(Acesta este o transcriere după un fragment audio care este parte a unei lecții despre etapa zodiacală a Racului).

În cele ce urmează voi aborda psihologia zodiei Racului. Principiul fundamental pe care îl întâlnim în această etapă este cel al subiectivizării.

Ne amintim faptul că în etapa Berbecului am avut de a face cu un simplu – dar puternic – impuls al eului către manifestare, cu o voință ardentă către autonomie și expresie personală. În Taur, acest impuls s-a substanțializat, s-a concretizat, iar eul s-a îmbrăcat cu substanță. În Gemeni a apărut o polarizare mai clară la nivelul eului, o diferențiere a calităților opuse și complementare, dar, în același timp, și un fel de ‘îngemănare’ a lor. Astfel, interiorul s-a diferențiat radical de exterior, susul de jos, stânga de dreapta, spiritul de materie, conștientul de inconștient ș.a.m.d. Fizic, în Gemeni avem o diferențiere clară între funcțiile emisferei cerebrale stângi și cele ale emisferei cerebrale drepte care în Berbec erau considerate un tot unitar, nepolarizat încă. La nivelul zodiei Gemenilor lumea este reflectată în noi și noi ne reflectăm în lume, dar această reflectare se realizează fără alterări importante ale conținutului; polii experienței noastre și cei ai psihismului nostru se reflectă unul în celălalt, își împrumută unul altuia calitățile, sau chiar se transformă unul în celălalt. Lumea este reflectată (sau tradusă în mintea individului) într-o manieră neutră, neimplicată.

Dar la nivelul zodiei Racului apare un alt gen de reflectare: aici lumea se oglindește în noi într-o manieră distorsionată datorită filtrelor generate de conținutul preexistent în mintea noastră inconștientă. Experiența devine aici subiectivă, iar expresia noastră personală – deci felul în care noi exprimăm ceea ce se află înăuntrul nostru, în afară, în lume – este, de asemenea, foarte subiectivă.

În etapa Racului se realizează o întoarcere a conștiinței către interior, o interiorizare a lumii și a contactului nostru cu lumea. Avem de-a face, de asemenea, cu o revărsare, o coborâre a fluxului energetic, care până atunci a avut un sens ascendent. Altfel spus, energia începe să curgă de la exterior către interior și de la minte către inimă, către suflet.

În etapa Racului căutăm o interacțiune profundă și o familiarizare cu mediul apropiat. Aici ne ancorăm, ne atașăm de acest mediu și de lucrurile care ne sunt familiare în acest mediu. În Rac ne dezvoltăm ființa profundă, creștem eul lăuntric, îl hrănim și, în același timp, căutăm să îl protejăm.

Și vorbim aici de o fază latentă a copilăriei – perioada cuprinsă între aproximativ 8 și 12 ani, când copilul devine mai tăcut, mai capabil de reflecție, apare o empatie mai mare, un control mai accentuat și dobândește o capacitate mai bună de a conține trăirile sale, mai degrabă decât de a acționa ca urmare a acestor trăiri și impulsuri. Memoria devine mult mai activă și în această fază se construiește o bază pentru expresia de sine. Putem spune că în această etapă se naște și se dezvoltă ceea ce am putea numi ‘sinele emoțional’.

Nevoile primare care se cer a fi împlinite în etapa Racului sunt: nevoia de securitate emoțională, de grijă, de ocrotire și protecție, de apartenență, de familiaritate, de spațiu intim și de conectare intimă, de înțelegere simpatetică, nevoia de suport și de acceptare.

Dintre valorile importante pentru această etapă menționez: afecțiunea, adorația, amuzamentul, apartenența, apropierea, căldura, conectarea, confortul, creșterea, curgerea, devoțiunea, dezvoltarea, empatia, familia, grija, imaginația, intimitatea, inspirația, integrarea, încrederea, încurajarea, liniștea, nostalgia, ocrotirea, ospitalitatea, precauția, prietenia, protecția, romantismul, simpatia, simțirea, siguranța, suportul, tandrețea, tenacitatea, tradiția.

