Zenitul este un punct imaginar aflat direct ‘deasupra’ unei anumite locații, pe sfera cerească. ‘Deasupra’ înseamnă în direcția verticală opusă direcției gravitației în acea locație (nadir). Zenitul este punctul ‘cel mai înalt’ al sferei cerești. Altfel spus, zenitul locului este un punct aflat direct deasupra capului unui observator.

Zenitul este direcția de referință pentru măsurarea unghiului zenital (sau distanța zenitală), adică unghiul dintre un corp de interes (de exemplu, o stea) și zenitul local – adică complementul unghiului de altitudine (sau unghiul de elevație).

În sistemul de coordonate orizontale din astronomie, elevarea (înălțarea) și unghiul zenital sunt unghiuri complementare, orizontul fiind perpendicular pe zenit.

Meridianul astronomic este, de asemenea, determinat de zenit și este definit ca un cerc pe sfera cerească care trece prin zenit, nadir și polii cerești.