Un alt argument important în favoarea folosirii Zodiacului Tropical vine din tradiția buddhistă Kālacakra Tantra. Tradiția Kālacakra (Roata Timpului) s-a dezvoltat în India și, cu excepția unor remarci anti-islamice (și chiar anti-iudaice și anti-creștine) deplasate și a unor idei utopice legate de Shambhala și de regele războinic Kalki, este, fără îndoială, cel mai cuprinzator și mai integrat sistem spiritual din câte a produs tradiția buddhistă. În fapt, atât sistemul tibetan de astrologie cât și calendarul tibetan sunt derivate, în mare parte, din tradiția Kālacakra.

Sistemul Kālacakra are un simbolism foarte profund și complex. Textul tradițional al acestei tradiții pleacă de la ceea ce poartă numele de Kālacakra Externă, adică de la prezentarea cosmologiei și a condiției lumii exterioare (ceea ce, în acest sistem, implică și prezentarea astronomiei, astrologiei și ciclurilor temporale, precum și a calendarului).

Textul continuă apoi cu Kālacakra Internă, care descrie procesul concepției, gestației, nașterii, bolii și morții, precum și întregul sistem de canale energetice subtile (nāḍīs), centrii energetici (cakras), seminte ale luminii constiintei (bindus), sufluri subtile (prāṇas) din ființa umană, toate acestea fiind puse în corespondență cu ritmurile astrologice care mențin individul în lumea Saṃsāra-ei (adică a iluziei).

În sfarsit, textul continuă cu cea mai importantă parte a sa și anume cu Celalaltă Kālacakra, adică cu inițierea și practicile celor 6 yoga care fac posibilă ieșirea de sub incidența fenomenelor iluzorii și dobândirea conștiinței illuminate.

Chiar dacă ortodoxismul hindus ar respinge probabil argumentele care se fundamentează pe tradiția buddhistă, eu consider că aceste argumente sunt perfect justificate, datorită faptului că tradiția Kālacakra a preluat și a integrat în sine esența astronomiei și astrologiei hinduse și este, în fapt, un produs al gândirii indiene.

În mod similar cu calendarul hindus – și oarecum asemănător cu celelalte calendare tradiționale, cum ar fi, de exemplu, calendarul creștin ortodox sau catolic – calendarul tibetan este profund ancorat în tradiția religioasă și este fundamental pentru realizarea practicilor religioase.

Voi prezenta astrologia tibetană, astrologia Kālacakra și Svarodaya cu altă ocazie. Suficient va fi acum să precizez faptul că, în prezent, asemenea sistemelor hinduse, astrologia tibetană și calendarul tibetan sunt fundamentate tot pe Zodiacul Sideral și să arăt că tradiția Kālacakra a rejectat cu tărie acest Zodiac!

În excelenta sa carte Kālacakra and the Tibetan Calendar, Edward Henning traduce, comentează și analizează pasajele semnificative pentru fundamentarea calendarului tibetan, atât din textul de bază Kālacakralaghutantra cât și din comentariul acestuia Vimalaprabhā:

Analizând descrierea calculelor realizate pentru întocmirea calendarului [tibetan] și menționate în comentariul capitolului 5 al textului Kālacakralaghutantra și anume Vimalaprabhā, m-a izbit faptul că sistemul Kālacakra exprimă un spirit reformator, criticând pierderea generală a acurateții în sistemele [astronomice și astrologice] indiene și încurajând corecta folosire a Zodiacului Tropical bazat pe observarea solstițiilor.

Este, cu siguranță, adevărat că, în perioada secolelor al 6-lea și al 7-lea era crestină, astronomii indieni au acordat puțină – poate mult prea puțină – atenție efectelor fenomenului de precesie a echinocțiilor.

