Să vedem acum ce au de spus scrierile astrologice hinduse în scopul clarificării dilemei zodiacului corect. 

Trebuie spus mai întâi că nu vom găsi în India urmele vreunui proces cât de cât elaborat de dezvoltare a astrologiei și a zodiacului solar, așa cum a avut loc, pe parcursul mai multor secole, la babilonieni și apoi la greci. Din contră, în India astrologia solară pare să fi apărut din senin, cu sisteme sofisticate și gata elaborate, semn că astrologia horoscopică a Indiei nu a avut originea în India, majoritatea argumentelor științifice fiind în favoarea unui import inițial al întregului sistem din altă parte – probabil din Grecia și, eventual, din Persia. 

Un aspect important în evaluarea naturii – tropicale sau siderale a – zodiacului ține de faptul că tratatele astrologice hinduse nu indică în mod explicit cu ce fel de zodiac se lucrează,  În opinia mea acesta este un aspect foarte grăitor, pentru că indică faptul că în mintea celor care au scris respectivele tratate această dihotomie sāyana-nirayaṇa (adică tropical-sideral) nici măcar nu exista! În nici un loc nu se indică în mod explicit să se folosească zodiacul sideral, și nicăieri nu se specifică denumirile sāyana sau nirayaṇa, așa cum fac astrologii moderni ai Indiei.

De asemenea, textele clasice, cu o singură excepție, nu indică nici o ayanāṃśa, deci nu fac vreo referire la precesie (excepția este un pasaj obscur din tratatul Bṛhatparāśarahorāśāstra, pasaj despre care vom discuta puțin mai târziu). Cu toate că, literalmente, nu se indică cu ce tip de zodiac ”se mănâncă” astrologia indiană, textele fac trimiteri foarte clare către zodiacul tropical.

Astfel, textul astrologic fundamental Yavana Jataka (Yavanajātaka – Aforismele Grecilor) – care este atestat ca cea mai veche lucrare de astrologie indiană descoperită până în present – face trimitere clară la zodiacul tropical. Conform opiniei renumitului cercetător și profesor la Harvard David Pingree, textul redactat în versuri de Spujidhvaja a fost scris în anul 269 AD, fiind bazat pe o traducere – astăzi pierdută – realizată de Yavaneśvara în 149/150 AD a unei lucrări grecești care nu a putut fi identificată, probabil compusă în Alexandria (Bill M. Mak, profesor la Universitatea din Kyoto, contestă datarea lui Pingree, considerând argumentele sale conjencturale).

Spujidhvaja a adaptat textul grecesc astfel încât să aibă relevanță pentru gândirea indiană, introducând anumite concepte culturale și religioase familiare indienilor și prezentând, simultan, versiunea grecească a teoriei babiloniene a mișcării planetelor. [Concepțile astrologice ale grecilor (și ‘profesia’ astrologică a acestora) nu ar fi avut relevanță și nu ar fi fost recunoscută în India dacă nu ar fi fost conectate cumva cu tradiția hindusă.]

În capitolul 79/30 din Yavanajātaka se spune:

Cursa nordică a Soarelui începe la începutul Capricornului, iar cursa sudică (începe) la începutul celui de-al 4-lea semn (Racul). Prima trecere la ecuator din an are loc la începutul Berbecului, a doua – la începutul Balanței.

Aceasta este o indicație cât se poate de clară a faptului că zodiacul folosit era cel tropical, pentru că doar începuturile celor 4 zodii tropicale menționate au loc la solstiții și la echinocții. Nu se spune că asta este valabil doar în perioada în care lucrarea a fost scrisă, ci se subînțelege faptul că este vorba de un principiu general valabil tot timpul. În plus, Yavanajātaka – definește anul mai aproape de valoarea sa tropicală decât de cea siderală.

Trebuie spus că acest tratat este citat de majoritatea lucrărilor indiene de astrologie, ceea ce este o indicație asupra originii grecești a astrologiei indiene. Voi demonstra, cu altă ocazie, și faptul că astrologia indiană bazată pe Zodiacul Solar nu a avut – sub nici o formă – rădăcini în tradiția indiană, fiind doar un import. După implementarea sa în cultura indiană a fuzionat cu elemente astrologice indigene.

Bṛhatparāśarahorāśāstra (BPHS), în capitolul 4 (care are ca subiect descrierea semnelor zodiacale) afirmă:

(6-7) Mesha (Berbecul) …rezidă la est.

(15-16) Tulā (Balanța)…este în legatură cu direcția vestică.

(19-20) Makara (Capricornul)… reprezinta direcția sudică.

Această asociere – care este aplicată și în astrologia occidentală / elenistică – și care conectează Berbecul, Racul, Balanța și Capricornul cu direcțiile cardinale, adică cu solstițiile și echinocțiile, nu poate avea valabilitate decât în Zodiacul Tropical. Deci și BPHS conceptualizează un zodiac tropical.

Un alt text astrologic numit Saravali atribuit lui Kalyāṇa Varma menționează o clasificare a semnelor zodiacale în funcție de durata de ascensiune a lor în semne de ascensiune scurtă, medie sau lungă (versurile 37-38) la o anumită latitudine. Ori această corelare nu poate fi facută decât într-un zodiac tropical, pentru că doar semnele zodiacului tropical au și păstrează această proprietate. Aceeași corelare se face și în textul lui Shripati, numit Shripatipaddhati.

Imaginea de copertă: manuscris după Brihat Samhita de Varahamihira, sec 6 EN. Credit: Ms Sarah Welch [CC BY-SA 4.0]