Purāṇa-ele sunt vechi scrieri religioase hinduse care, prin diverse povestiri epice, elogiază diferite zeități ale panteonului hindus, în special trinitatea Brahmā – Vishnu – Shiva, fiind răspândite de diversele culte religioase care adorau respectivele zeități.

Primele scrieri purāṇa-ice care au ajuns până la noi au fost scrise probabil în secolele 3-11 EN, deși conținutul câtorva dintre ele a fost probabil transmis pe cale orală plecând de la o perioadă anterioară, suferind apoi modificări continue de-a lungul secolelor, forma lor finală fiind definitivată abia în al 2-lea mileniu EN. Purāṇa-ele conțin referiri la astronomie și la Zodiac, aspecte care – mai mult ca sigur – au fost integrate abia după ce aceste noțiuni au început să fie utilizate pe scară mai largă în India, începând probabil cu secolul 5 CE.

Dar ce au de spus Purāṇa-ele în legătură cu Zodiacul? 

Vishnupurāṇa

Vishnupurāṇa (compusă probabil cândva în secolul 4 EN) este una dintre Māhāpurāṇas (adică o ”Mare Purāṇa”), fiind numită și ”Giuvaierul Purāṇa-elor”, cea mai de preț purāṇa. În Vishnupurāṇa 2,8.67 se spune:

O, Maitreya, în mijlocul anotimpurilor Śarad și Vasanta, la începutul Zodiei Berbecului (Meṣa Rāśi) și a Zodiei Balanței (Tulā Rāśi) se află întotdeauna Vishuva (i.e. echinocțiul de primăvară și cel de toamnă), când zilele și nopțile sunt egale. Când Soarele intră în Capricorn începe progresul său nordic, când intră în Rac începe cel sudic. 

Tot Vishnupurāṇa (2,8.28-31) afirmă:

La începutul cursei nordice Uttarāyaṇa [ziua solstițiului de iarnă], Soarele intră în Zodia Capricornului (Makara Rāśi), după care intră, rând pe rând, în Vărsător și Pești. După ce se bucură de aceste trei semne, Soarele ajunge la echinox, făcând ca ziua să fie egală cu noaptea. Apoi durata nopții începe să scadă, iar durata zilei să crească, iar apoi, la sfârșitul Gemenilor, Soarele ajunge la punctul său de maximă culminație. După ce intră în semnul Racului, își începe cursa sudică.

În același capitol 8 din cartea a 2-a, tratatul mai indică cât se poate de clar că echinocțiul de primăvară apare la mijlocul celor două luni (solare) care corespund primăverii, iar cel de toamnă apare la mijlocul celor două luni (solare) care corespund toamnei. Se mai spune că Soarele are declinație nordică în lunile (solare) Tapas, Tapasya, Madhu, Mádhava, Śukra, și Śuchi și declinație sudică în lunile Nabhas, Nabhasya, Isha, Úrja, Sahas și Sahasya, altfel spus Zodiacul este, în mod evident, conectat cu anotimpurile (pentru că aceste luni erau și ele – așa cum deja am demonstrat – corelate cu anotimpurile).

Și aici este cât se poate de clar: Vishnupurāṇa indică că avem de-a face cu un zodiac tropical! Orice astrologie care se laudă că este ‘vedică’ trebuie, fără discuție, să se bazeze pe zodiacul semnelor și nu pe cel al constelațiilor. Niciunde, în teoretizarea Zodiacului din aceste scrieri tradiționale, nu se indică faptul că vreo zodie solară ar avea de-a face cu vreo constelație de tipul celor conceptualizate în Babilonia și Grecia Antică!

Vāmanapurāṇa

Vāmanapurāṇa, o lucrare scrisă între sec. 5-9 EN, în a 16-a adhyāya, indică faptul că începutul lui Karkaṭa Rāśi (Zodia Racului) este ziua solstițiului de vară, cea mai lungă noapte a anului, când începe Daksināyaṇa, și, simultan corelează cele 27 de nakshatra-e egale cu zodiacul tropical. Repere clare pentru Zodiacul Tropical.

Devipurāṇa

În Devipurāṇa (numită și Devī Bhāgavatapurāṇa), cartea a 8-a, cap.15, se spune:

Soarele este Manifestatorul Timpului…și Zodiacul este Sinele său… Prin forța lui Vāyu [aerul], Soarele […] traversează […] Zodiacul într-un Samvatsara [an]. 

Roata carului solar reprezintă un an; 12 luni sunt spițele, trei Chaturmasyas sunt partea centrală, cele șase anotimpuri sunt circumferința rotii. Învățatii numesc acest car Samvatsara [an]. Soarele se bucură de cele 12 luni în cele 12 zodii. Aceste luni sunt membrele anului. 

În timpul lui Uttarāyaṇa carul Soarelui ascensionează… ziua devine mai lungă, iar noaptea este scurtată. Când frâiele [carului solar] trag către sud, carul coboară…iar zilele se micșorează și noaptea este mărită. Iar când frâiele nu sunt nici întinse, nici lăsate liber și mișcarea este exact pe calea de mijloc, atunci Soarele rămâne și el într-o poziție medie, iar carul său intră în sfera echilibrului, astfel că ziua și noaptea devin egale.

Perioada în care Soarele traversează două zodii (Rāśis) este numită Ritu (anotimp). Învătații spun că Ritu (anotimpul) este membrul lui Samvatsara (deci al anului). Calea descrisă de Soare în 3 anotimpuri (indiene) – adică într-o jumătate de an – în Zodiac este numită Ayana. Timpul necesar Soarelui pentru a realiza un circuit al Zodiacului este numit Vatsara (an).

Este evident că și în Devipurāṇa Zodiacul era asociat cu anotimpurile (deci cu anul tropical și nu cu cel sideral). Lunile sunt corelate și ele cu zodiile și cu anul solar care, la rândul său, este conectat cu echinocțiile.

În plus, atât în Aśvalāyanagrihyasūtra, cât și în Lingapurāṇa, Madānaratna și Devipurāṇa se indică faptul că lunile lunare erau, de asemenea, legate de anotimpuri. (v. și Dikshit, B.J.S. pag. 553)

De exemplu, în Devipurāṇa se spune:

Luna Āśvina trebuie întotdeauna să cadă în Śarad Ritu.

Din toate aceste indicii puranice rezultă cât se poate de clar că Chaitra și Vaiśākha (numite și Madhu și Mādhava) trebuie întotdeauna să fie lunile primăverii, altfel spus toate lunile lunare trebuiesc conectate cu anotimpurile (și nu să ”alunece” prin anotimpuri, așa cum se petrece acum), iar acest lucru este posibil doar dacă se adoptă anul (și zodiacul) tropical!