Săgetător -Gemeni ce conține Axa Dragonului și opoziția Mercur (Gemeni)-Pluto (Săgetător). Mercur – care în D1 este conjunct cu Soarele în Fecioară – este convertit într-un punct de ieșire a fluxului karmic chiar în domiciliul său din Gemeni – un exces de diversitate ce trebuie eliminat.

[3] Soarele se configurează cu planetele din Capricorn, în special cu Saturn retrograd (Saturn se află în Capricorn și în D1). Ne aflăm în mijlocul unui proces de reformulare la nivel de identitate socială. Observăm că în harta D1 (horoscopul ‚obișnuit’ de la hiatus) corpurile din interiorul orbitei terestre (Soarele, Mercur, Venus și Luna) apar de cealaltă parte a Axei Dragonului (prin comparație cu Kala Sarpa Echinocțială). Avem astfel o decantare – simbolică – a experienței personale de cea colectivă. Un proces oarecum similar apare – simbolic – și în D7 prin faptul că aceleași corpuri celeste se află în panta descendentă a Axei Dragonului. Gonggong (nereprezentată aici) este în opoziție cu Soarele la momentul de hiatus.

[4] Soarele configurat cu Uranus și cu Pluto, opoziția Soare-Neptun în D1. Jupiter în Scorpion în opoziție cu Luna este favorabil împărtășirii și punerii în comun (dar Jupiter este guvernat de Marte din Balanță în D7 și este conjunct cu Pluto în D1). Ceva se pierde, se transformă, se descompune, moare, este eliminat sau abandonat – doar o amprentă esențializată a experienței anterioare cu această situație trebuie luată mai departe.

Câteva concluzii suplimentare legate de fundamentarea astrologică a hiatusului anual

Ca o concluzie a celor prezentate până acum, la momentul de hiatus ceea ce contează cu adevărat este calitatea energiei armonicii care, potrivit Legii lui 7 (Legea Octavelor), se pune în mișcare la finalul celei de-a treia Saptāṃśa. Asta ar presupune conștientizarea faptului că cel mai bun mod prin care energiile brute (simbolizate de horoscopul D-1 din acest moment) pot fi sublimate și transformate pentru a asigura buna continuitate a procesului și păstrarea calității direcției / intenției originare este prin ‘apelul’ la energiile Saptāṃśa-ei de la 3/7.

Fecioara – semnul în care Soarele se află la momentul hiatusului – este un semn dublu, dual. Așa cum am văzut, el este un semn care aduce calitățile critice, discriminative și adaptative necesare pentru a asigura că procesul deja început la echinocțiu se corectează și își păstrează linia inițială și orientarea sa evolutivă. Însă pentru a-și corecta orientarea în Fecioară, conștiința solară are nevoie de un ‘standard’ (de aici derivă semnificația faptului că Fecioara este un semn dublu! Ea este simultan idealistă și practică, este zodia paradoxalului ‘idealism pragmatic’). Fecioara observă diferența dintre intenția originară (standardul inițial) și realitatea efectivă și caută să aplice o corecție. Ei bine, această readucere în prim plan a intenției originare de la gradul zero din Berbec (deci de la începutul procesului, echinocțiul de primăvară) nu este altceva decât gradul ‘zero’ Berbec al șeptimii D-7 care începe la hiatus (Saptāṃśa de la 3/7).

Această octavă superioară activează elanul și voința inițiale și asigură ‘șocul’ sau impulsul necesar pentru restaurarea direcției inițiale de dezvoltare, restabilind astfel ‘puritatea’ inițială a intenției procesului! Soarele (simbolul fundamental al conștiinței care evoluează pe Calea Zodiacului), aflat la gradul 4°17’08” în Fecioară la momentul de hiatus, își regăsește impulsul fundamental cu care a pornit anul solar prin poziția sa simbolică la gradul zero Berbec pe octava diferită ce se naște la finalul celei de-a treia șeptimi zodiacale. Aceasta este – în viziunea mea – semnificația fundamentală a hiatusului și ceea ce – cred eu – trebuie conștientizat și integrat cu adevărat la acest moment!

Și nu sunt multe de făcut la un astfel de moment de hiatus! Nicio o altă explicație sau previziune și nici o speculație despre implicațiile viitoare nu sunt necesare aici. Nu trebuie să-ți alegi scopuri noi, nu e nevoie să te pregătești pentru un nou – dar inexistent – ‘an solar’ și să te gândești că începe ceva cu totul nou și diferit. Este nevoie doar de o conștientizare a calității fundamentale a energiei – mai profunde, mai subtile – ce corespunde configurației planetare din D-7. Este un fenomen mai degrabă ‘spiritual’ (dat fiind nivelul profund pe care se produce). Tot ce ai de făcut la hiatus este să (re)găsești intenția originară a procesului (ciclului solar) actual și să o iei drept standard sau ideal (să te identifici cu ea!), iar ajustarea și adaptarea necesare se vor produce de la sine, în sensul că tu te vei integra în noul impuls care oricum există acolo ca potențial.

