Maṇḍala este o reprezentare schematică a Universului din perspectiva budismului și hinduismului. De regulă, ea este o diagramă circulară sau pătratică ce păstrează o anumită simetrie care se concentrează cu toată forța asupra unui centru, având ca structură tipică împărțirea suprafeței în segmente egale. Părțile mandalei sunt ordonate spațial dar, în același timp, interdependente, motiv pentru care ele lucrează ca un întreg. O figură cu rol similar este yantra.

Mandala este o ‘cosmogramă psihică’ ce are puterea de a atrage atenția către centrul ei, altfel spus, spre unitate, spre divin și, în ultimă instanță, spre propriul nostru centru. Când privim o mandala, ea ne armonizează forul interior, ne aduce liniște și pace, ne pune în echilibru, stimulează în noi idei creatoare, capabile să se orienteze spre un țel constructiv.

Chiar dacă nu prezintă aceleași tipare de simetrie, orice horoscop este o mandala. El reprezintă simbolic forțele dinamice ale vieții care trebuie integrate de nativ astfel încât el să ajungă un individ complet. Diferența este că o mandala reprezintă forțele universale într-o stare de armonie și echilibru dinamic, în vreme ce horoscopul natal reprezintă o entitate aflată pe drumul său către găsirea armoniei dintre forțele vieții. Imaginându-se poziționat în centrul horoscopului său și meditând asupra rolului și semnificației forțelor arhetipale reprezentate în acesta, individul ajunge, treptat, să le conștientizeze, să le pătrundă tot mai mult înțelesurile, să le integreze potențialul și să-și reveleze propriul său centru.