Ca scop, în etapa Racului suntem orientați către realizarea și dezvoltarea unei conexiuni emoționale atât cu lumea noastră interioară, cât și cu lumea exterioară. Aici ne căutăm identitatea psihologică, adică contactul cu ceea ce am putea numi ‘suflet’ sau ‘inimă’. Căutăm să înțelegem mesajele sufletului, să ne ascultăm și să urmăm vocea inimii (care nu reprezintă altceva decât vocea inconștientului nostru). Aici căutăm originile vieții noastre profunde, rădăcinile acesteia – vrem să ne întoarcem la sursa vieții și să așezăm o fundație emoțională, suntem în căutarea unui timp și a unui paradis pierdut, în sensul că aici căutăm acea stare de inocență și de ocrotire, de integrare de care am beneficiat într-un mod complet și necondiționat în pântecele mamei.

Alte scopuri importante aici sunt acela de integrare personală în mediu (adică de a ne lăsa atinși în profunzime de lume și de a integra interacțiunea noastră cu mediul în noi, dar și de a ne exprima în acest mediu într-o manieră personală, de a ne lăsa amprenta în lume). Tot aici apare nevoia de dezvoltare, de creștere interioară, nevoia de a trăi o stare de securitate emoțională și de a adera la o anumită tradiție, dar și la un anumit spațiu, de a dobândi o conexiune cu un anumit loc. Și tot aici apare și nevoia de a dezvolta un sistem de apărare bine pus la punct.

Atitudinea adoptată în această etapă este una mai degrabă subiectivă, receptivă, reactivă, introvertită și defensivă. Strategiile importante pe care le adoptăm în Rac etapă sunt: orientarea conștiinței către interior, însoțită de deschiderea sensibilă față de mediu, în scopul de a percepe intim și de a reflecta exteriorul în interior; personalizarea relației cu mediul; tendința de a ne lăsa purtați de valurile trăirilor noastre; o manifestare indirectă, evazivă, ascunsă; tendința de a ne plia la atmosfera subtilă a unui loc, a unei persoane, a unei situații; dezvoltarea de obișnuințe de reacție prin aprofundarea legăturii dintre stimul și răspuns și generarea de mecanisme de apărare inconștientă.

Dintre resursele și abilitățile de bază pe care le mobilizăm aici, putem menționa: instinctul de protecție (în special în plan psihic, emoțional și energetic), capacitatea de a ocroti, de a oferi sprijin și de a alina, accesul direct la inepuizabile resurse interioare, capacitatea de a evoca amintiri și trăiri, inspirația lăuntrică.

Temele majore pe care le întâlnim la nivelul etapei Racului, atât în ceea ce privește valorile și motivațiile, cât și în ceea ce privește comportamentul și strategiile adoptate sunt conexiunea emoțională, subiectivitatea, apartenența, hrănirea și protecția, nostalgia și romantismul, răspunsul condiționat și influențarea subtilă (temele sunt descrise în detaliu în fragmentul audio de mai jos).

Și voi aborda pe scurt și principalele arhetipuri, roluri și ipostaze pe care le întâlnim în această etapă. Ele vor fi dezvoltate în lecțiile demonstrative și în cadrul seminarelor.

Și probabil că cel mai sugestiv arhetip pentru această etapă a ciclului zodiacal este chiar crustaceul care a fost ales ca simbol aici, și anume racul sau – în alte variante – crabul. Și de ce este racul foarte sugestiv? Ei bine, racul are un corp care în exterior este protejat cu o crustă, o carapace, iar partea moale, sensibilă se află în interior. El se deplasează atât în apă, cât și pe uscat. Pe uscat se deplasează, de regulă, către în față, în vreme ce în apă înoată adesea cu spatele. Iar acest lucru este foarte sugestiv pentru capacitatea (sau, mai bine zis, pentru tendința care apare la nivelul Racului) de a regresa, a merge către trecut, către origini, în plan emoțional, adică în domeniul ‘apei’ (elementul primordial asociat cu zodia Racul). Și, de asemenea, racul are și clești cu care se apără și cu ajutorul cărora vânează (deci racul nu este chiar atât de inofensiv pe cât pare…).

