Soarele definește Zodiacul. Rotația sa aparentă în jurul Pământului marchează Ecliptica – planul de referință pentru evaluarea poziției planetelor în semnele zodiacale.
Anticii vedici (la fel ca toate populațiile arhaice) considerau Soarele cea mai elevată zeitate. Diversele nume pe care Soarele le-a primit în tradiția vedică reflectă însușirile fundamentale pe care oamenii le atribuiau Soarelui.
Astfel Soarele este numit Sūrya (Lumina Eternă). El mai poartă numele de Ravi (care este, actualmente și denumirea generică pentru fiecare zi de duminică – ziua Soarelui). Din perspectiva tradiției yoghine/tantrice, ambele sunt și denumiri ale canalului energetic (piṅgala) prin care circulă energia solară.
Mai poartă și numele de Ārka (Străfulgerare de lumină), Ina (Gloriosul, Puternicul), Dinakara (Cel care creează ziua), Divāmaṇi (Giuvaierul zilei), Savitṛ (Vitalizatorul). Mai este uneori numit și Tejas (Lumină, Esență, Frumusețe, Maiestate, Demnitate, Strălucire), Puruṣa (Sine, Suflet, Spirit, Conștiință, Principiul universal, Om)
În Bṛhatjātaka Soarele era numit Heli [de la numele grecesc al Soarelui, Helios], indicație clară a fundamentării grecești a astrologiei indiene.
În afară de numele atribuite Soarelui existau așa-numitele Ādityas,
manifestări ale Zeului Suprem (Vishnu) în forma Zeului -Soare (Āditya) și ale consoartei sale (Āditi). Inițial tradiția vedică descria 8 sau 9 Ādityas, ulterior 12. Numele acestora este pe alocuri diferit de la o scriere la alta. În cea mai răspândită enumerare, cei 12 Ādityas sunt Varuṇa, Mitrā, Aryamān, Bhaga, Aṃśa, Dhaṭa, Indra, Parjānya, Tvaṣṭā, Vāmana, Pūṣan și Vivasvān. Fiecare lună solară (adică zodie) corespunde unei alte ipostaze a Zeului-Soare.
În fiecare lună a anului strălucește un alt Āditya. În forma lui Indra, Sūrya distruge inamicii zeilor. Ca Dhaṭa, El creează ființele animate. Ca Parjānya, El manifestă ploile. Ca Tvaṣṭā, el trăiește în copaci și ierburi. Ca Pūṣan, face grânele să crească. Ca Aryamān, El este vântul. Ca Bhaga, El este corpul tuturor ființelor. Ca Vivasvān, El este focul și ne ajută să gătim hrana. Ca Vishnu [aici în ipostaza de Vāmana, al 5-lea āvatar al său -n.trad.], El distruge inamicii zeilor. Ca Aṃśuman, El este, din nou, vântul. Ca Varuṇa, Sūrya este în ape, iar ca Mitrā, El este Luna și oceanele.
Din această perspectivă, Bhāgavata Purāṇa (12.11.27-49) – un text fundamental al tradiției hinduse indică următoarea corespondență între Ādityas și lunile solare (adică zodiile):
Aceste manifestări ale lunilor solare erau considerate strălucitoare și pure, perfecte, reprezentând deci expresia cea mai pură a Divinității în scopul susținerii vieții (și a ciclului anului solar). [Ca o paranteză, mențiunile tradiționale legate de Ādityas constituie încă un argument pentru baza tropicală a Zodiacului. Este clar că aceste divinități corespund manifestărilor (transfigurate ale) naturii și sunt în strânsă legătură cu anotimpurile.]
În tradiția vedică și puranică, atributele reprezentate de toate aceste zeități au fuzionat într-un concept unitar – cel al lui Sūrya. În Jyotisha, Sūrya este Graharāja – regele celoralte planete. Soarele este reprezentat într-un car tras de 7 cai care reprezintă cele 7 chakras, cele 7 zile ale săptămânii, așadar el guvernează toate unitățile de timp (anul, luna solară, săptămâna, ziua etc). Toate atributele care corespund ipostazelor solare sunt și atribute pe care le utilizăm în astrologia indiană pentru a interpreta horoscopul. Atunci când interpretăm poziția Soarelui în zodie și casă, precum și relația Soarelui cu alte planete din horoscop, ne referim la Soare ca suflet, conștiință, vitalitate, demnitate, onoare, noblețe, strălucire, regalitate, energie solară.
Imagine: statuie de lemn a lui Surya (zeul Soarelui) din New Delhi, India. Credit: J.J. Harrison
