În astrologie – la fel ca în astronomie – timpul este evaluat din mai multe perspective, deci avem mai multe feluri de timp, iar acestea definesc mai multe feluri de ore, zile, luni și ani. 

Simplu vorbind, o zi este timpul necesar Pământului pentru a realiza o mișcare în jurul propriei sale axe (altfel spus este timpul necesar Soarelui de a realiza o rotație completă în jurul Pământului – din perspectiva observatorului terestru). O lună este timpul necesar Lunii pentru a descrie complet orbita ei în jurul Pământului. Un an este timpul necesar Pământului pentru a realiza o revoluție completă în jurul Soarelui. Vom vedea însă că aceste definiții sunt departe de a fi unilaterale.

Timpul solar adevărat / real 

Așa cum am văzut, timpul solar adevărat este deci un timp aparent, pentru că aici observăm locul unde Soarele pare că se află pe cer. Din cauza faptului că orbita Pământului nu este circulară, ci eliptică, timpul solar aparent nu este uniform: aparent Soarele se mișcă mai repede în anumite perioade din an și mai încet în altele. Astfel, timpul solar adevărat (aparent) nu este suficient de precis (ușor predictibil) pentru activitățile umane (și chiar și pentru astronomie). 

Pentru a evita neregularitățile date de mișcarea de revoluție și de cea de rotație a Pământului, astronomii au definit un Soare fictiv numit ‘Soarele mediu‘ care se deplasează într-o orbită perfect circulară la o rată uniformă de-a lungul Ecuatorului. O zi definită de mișcarea acestui Soare fictiv este intervalul dintre două treceri succesive ale sale peste meridianul locului și este numită zi solară medie, având exact 24 de ore în lungime (în vreme ce o zi solară adevărată poate varia cu până la 30 de secunde de-a lungul anului. Ceasurile noastre obișnuite măsoară timpul în funcție de timpul solar mediu.

Diferența dintre timpul măsurat de mișcarea aparentă a Soarelui și timpul măsurat prin mișcarea (fictivă a) Soarelui mediu este numită ecuația timpului. 

Pământul se rotește în jurul Soarelui cu viteze variate de-a lungul anului. Orbita Soarelui este o elipsă și nu un cerc, de aceea viteza sa variază între 30.3 și 29.3 km/s. Pământul accelerează în jurul lunii Noiembrie și încetinește în jurul lunii Februarie, astfel că ceasurile noastre ‘întârzie’ în timpul iernii și ‘grăbesc’ timpul în primăvară. Ecuația Timpului poate ajunge la o diferență de 16 minute.

Timpul standard

Istoric, timpul solar mediu a definit inițial timpul local mediu (eng. LMT) care a fost un timp civil calculat de la miezul nopții și care a fost folosit până la sfârșitul secolului trecut pentru determinarea timpului la nivel local, fiind înlocuit mai târziu de timpul standard (care a devenit astfel ‘timp civil’). 

Pentru a elimina dezavantajele folosirii timpului local mediu s-a convenit la introducerea fusurilor orare standardizate. Chiar dacă trecerea de la timpul solar aparent la timpul solar mediu a adus o îmbunătățire din punctul de vedere al posibilității ca doi observatori aflați la longitudini diferite să cadă de acord asupra orei la care un eveniment s-a produs, totuși nu a fost suficientă. Dacă, de exemplu cineva afirmă că, la locul în care se află un eveniment s-a produs exact la amiază, pentru o altă persoană care se află la sute de kilometri distanță nu este clar ce moment al zilei s-a sincronizat la locația lui cu acel eveniment. De aceea s-a introdus timpul standard.  

Timpul standard presupune sincronizarea ceasurilor pe teritoriile cuprinse între anumite meridiane standard, alese prin convenție. Această convenție presupune divizare longitudinală a Pământului în 24 de secțiuni geografice numite fusuri orare. Referința de bază este observatorul din Greenwich care a devenit longitudinea (și fusul orar) GMT, adică Primul Meridian. Pământul se rotește 15 grade pe oră, deci fiecare fus orar corespunde unei ore solare și avem 12 fusuri orare la Est de Primul Meridian și 12 la Vest.

Fiecare fus orar are un meridian central care se află la mijlocul distanței longitudinale pe care fusul o acoperă (deci fusul acoperă câte 7,5 grade de o parte și de alta a acestui meridian central). Timpul indicat de meridianul central este timpul standard al zonei respective (numit timp local sau oră oficială sau timp legal). Pentru că Pământul se rotește de la vest la est, timpul standard în fusurile orare aflate la vest de GMT este mai devreme decât timpul standard aferent zonelor aflate la est de GMT. Timpul standard simplifică determinarea timpului, pentru că, în loc să fie nevoie ca fiecare fus orar să trebuiască să determine momentul în care Soarele mediu ajunge la meridianul său central, acest lucru se face doar pentru Greenwich. 