În traducerea sa la Sūryasiddhānta (p.117), Burgess scrie că “primii astronomi hinduși erau ignoranți cu privire la mișcarea periodică a echinocțiilor”. De asemenea, el a luat în considerare posibilitatea ca adoptarea de către indieni a Zodiacului Sideral să fi fost rezultatul “eșecului în a realiza faptul că echinocțiul este variabil” [relativ la stelele fixe -n.trad.]. El merge mai departe arătând cât de dificil ar fi fost pentru ei să interpună corecții pentru precesie în teoriile și calculele lor, odată ce au ajuns în sfârșit să realizeze efectul important pe care aceasta [precesia] îl avea.

Acesta este un aspect important, iar Vimalaprabhā a criticat astronomii indieni heterodocși pentru faptul că au dezvoltat sisteme foarte complexe pe care chiar ei înșiși nu au reușit să le înțeleagă, sisteme care au devenit apoi lipsite de acuratețe odată cu trecerea timpului. 

Henning continuă:

Aceste opinii exprimate de Burgess sunt foarte similare cu propria mea interpretare a criticilor aduse de sistemul Kālacakra astronomilor hinduși – și anume că au alunecat, datorită neglijenței, în folosirea unui zodiac sideral. Și chiar această eroare este cea pe care autorii tradiției Kālacakra ar fi dorit să o vadă corectată printr-o reformă a calendarului.

Kālacakra acceptă structura de bază a calendarului indian și simbolismul acestuia, dar îl ajustează la Zodiacul Tropical. Și nu prin monstruoase manipulări ale teoriilor și prin calculații extreme de complicate – ca în textele siddhāntice hinduse – ci prin simpla aplicare a procesului observării [realității astronomice].

Cu greu ar putea textul Vimalaprabhā să exprime acest aspect mai clar decât o face, iar ordinea în care aceste subiecte sunt prezentate (atât în Kālacakra Tantra, cât și în comentariul său), are sens doar când este înțeleasă în acest mod. 

După ce, în versul 26 al tratatului Kālacakralaghutantra, se indică corupția tradiției siddhāntice (deci a tradiției astronomice) de-a lungul timpului și a metodelor de calcul (kāraṇas), tratatul mai afirmă: 

“Nimeni nu poate găsi un Soare corect [calculat ca poziție în longitudine] în kāraṇas, în afara acelor [kāraṇas] în care s-a realizat determinarea corectă, cu ajutorul [dimensiunii] umbrei, a zilei de început a Pasajului Nordic [al Soarelui – adică a solstițiului de iarnă, adică a momentului în care Soarele începe deplasarea sa aparentă către polul Nord ]. Fără deteminarea corectă a [dimensiunii] umbrei pentru Pasajul Nordic, longitudinea solară nu va fi corectă. Dacă longitudinea solară nu este corectă, atunci, ca și rezultat, longitudinea lunară nu va fi nici ea corectă.

Similar, dacă Maṅgala [numele sanscrit pentru Marte] și restul [planetelor] sunt extrase din longitudinea Soarelui [pentru a determina longitudinea geocentrică a planetelor], dacă longitudinea solară nu este corectă, atunci nici longitudinea acestora nu va fi corectă.”

Textul face aluzie la metoda determinării solstițiului de iarnă cu ajutorul dimensiunii umbrei de amiază a gnomonului, practică folosită peste tot în lume. Chiar dacă distincția dintre zodiacul sideral și cel tropical nu este realizată aici în mod explicit, intenția textului este clară. Dacă longitudinea Soarelui se considera a fi corect determinată în baza dimensiunii umbrei de la momentul solstițiului de iarnă, asta nu se poate întâmpla decât în Zodiacul Tropical, care este fixat în punctele sale cardinale (punctele solstițiilor și echinocțiilor).

Vimalaprabhā comentează aici:

Deci, dacă longitudinile planetelor nu sunt corecte, previziunile planetare și horoscoapele întocmite nu au nici o noimă.

