Făcând o scurtă referire la tradiția babiloniană, putem afirma că, în pofida aparențelor (adică în pofida corelarii zodiilor cu constelațiile vizibile, babilonienii au intenționat un Zodiac Tropical.

Calendarul era luni-solar, constând din 12 luni sinodice (o a 13-a fiind adăugată suplimentar, pentru a echilibra decalajul dintre anul solar și anul lunar. Atât Mul.Apin, celebrul text al astronomiei și astrologiei babiloniene care datează probabil din 1200 IC, cu unele fragmente care par a fi chiar mai vechi) cât și Enūma Anu Enlil, vorbesc însă și despre un ‘calendar ideal’ bazat pe un an solar ideal de 360 zile format din 12 luni solare a câte 30 zile, care a fost mai târziu corelat cu zodiacul bazat pe împărțirea eclipticii în 12 părți egale (fiecare parte având deci 30 grade), zodiac ce facea posibilă calcularea longitudinii celeste plecând de la punctul vernal.

Este limpede așadar că procesul de definire a zodiacului a implicat – într-un fel – o abstractizare și o idealizare care nu are de-a face, în mod esential, cu constelațiile astronomice care erau toate de dimensiuni diferite. Această abstractizare sau idealizare nu a fost însă lipsită de semnificație.

Anul Nou era corelat întotdeauna cu luna Nisan al cărei început era marcat de prima zi de vizibilitate a lunii în creștere de după echinocțiul de primavară, când cornul Lunii Noi putea fi observat în partea de vest a orizontului. Într-un calendar babilonian ideal, prima zi a lui Nisan era cu 15 zile înainte de echinocțiul de primavară. Lunile babiloniene erau legate de echinocții și, deci, de anotimpuri.

Anul nou în NISAN – începutul primăverii.

se afirmă în Mul.Apin.

Și se mai precizează, de asemenea, că punctele cardinale ale anului (echinocțiile și solstițiile) cad în lunile 1, 4, 7, 10 ale anului. De exemplu, Zodia Balanței era, în mod evident, corelată cu luna a 7-a, într-un calendar tropical.

În ziua a 15-a a [lunii] Tishritu, [constelațiile] Balanța, Câinele Turbat , EN.TE.NA.BAR.HUM și Câinele devin vizibile; straja de zi este de 3 minas, straja de noapte este [tot] de 3 minas.

(Mul.Apin 1.3.1-12 – Hermann Hunger and David Pingree, MUL.APIN. An Astronomical Compendium în Cuneiform, p. 43)

Luna Tishritu era a 7-a lună numărată de la începutul anului babilonian, adică de la luna Nisan care marca echinocțiul de primavară.

Arah Tishritum înseamnă ‘Luna începutului’ și era numită așa pentru că marca începutul celei de a 2-a jumătăți a anului. Textul indică faptul că unul dintre indicatorii principali care marca echinocțiul de toamnă și deci fenomenul egalizării duratei zilei cu cea a noptii era răsăritul heliacal (adică apariția pe cerul estic, chiar înaintea răsăritului Soarelui) a Constelației Balanței.

De asemenea, un text babilonian din secolul al 5-lea ÎEN asocia Taurul și Constelația Pleiadelor cu luna a 2-a, Gemenii și Constelația Orion cu luna a 3-a, Peștii și Constelația Pegasus cu luna a 12-a, indicație care poate fi considerată în favoarea ideii că intenția inițială a fost că zodiacul să se refere la anotimpuri și la fazele acestora. Foarte probabil, în vremea când zodiacal a fost definit, constelația Agru (MUL.LU.HUN.GA = Agricultorul) care a fost apoi numită de greci constelația Berbecului a fost cea care a marcat echinocțiul de primăvară și prima luna a anului.

Istoria constelațiilor zodiacale este destul de veche, ele datând probabil din perioada tarzie a Epocii Bronzului (1500-1200 BC), iar dezvoltarea zodiacului a fost realizată în mod gradat, foarte probabil între 750 și 450 ÎEN. Există indicii clare că babilonienii luau în considerare răsăritul heliacal al diferitelor planete în raport cu diferitele constelații/stele fixe și avem argumente suficiente pentru a demonstra faptul că babilonienii nu cunoșteau fenomenul de precesie sau implicațiile acestuia (cf. Otto Neugebauer, Frantz Kugler, Abraham Sachs etc).

Zodiacul era deci legat de stelele pentru că babilonienii credeau că acestea sunt repere imuabile pentru anotimpuri și corelau începuturile zodiilor cu poziția acestora în relație cu constelațiile, plasînd punctele cardinale la mijlocul constelațiilor relevante în acest scop. Imaginile celeste (constelațiile) au fost deci ”create” tocmai pentru a indica anotimpurile! De aseemenea, nu se poate spune că babilonienii aveau un zodiac solar sideral, câtă vreme ei au imaginat nu 12, ci 18 constelații care marcau calea Lunii. Zodiacul era o mixtură de repere siderale și tropicale, dar este clar că baza corelațiilor matematice și calitative pentru reperele siderale era constituită din anotimpuri.

Imagine: Monstrul Haosului și Zeul Soarelui, din cartea Monuments of Nineveh editată de Austen Henry Layard, 1853, Londra