Totuși, în practică există o serie de neregularități în felul în care granițele dintre meridianele centrale ale fusurilor orare operează. Acestea au de-a face cu felul în care țările se acomodează la ceste reguli și le implementează. De exemplu, SUA este divizată în 4 fusuri orare (cu granițe foarte neregulate), în vreme ce China – deși se întinde pe un teritoriu care corespunde la 5 fusuri orare, implementează un singur timp standard (GMT+8). Acest lucru nu schimbă însă felul în care fusurile orare funcționează.  

Astronomic (și deci și astrologic) termenul GMT a fost înlocuit prin termenul de Timp Universal (eng. UT – Universal Time) – cele două se raportează la aceeași locație (Greenwich), dar diferă prin momentul în care ziua începe (amiaza – în cazul GMT, respectiv miezul nopții – în cazul UT). Ambele sunt numite și ‘timp Zulu’. UTC (Universal Coordinated Time – Timpul Universal Coordonat) este un alt termen folosit adesea în loc de GMT sau UT, fiind o versiune a Timpului Universal. 

Pentru România timpul standard este cel ce corespunde fusului orar al Europei Centrale (EET = GMT+2, adică 2 ore la est de GMT sau 60° în longitudine la est de Primul Meridian sau UT+2).

Pentru a calcula timpul solar real în funcție de timpul standard, se calculează diferența de longitudine (în + sau în -, adică la Est sau la Vest) a localității față de meridianul central al fusului orar de care localitatea aparține, se convertește în minute și se înmulțește cu 4 (după formula 15 grade = 1h adică 1 grad = 4 minute). Diferența – convertită în minute orare (și adunată la /scăzută din timpul standard ) indică timpul solar real (timpul civil local). Pentru a determina timpul local aparent, se adaugă ecuația timpului (care este prea complicată pentru a fi explicată aici în detaliu).

Timpul sideral

Așa cum am văzut, Soarele mediu se reîntoarce la aceeași poziție pe cer în exact 24 de ore. O stea însă nu se reîntoarce în aceeași poziție pe cer în 24 de ore, din cauză că Pământul a avansat deja 1 grad în orbita sa. Datorită mișcării de revoluție a Pământului, ziua solară medie este cu aproximativ patru minute mai lungă decât ziua siderală. În termeni de poziții aparente pe sfera cerească, ascensia dreaptă a Soarelui crește cu aproximativ 1° pe zi; ca urmare, timpul sideral al culminației superioare a Soarelui crește cu aproximativ 4 minute de la o zi la alta. 

Timpul sideral / stelar este o măsură a poziției Pământului în mișcarea sa de rotație în jurul axei sale. Formal, este definit ca fiind unghiul orar al punctului vernal. 

Simplificat, ziua siderală este timpul necesar unei rotații complete a Pământului în jurul axei sale în raport cu stelele sau cu un sistem de referință inerțial. Ca definiție exactă, ziua siderală este perioada scursă între două treceri la meridian succesive ale punctului vernal (sau două tranzite succesive ale unei stele fixe peste meridianul observatorului). (Meridianul este semicercul care unește punctul aflat exact deasupra capului observatorului (zenitul) și polii Pământului), iar punctul vernal este punctul de intersecție al Eclipticii cu Ecuatorul la trecerea (aparentă a) Soarelui din emisfera celestă sudică în cea nordică.). Ziua siderală are 24 de ‘ore siderale’, adică 23 ore 56 minute 4 secunde. 

Timpul sideral la Greenwich este abreviat GST (Greenwich Siderial Time), în vreme ce timpul sideral pentru un loc particular se numește timp local sideral (eng. LST). Timpul local sideral este foarte important în astrologie pentru determinarea Ascendentului, Meridianului și cuspidelor locașurilor astrologice.

În imaginea de mai sus, sunt reprezentate trei momente ce corespund rotației zilnice a pământului în jurul propriei sale axe. La momentul 1, Soarele culminează deasupra observatorului terestru. În spatele Soarelui și în prelungirea liniei nr 1 (dar nereprezentată aici) se află o stea distantă(Ambele se află deci în aceeași poziție deasupra observatorului). La momentul 2, Pământul s-a rotit 360°, iar steaua luată inițial ca reper este din nou deasupra, în aceeași poziție. Dar, din cauză că Pământul a realizat și o mișcare de revoluție și nu doar una de rotație (înaintând 1 grad în orbita sa în jurul Soarelui) abia mai târziu (după circa 4 minute), la momentul 3, Soarele va ajunge și el deasupra observatorului în aceeași poziție. În momentul 2, unghiul din care Soarele poate fi văzut din locul observatorului s-a modificat, iar Pământul mai trebuie să parcurgă o scurtă distanță în orbită pentru a ajunge din nou la unghiul inițial. Intervalul 1-2 este o rotație completă a Pământului și formează o zi siderală, iar intervalul 1-3 formează o zi solară (indicând timpul necesar pentru ca amiaza să se producă în locul observatorului). 

