O perioadă planetară este un interval de timp care corespunde predominant unor teme, caracteristici și evenimente asociate respectivei planete.

În astrologia antică și în cea medievală au fost dezvoltate mai multe sisteme de periodizare a vieții nativului în intervale de timp a căror guvernare este atribuită planetelor, în funcție de anumite criterii. Exemple aici sunt Sistemul Vârstelor Omului – metoda elenistică, indicată de Ptolemeu, de periodizare generală a vieții unui om sau Firdaria, metoda persano-arabă de a asocia planetele cu anumite perioade din viața nativului. În astrologia indiană, diferitele sisteme de perioade planetare (daśās) au fost dezvoltate (cele mai cunoscute sunt Vimshottari, Ashtottari și Kālacakra-daśā).

Uneori guvernarea este atribuită zodiilor (ex. Metoda Eliberării Planetare), dar planetele care guvernează zodiile respective erau extrem de importante în interpretarea specificului perioadei respective.

În astrologia elenistică, metoda prorogațiilor este una dintre cele mai des folosite modalități de a atribui guvernarea unor perioade planetelor; în acest caz perioada este pusă sub guvernarea planetei (promisorului) care este direcționată către semnificantul cu rol aphetic (sau hylegial) în funcție de o anumită cheie simbolică de echivalare temporală. Un exemplu aici este metoda direcționării Ascendentului prin limite/termeni.

În astrologia clasică fiecărei planete îi era atribuit un anumit număr de ani – așa numitele perioade minore, mijlocii și majore ale planetelor; ele serveau atât pentru evaluarea duratei în care o anumită planetă își exercita influența, cât și pentru determinarea duratei probabile a vieții (calculul longevității).