Este una dintre cele două coordonate astronomice orizontale, alături de azimut.

Înălțimea (altitudinea sau elevația) deasupra orizontului, pentru un punct de pe sfera cerească, este unghiul dintre direcția de la observator spre acel punct și planul orizontal al observatorului. Înălțimea este fie pozitivă (pentru puncte aflate deasupra planului orizontului), fie negativă (pentru punctele aflate sub planul orizontului).

Este complementară distanței zenitale (unghiul dintre direcția către punctul respectiv și direcția verticală în sus a observatorului (zenitul observatorului).

Zenitul are înălțimea deasupra orizontului egală cu 90°, iar nadirul are înălțimea -90°. Gradul zodiacal al unei planete este la
înălțarea sa maximă în Zodiac atunci când el se află la Mijlocul Eclipticii (Nonazecimal), cuspida celei de-a 10-a secțiuni ecliptice egalitare raportată la gradul Ascendentului.