În practica astrologiei horoscopice, pozițiile planetare definite în efemeride în timp universal (UT) trebuie echivalate cu timpul local / standard aferent momentului pentru care harta astrologică se trasează. 

În astrologia chineză a celor 4 Piloni (BaZi), o greșeală imensă pe care o mulțime de maeștri și practicanți o fac este aceea de a omite conversia timpului standard în timp solar real / adevărat!  Aceasta duce la calcularea eronată a Pilonului Orei (și uneori și a celorlalți Piloni). Orele duble chinezești depind de timpul solar și nu au de-a face cu convențiile schimbătoare cu privire la determinarea timpului.

Tipuri de luni și ani

La fel cum există mai multe moduri de a defini zilele, există mai multe variante de luni și de ani. 

Lunile pot fi definite în funcție de diferite repere. Dacă punctul de referință pentru rotația completă realizată de Lună este o stea, atunci avem de-a face cu o lună siderală care are o durată de 27.3217 zile. Dacă Soarele este luat ca reper, Luna are nevoie de 29.5306 zile pentru a realiza o orbită completă, iar această perioadă se numește lună sinodică (sau fazică, pentru că ea cuprinde toate fazele Lunii).

Lunile sinodice sunt extrem de importante în astrologie, startul și apogeul lor fiind un indicator pentru apariția, amplificarea și dispariția ciclică a unor tipare de manifestare sau evenimente în raport cu diferitele domenii de viață. 

Mai avem, de asemenea și luni anomalistice, care se calculează de la un perigeu lunar la următorul moment al perigeului lunar (27.55455 zile), precum și luni draconice (27.21222 zile) care măsoară timpul dintre conjuncțiile consecutive ale Lunii cu același nod lunar.

Pe lângă lunile lunare există și luni solare ce au la bază perioadele cuprinse între momentele în care Soarele schimbă semnul zodiacal. Ele au o durată apropiată de lunile sinodice:30,5 zile, în medie. Lunile solare se află la baza conceptualizării calendarelor solare convenționale (și familiare omului obișnuit) în care este folosită o luna civilă / calendaristică care nu are nici o referință orbitală (durata ei variind – în calendarul gregorian – între 28 și 31 zile). 

La fel ca în cazul lunilor avem mai multe tipuri de an. Anul care marchează reîntoarcerea Soarelui în aceeași poziție în ciclul anotimpurilor este numit an tropical. În general anul tropical (bazat pe mișcarea aparentă a Soarelui) se măsoară de la un echinocțiu vernal la altul, dar el se poate măsura și de la un solstițiu la altul sau plecând de la orice poziție a Soarelui pe Ecliptică. Anul tropical echinocțial (și prin extensie orice an tropical bazat pe mișcarea Soarelui mediu, ideal) are o durată de 365.2422 zile. 

Dezavantajul major al anului tropical – din punct de vedere practic, social – este că are un număr fracționat de zile. Acest neajuns este compensat prin anul civil de 365 (sau 366) zile care, actualmente are la bază regulile Calendarului Gregorian. 

Dacă o stea este folosită ca reper pentru măsurarea duratei anului, avem de-a face cu un an sideral care are 365.2596 zile, fiind mai lung decât anul tropical (și corelat în astrologie cu așa numitul Zodiac Sideral care alunecă de la reperele echinocțiale în baza fenomenului de precesie a echinocțiilor). 

Există și alte tipuri de an, ca de exemplu anul draconic / ecliptic – timpul necesar Soarelui să realizeze o revoluție (aparentă) în raport cu același nod lunar (punct în care orbita Lunii intersectează Ecliptica). Acest an are o durată de 346.6201 zile. 

În astrologie folosim anul tropical, pentru că el fundamentează Zodiacul! Deși astrologia indiană folosește anul (și zodiacul) sideral acest lucru este fundamental greșit, așa cum am demonstrat în nenumărate articole de pe acest site. Astrologia indiană (și orice altă formă de astrologie) are sens doar prin folosirea Zodiacului Tropical care are la bază ciclicitatea fundamentală ce corespunde relației Pământ-Soare.