În lanțul evolutiv acest crustaceu are o legătură profundă cu omul (asta pentru că racul și omul au avut un strămoș comun), așadar ideea de ‘origine’ sau ‘trecut îndepărtat’ este sugerată aici foarte bine prin el. Este vorba de o legătură care există la nivel ancestral, iar această legătură este sugerată și de caracteristicile acestui animal, de felul în care el trăiește și acționează. Un lucru interesant este și acela că racul vânează și mănâncă în special noaptea, deci are o natură nocturnă, lucru foarte sugestiv pentru că și zodia Racului este o zodie nocturnă, feminină, yin. Neîntâmplător solstițiul de vară (startul zodiei Racului) marchează momentul în care noaptea începe să crească, iar ziua ‘dă înapoi’ asemenea modului în care racul înoată.

O altă imagine foarte sugestivă la nivelul zodie Racului este cea a femeii însărcinate. Avem aici imaginea femininului care crește, hrănește și dezvoltă în pântecele său o nouă viață ce urmează mai târziu să capete o existență de sine stătătoare. La nivelul zodiei Berbecului aveam imaginea simbolică a masculinului care penetrează, care ejaculează sămânța sa în matricea receptivă și fecundă care se conturează la nivelul zodiei Taurului. Ca urmare a acestei interacțiuni, la nivelul zodiei Gemenilor avem o împletire a celor două semințe, un hibrid – este un proces analogic cu procesul de fecundare a ovulului de către spermatozoid.

Și acest proces continuă la nivelul zodiei Racului unde avem imaginea femininului care poartă și conține în el fătul, deci avem imaginea femeii însărcinate. Acest arhetip este foarte sugestiv aici: la nivelul acestei zodii, ceea ce este fragil, ceea ce are nevoie de hrănire, de creștere și dezvoltare, ceea ce este sensibil este conținut la interior, la fel cum partea moale a racului se află în interiorul carcasei dure care-l protejează. Imaginea care rezultă în mod firesc de aici este cea a mamei – arhetipul fundamental pe acest nivel. Zodia Racului este legată de principiul matern și de capacitatea acestuia de a hrăni și de a îngriji. Ea reprezintă, simultan, producerea și absorbția laptelui matern hrănitor, deci este un semn al dăruirii, susținerii și dezvoltării vieții. Racul simbolizează procesul prin care principiul matern se manifestă în ciclul etapelor vieții terestre (Zodiacul).

Și la nivelul acestei etape zodiacale acest principiu se mai poate exprima și în alte feluri, ca de exemplu sub forma doicii, îngrijitoarei sau a persoanei care are grijă de cei nevoiași. Iar ca o prelungire firească  – și o contra-parte – a arhetipurilor și ipostazelor feminine menționate anterior (femeia însărcinată, mama, îngrijitoarea și protectoarea), la nivelul acestei zodii avem și imaginea fătului, sugarului, copilului dependent sau protejatului. Avem acele arhetipuri și ipostaze care depind de primele! Fătul nu poate exista fără femeia care-l conține în pântecele său; sugarul nu poate supraviețui fără mama (doica sau îngrijitoarea) care să-l hrănească și să-l protejeze.

Relația de dependență funcționează, în fapt, în ambele sensuri pentru că fiecare dintre aceste arhetipuri își extrage esența din legătura sa cu arhetipul complementar. Semnificative aici, în etapa Racului sunt atât ceea ce este mic, sensibil și trebuie dezvoltat, crescut și protejat, cât și ceea ce are capacitatea de a proteja, de a oferi hrană, de a conține, și susține creșterea. Pe acest nivel avem, așadar, două categorii aflate în strânsă legătură – ele sunt atașate, legate între ele și nu pot exista sau funcționa independent una de cealaltă. Din acest motiv putem spune că Racul indică toate procesele care implică o astfel de legătură de dependență.

Evident, dezvoltarea și creșterea unui copil nu au de a face doar cu aportul mamei, ci și cu cel al tatălui, iar la nivelul acestei zodii putem înțelege generic legătura copilului cu ambii părinți, adică cu matricea familială (iar într-un sens mai larg, cu patria și cu străbunii). Dar în această etapă vorbim în primul rând de amprenta specifică legăturii copilului cu mama. Energia care se manifestă pe acest nivel este mai degrabă una maternă, feminină și ea corespunde cel mai bine arhetipului femeii însărcinate – al femeii care poartă în ea fătul care trebuie crescut în pântecele său înainte ca acesta să se nască și să capete o existență de sine stătătoare. Deci arhetipul mamei predomină pe acest nivel. Și atunci când adultul caută să-și înțeleagă trecutul, din punct de vedere astrologic, evident, el va cerceta ansamblul de condiții care corespund dinamizării zodiei Racului, pentru a scoate în evidență legătura cu părinții în general, dar legătura cu mama în particular (inclusiv legătura care se formează în stadiul intrauterin al vieții sale).