Am putea rămâne la acest nivel strict ‘solar’ (și ar fi poate alegerea cea mai înțeleaptă, având în vedere nivelul abstract al semnificațiilor (foarte generale) implicate aici!), dar se poate și să mergem mai departe… Mai specific (deși mai puțin evident, cred eu), felul în care valorile, strategiile, convingerile și principiile de viață, tiparele de comportament și atitudinile fundamentale ce animă procesul de dezvoltare al ciclului solar pot fi ajustate, corectate și perfecționate va fi reflectat de pozițiile Lunii și a planetelor în Saptāṃśa care începe la hiatus (dar nu voi vorbi despre asta acum).

Fundamentală aici este însă ideea de calitate ascunsă pe care hărțile divizionale (în acest caz D-7 de la hiatus) o indică (oarecum similară cu conceptul de ‘Jia ascunsă’ din astrologia chinezească Qi Men Dun Jia). Această calitate neevidentă, aflată pe un strat mai profund a conștiinței, este cea care trebuie conștientizată și integrată la momentul de hiatus (în cazul unui nivel de conștiință grosier, ea poate fi trecută cu vederea și neintegrată!). Ea constituie, simbolic, răspunsul la ‘dilema’ conștiinței globale, dilemă ce se manifestă, subtil, la hiatus! A fi în ton cu energia subtilă a hiatusului înseamnă – în viziunea mea – a te racorda la rezonanța subtilă simbolizată de harta D-7 de la hiatus, iar această integrare va filtra și va transmuta, va reorienta energiile momentului în raport cu intenția originară manifestată la începutul ciclului solar! Aceasta va constitui, totodată, și pregătirea spirituală cea mai potrivită pentru pătrunderea în a doua jumătate a Zodiacului (odată cu echinocțiul de toamnă). Este o corecție necesară a eului și a ideii de(spre) sine în scopul universalizării conștiinței!

Sunt, așadar, trei etape pe care – în viziunea mea – trebuie să le urmezi pentru a depăși cu bine hiatusul și pentru a integra semnificația acestuia:

1.Conștientizează calitatea și orientarea energiei inițiale de la momentul echinocțiului de primăvară, startul noului an solar. Ajută-te de harta astrologică D-1 de la echinocțiu pentru a fixa sau actualiza / rememora semnificațiile acelui moment în conștiință și pentru a te ancora la adevărata semnificație a procesului solar din anul în care te afli.

2.Conștientizează impasul care apare la momentul de hiatusului și corecțiile care se cer aplicate procesului inițial. Te poți ajuta de harta astrologică D-1 de la hiatus pentru a conștientiza problema ce apare în ciclul solar, dar nu este neapărat necesar, pentru că această hartă nu oferă soluția! Evocă semnificațiile de la echinocțiu pentru a conștientiza mai bine diferența care există între ceea ce a fost intenționat la început și ceea ce există în realitate.

3.Evocă energia plină de elan a noii octave care se naște exact la momentul hiatusului și conștientizează calitatea acesteia, identifică-te cu impulsul ei. Dobândește un ‘feeling’ al ei! Folosește semnificațiile hărții astrologice D-7 de la hiatus pentru a te reconecta astfel la intenția originară de la startul anului solar și pentru a eleva (a converti) energia momentului la cea mai înaltă vibrație a sa.

Aceste trei etape pot fi sintetizate sub forma unei triplete de genul

elan – stopare – impuls,

standard – deviere – ajustare sau

orientare – rătăcire – revenire.

Prin conștientizare și integrare, octava ce apare la momentul de 3/7 devine un mod de a actualiza energia începutului și elanul originar prezente la startul procesului (echinocțiul de primăvară). Conștientizarea acestei octave presupune un adevărat ‘salt’ pe un nivel superior în raport cu fenomenul obișnuit, nivel pe care activează – într-un mod mai subtil, mai rafinat – aceeași energie năvalnică și plină de elan care a fost prezentă și la momentul începutului echinocțial.

Scopul tuturor acestor demersuri ar trebui să fie acela de a integra conștiința individuală în ritmurile universale și de a restabili (în propria conștiință) legătura cu intenția evolutivă originară a procesului și nu de a prezice în mod bombastic (și în același timp naiv și total incorect!) viitorul sau de a face tot felul de promisiuni vagi, speculative și utopice în baza hărții de hiatus.