Așa cum Edward Henning remarca, datele pentru longitudinile planetare din Kālacakra au fost – mai mult ca sigur – derivate din tratatele siddhāntice de la începutul secolului al 6-lea AD, probabil mergând pe linia lui Varāhamihira. Tradiția Kālacakra indică faptul că datele derivate din siddhānta-e în scopul obtinerii longitudinii solare au valoare practică doar pentru o perioadă scurtă de timp și nu sunt suficient de exacte pentru a determina schimbarea anului zodiacal.

Pe termen lung – indică textul Vimalaprabhā – singurul mod de a determina longitudinea solară corectă este prin observarea corectă a solstitiului:

Cu 10 zile înainte de prima lună [solară] a pasajului nordic [Uttarāyaṇa], umbra gnomonului va fi atent studiată. Ziua în care umbra gnomonului indică întoarcerea [aparentă a Soarelui] către Nord – aceea este ziua schimbării [de direcție a] Soarelui, și deci aceea este ziua săptămânii, ziua lunară, yoga și karana.

În acea zi longitudinea Soarelui are 20 în poziția stației lunare și 15 în poziția nāḍī, și aceasta este definiția primară.

Astfel explica Vimalaprabhā componenta cheie a siddhāntei Kālacakra și anume metoda pentru corectarea longitudinii Soarelui. Ziua “schimbării Soarelui” este ziua solstițiului de iarnă. Expresia “definiția primară” cu care Kālacakra caracterizează longitudinea solară de la solstițiu nu mai lasă nici o îndoială asupra importanței acesteia și asupra intenției clare a tradiției Kālacakra:

20 ; 15 = 20 stații lunare + 15 nāḍī = 20 * 13 grade 20 min + 15 *(1/60 * 13 grade 20 minute) = 16.200 minute = 16.200 / 60 grade = 270 grade

Punctul de start al măsurării longitudinii solare în Zodiac este 0 grade Berbec – ca urmare, plecând de la acest punct și măsurând 270 grade, ajungem la punctul de început al zodiei Capricornului. Valoarea 20 ; 15, adică 20 stații lunare 15 nāḍīs corespunde deci exact intrării Soarelui în zodia Capricornului, zodie care este aici, în mod evident, conectată cu momentul solstițiului de iarnă, indicându-se astfel foarte tranșant că zodiacul adoptat de tradiția indiană Kālacakra este cel tropical (sāyana) și nu cel sideral (nirayaṇa).

Sistemul astrologic tibetan și calendarul tibetan au la bază două influențe majore, și anume astrologia chineză și sistemul Kālacakra. Desi sistemul Kālacakra indică clar necesitatea corectarii și ajustarii calculelor siddhāntice la zodiacul tropical, probabil inerția, lipsa de înțelegere profundă și izolarea geografică i-a determinat pe tibetani să perpetueze eroarea până în zilele noastre.

[Mai trebuie spus și că anul chinezesc și zodiacul chinezesc sunt și ele tot tropicale, dar, din cauza erorii fundamentale, anul nou tibetan alunecă față de anul nou calculat în tradiția chineză, ceea ce ar trebui să constituie încă un argument și încă un semn major de întrebare cu privire la corectitudinea sistemelor astronomice indiene și tibetane].

Henning continuă prin a explica motivele pentru care, în opinia sa calendarul tibetan și sistemul tibetan de astrologie au trecut cu vederea aceste indicații extrem de prețioase din Kālacakra Tantraprecum și încercările de reformă a calendarului care s-au realizat de-a lungul timpului.

Integrând toate aceste idei și considerații din Kālacakra Tantra, observăm că ele vin pentru a întări celelalte observații – deja menționate – provenite direct din tradiția religioasă hindusă, observații care ar putea fi cel mai bine sintetizate prin concluzia lui S.B Dikshit din a sa Bharatyajyotișaśastra, concluzie care este clară și irefutabilă:

Luând în considerare aspectele istorice ale controversei [sāyana-nirayaṇa], descoperim că anul sāyana (tropical) a fost în vogă [în India] din cele mai vechi timpuri . Astfel, este pe deplin și ferm stabilit faptul că doar sistemul sāyana merită să fie luat în considerare.