Și ca un fel de sinteză sau abstractizare a arhetipurilor feminine prezentate anterior, aici, la nivelul zodiei Racului, transpare și imaginea Mamei Universale și a Eternului Feminin. Vorbim aici despre imaginea magică a Femininului pe care o păstrăm la nivel inconștient și pe care Jung a numit-o ‘Anima’, arhetipul feminin, complementar din inconștientul bărbatului. Nu este vorba aici de femininul voluptuos și substanțial de la nivelul zodiei Taurului, ci mai degrabă de forța misterioasă și tăcută a psihismului nostru – femininul care nu are o formă foarte clară și nu poate fi pus în șabloane, pentru că are legătură cu amintirile și impresiile noastre oarecum difuze legate de mamă (și poate și cu nostalgia pe care o trăim față de relația cu ea). Este femininul protector și blând, care îmbrățișează cu tandrețea unei mame. Și, desigur, este femininul pe care bărbatul îl caută mereu – într-o formă sau alta – de-a lungul întregii sale vieți și, în același timp, femininul pe care femeile îl întrupează.

Avem aici și imaginea Inițiatoarei, pentru că, atunci când finalizează acest proces de îngrijire de dezvoltare a ceea ce ‘El’ (Femininul) protejează și crește la sânul ei, copilul este ‘inițiat’ în tot ceea ce înseamnă ‘viață’. El este adus la un moment de început, când trebuie să devină de sine stătător, dar el are în spate această susținere din partea Mamei, această experiență inițiatică de a fi fost adus în lume prin Poarta Vieții și a fi sorbit din elixirul magic al începuturilor vieții (laptele matern).

Și, în strânsă legătură cu arhetipul anterior, aici, la nivelul zodia Racului, avem și arhetipul ‘Inimii’, ‘Sufletului’ sau ‘Vocii Interioare’, care desemnează un ansamblu de a trăirii impulsuri, dorințe, aspirații și energii care se împletesc într-o manieră complexă pentru a da naștere unei ‘entități’ vii care pare a fi ascunsă sau conținută în ființa noastră profană, carnală (și care de fapt pare că este mai autentică decât aceasta din urmă, adică pare să fie adevărata noastră ființă, esența a ceea ce suntem). Iar acest arhetip (așa cum este el experimentat în această etapă) are de-a face cu mintea subconștientă, cu ‘lunarul’ vieții noastre – un ansamblu de impregnări psihice care, atunci când sunt stimulate, se trezesc la viață și activează trăiri, imagini, gânduri pe care le-am cultivat în trecut și pe care acum nu le putem explica sau defini cu precizie, dar care par să învăluie și să exprime Eul nostru profund.

Vorbim aici despre amprente ale trecutului ce există în inconștient și generează o viață interioară, profundă care, la nivelul zodiei Racului, reprezintă chiar aspectul simțitor sensibil pe care îl ținem în noi, îl protejăm și pe care am vrea să-l ajutăm să se dezvolte, să crească, asemenea modului în care o mamă contribuie la dezvoltarea și creșterea fătului/pruncului său. Simțim că din această ‘entitate’ izvorăște, de fapt, ființa/viața noastră exterioară. Este aspectul foarte subiectiv și irațional al vieții noastre, dar care, paradoxal, ne conferă chiar ‘rațiunea de a fi’. Dacă acest nivel nu este bine integrat, dacă Sufletului/Inimii nu i se acordă o suficientă atenție și grijă în această etapă, atunci ființa noastră devine seacă, lipsită de bogăție, sensibilitate și forță creatoare. Am putea spune că – pe un nivel superior de înțelegere și integrare – Sufletul este ceea ce trebuie cu adevărat să trezim la viață, să creștem, să dezvoltăm și să protejăm în etapa Racului.

(continuarea în cursul de Psihologie Astrologică)