Timpul sideral este un sistem de cronometrare pe care astronomii îl folosesc pentru a localiza obiectele cerești. Pe scurt, timpul sideral este o scală de timp care se bazează pe rata de rotație a Pământului măsurată în raport cu stelele fixe sau mai corect, în raport cu punctul vernal.

Mai exact, timpul sideral este unghiul, măsurat de-a lungul ecuatorului ceresc, de la meridianul observatorului până la cercul cel mare care trece prin punctul vernal și ambii poli cerești și este de obicei exprimat în ore, minute și secunde.

Prin comparație, ora obișnuită pe un ceas obișnuit (ora solară medie) măsoară un ciclu puțin mai lung, luând în considerare nu numai rotația axială a Pământului, ci și orbita Pământului în jurul Soarelui.

Pământul face o rotație în jurul axei sale într-o zi siderală; în acest timp se mișcă o distanță scurtă (aproximativ 1°) de-a lungul orbitei sale în jurul Soarelui. Deci, după ce a trecut o zi siderală, Pământul mai trebuie să se rotească puțin mai mult înainte ca Soarele să ajungă la amiaza locală, în funcție de ora solară.

O zi siderală pe Pământ este de aproximativ 23 h 56 min 4,0905 sec. sau 23,9344696 h. O zi solară medie este, prin urmare, cu aproape 4 minute mai lungă decât o zi siderală.

Un alt mod de a vedea această diferență este de a observa că, în raport cu stele, așa cum sunt privite de pe Pământ, Soarele pare să se miște în jurul Pământului o dată pe an. Un an are aproximativ 365,25 zile solare, dar 366,25 zile siderale, prin urmare, există o zi solară mai puțin pe an decât există zile siderală.