În astronomia clasică, medievală și renascentistă, Primum Mobile (sau ‘Prima mutație’) era sfera cea mai exterioară (a zecea) din modelul geocentric al universului, care, în mișcarea sa zilnică transportă toate stelele fixe de la orizontul estic, la culminația sudică, apoi la apusul lor către vestul orizontului, apoi la anti-culminație (sub planul orizontului) și din nou la răsăritul lor către est.

Conceptul a fost introdus de Ptolemeu pentru a explica mișcarea zilnică aparentă a cerului în jurul Pământului, producând răsăritul și apusul de la est la vest a soarelui și a stelelor. Conceptul a fost subminat la nivel teoretic de conceptul copernican al unui sistem solar care se rotește în jurul Soarelui și nu în jurul Pământului, dar din punctul de vedere al astrologiei, care studiază efectele acestei mișcări aparente în jurul Pământului, conceptul este la fel de valabil astăzi ca și pe vremea lui Ptolemeu.