Denumirea dată de Placidus sistemului antic de direcționare (Aphesis) potrivit căruia locurile succesive (zodiacal) din horoscopul natal sunt aduse la locurile radicale precedente (sau la aspectele cu acestea) în primele ore după nașterea nativului ca urmare a mișcării de rotație diurnă a Pământului în jurul propriei axe (mișcare care este considerată ‘primară’, prin comparație cu mișcarea obișnuită a planetelor prin Zodiac, care este ‘mișcarea secundară’).

Numărul de grade și minute de Ascensie Dreaptă care trec prin dreptul Meridianului locului nașterii între momentul nașterii și cel în care aspectul devine complet, constituie ‘arcul de direcție’, fiecare grad fiind echivalent cu un an de viață. Timpul sideral necesar pentru ca locul succesiv să ajungă la locul precedent (sau arcul de direcție dintre cele două poziții) este astfel echivalat cu numărul de ani după care semnificația îmbinării planetelor/locurilor care participă la direcție (numite promisor și semnificant) se va împlini.

Există diverse sisteme de direcții primare, rolul lor fiind determinarea timpilor evenimentelor. Sistemul direcțiilor lui Ptolemeu folosea arce de direcție bazate pe mișcarea aparentă a Bolții Celeste în jurul locului observației în virtutea rotației Pământului pe axa sa, prin care corpul unei planete este adus la o poziție proporțională, în propriul său semi-arc, cu cea ocupată de cealaltă planetă în semi-arcul acesteia.

Toate arcele primare care se pot forma între punctele sensibile din viața individului apar, de regulă, în primele 6 ore după naștere (totuși corectitudinea orei de naștere este absolut necesară pentru a putea beneficia de această metodă). În antichitate metoda era folosită la determinarea longevității.

Procedura de calcul a direcțiilor primare este destul de complicată și laborioasă, necesitând cunoștințe de astronomie sferică. Datorită dificultății acestei metode, cei mai mulți astrologi moderni nu folosesc această metodă ci preferă metode mai simple de direcționare ca de exemplu ‘sistemul direcțiilor/progresiilor secundare’ (o metodă dezvoltată de Placidus) sau metode invalide (ex. ‘sistemul direcțiilor în arc solar’). Totuși în zilele noastre există software computerizat care facilitează calcularea direcțiilor primare (însă chiar și în acest caz este necesar să înțelegem bine modul în care direcțiile funcționează pentru a alege setările corecte).