Pentru a face diferența între cele două tipuri de zodiac: tropical (sāyana) și sideral (nirayaṇa), astrologii indieni numesc zodiacul sideral ‘fix’, iar pe cel sāyana (tropical) îl consideră ‘mobil’. Astrologii jyotisha se laudă cu asta; ei spun că astrologia lor este cea corectă pentru că se bazeaza pe ceva fix (constelațiile de pe bolta celestă), pe când astrologia tropicală s-ar baza pe ceva schimbător (și anume pe punctele echinocțiale care precesionează în raport cu stelele.
Această perspectivă este însă relativă și – în opinia mea – constă într-o greșeală fundamentală de abordare ce conduce la o eroare spirituală și la o filozofie astrologică foarte problematică. Zodiacul Sideral este ‘fix’ doar prin raportarea la așa-numitele ‘stele fixe’. Prin raportare la stele, semnele Zodiacului Tropical ‘alunecă’ față de acestea datorită fenomenului de precesie a echinocțiilor, dar, din perspectiva individului aflat pe Pământ, Zodiacul Tropical este cel cu adevarat ‘fix’, pentru că el este ‘fixat’ pe crucea echinocțiilor și solstitiilor (care sunt, la rândul lor, ‘fixe’ din perspectivă terestră, pentru că apar în aceleași momente din an, deci din ciclul solar).
Din contră, din perspectiva ființei umane care se află pe Pământ, Zodiacul bazat pe constelații este ‘mobil’, adică mereu într-o mișcare prin raport la echinocții și solstiții și la ciclul anotimpurilor. Desigur această mișcare a Zodiacului Sideral este aparentă, dar tocmai această aparență este importantă pentru astrologie, pentru că accentul trebuie pus pe individ și nu pe stelele și constelațiile (aproximativ ‘fixe’) ale boltei cerești. Individul este în centrul vieții sale, este în centrul universului său, iar Zodiacul trebuie să reflecte ceea ce este fix în viața individului și nu ceea ce este fix pe cer.
La fel cum Zodiacul – deci traseul fix al eclipticii – este generat de mișcarea aparentă a Soarelui în jurul Pământului (deși noi știm că Pământul se rotește în jurul Soarelui), sau la fel cum mișcarea aparentă a lui Mercur relativ la Pământ este cea care contează în astrologie și nu revoluția sa în jurul Soarelui, tot așa aparenta fixitate a Zodiacului Tropical este cea care contează pentru nativ și nu fixitatea stelelor și a constelațiilor. Individul se află în centrul Rotii Zodiacale și, pentru a putea indica ceva ‘fix’ în viața nativului, Zodiacul trebuie să fie fix în raport cu individul. Fixînd Zodiacul la constelațiile ‘fixe’, destinul indicat de pozițiile planetare nu mai are legatură cu Subiectul (individual), ci cu obiectele lumii exterioare (și anume cu stelele ‘fixe’).
Din animația de mai jos se poate înțelege mai bine felul în care procesul de precesie a echinocțiilor determină cele două tipuri de perspectivă: fixă (dată de corelarea zodiacului tropical cu echinocțiile și solstițiile) și mobilă (dată de permanenta schimbare a punctului celest/stelar de referință pentru echinocțiul de primăvară (aici datele corespunzătoare intrării punctului vernal în constelații – date care definesc începutul așa numitor Ere Astrologice – sunt foarte aproximative).
Aceasta eroare spirituală a fost semnalată și de teoreticianul și filozoful american de origine franceză Dane Rudhyar. El a subliniat eroarea fundamentală pe care concepția siderală a Zodiacului o implică și anume faptul că individul nu mai este privit că participant la făurirea propriului sau destin, ci este asemenea unei păpuși trase de sforile manevrate de niște forțe pe care nu le înțelege și care se află în afara puterii sale de cuprindere și control, iar aceste forte sunt presupusele raze stelare care s-ar manifesta prin intermediul planetelor și ar determina, în bine sau în rău, viața individului.
Pe de altă parte, în Zodiacul Tropical, legătura individului cu ciclurile anotimpurilor și planetelor poate fi explicată foarte bine prin conceputul de sincronizare sau sincronicitate.
În plus, nici măcar fixitatea stelelor fixe nu este atât de fixă! Cu alte cuvinte, pe lângă mișcarea relativă a stelelor datorată fenomenului de precesie, stelele nu sunt fixe nici dacă se alege o referință celestă. Ele se mișcă prin spatiu la fel cum și Soarele se mișcă, iar prin raport cu Soarele se deplasează cu viteze de mai mulți kilometri /secundă, schimbându-și treptat, de-a lungul mileniilor, poziția unele în raport cu altele. Pentru că se află la distanțe foarte mari, va trebui sa treacă mai multe mii de ani pentru a se observa o schimbare semnificativă în paternurile pe care stelele le formează, dar, chiar și așa imperceptibilă cum este, aceasta deplasare și lipsă de ‘fixitate’ există, iar constelațiile nu rămân la fel pentru totdeauna. Asta arată faptul că nu există fixitate pe bolta celestă.
