La fel ca în astrologia occidentală, casele sunt fundamentale în Jyotisha. Însă, spre deosebire de Occident, unde dilema alegerii sistemului corect de case pare a fi de nerezolvat și dă o mulțime de bătăi de cap autorilor și practicanților, practicanții Jyotisha par – la prima vedere – să-și fi găsit pacea în această chestiune.
Urmând linia tradțională (evident, în baza practicii care exista în mod curent în astrologia elenistică, cu care astrologia indiană are multe lucruri in comun), sistemul casă-semn (numit și sistemul de case pe semne întregi) este, de regulă, alegerea standard pentru majoritatea practicanților. El se reflectă în așa numita Rāśi-chakra.
În acest sistem, la orice grad s-ar afla Ascendentul într-un semn zodiacal, întregul semn este considerat a fi casa 1. Al doilea semn după Ascendent este casa a 2-a ș.a.m.d. De exemplu eu am Asc în al 29-lea grad al zodiei Leului, asta inseamna ca dupa acest sistem, casa 1 va fi întregul semn al Leului și va conține toate planetele aflate în Leu, chiar dacă ele sunt mult în spatele ascendentului. Semnul Fecioarei, chiar daca este doar la două grade distanță de gradul Ascendentului, nu va contribui cu nici o parte a sa la spațiul casei 1, ci va configura a doua casă a horoscopului.
Cu toate astea, lucrurile sunt departe de a fi tranșate chiar și în Jyotisha ! Teoria Jyotisha fundamentează și o altă chakra: Bhāva Chalita, adică un horoscop bazat fie pe cuadranți (tradițional – Shripati, mai nou – Placidus, dar și altele), fie pe diviziuni egale ale eclipticii plecând de la gradul Ascendentului (așa numitele case ‘egale’), care este folosită în paralel cu Rāśi Chakra. Și ca lucrurile să fie și mai confuze, cuspida nu este considerată începutul casei, ci mijlocul acesteia!
Care sistem de case e ‘mai bun’?
Problema majoră pentru toți practicanții (responsabili ai) astrologiei este de a alege un sistem de case care să le confere siguranță în interpretare. Abordările simpliste de genul:
-sistemul de case X este mai bun decât sistemul de case Y pentru că este mai vechi;
-sistemele de case ‘egale’ sunt mai bune decât oricare sistem de case pe cuadranți pentru că se comportă mai bine în zona circumpolară;
-sistemul de case X este mai bun decât sistemul de case Y pentru că se potrivește cu horoscopul meu și cu ce știu eu despre mine;
-sistemul X este mai bun decât Y pentru că astrologul celebru X sau profesorul meu de astrologie îl folosește
nu reflectă altceva decât prejudecățile și insuficienta deschidere cu care cei mai mulți astrologi abordează astrologia.
Mai există și abordarea comică (dar nu întotdeauna rostită):
-sistemul de case ‘egale’ e mai ‘spiritual’ decât sistemele ‘inegale’
(probabil pentru că – în mintea celor care gândesc așa, tot ce apare ca fiind ‘egal’ trebuie neapărat să fie mai ‘spiritual’ decât ceea ce este ‘inegal’). Evident că asta este o gogomănie, pentru că toate casele sunt egale!
Unele sisteme împart egal timpul (ex: Placidus), altele împart egal spațiul din jurul nativului, (ex: Regiomontanus, Campanus) altele împart egal ecliptica (ex: casele egale, sistemul casă-semn), altele împart egal cuadranții (Shripati) ! Și, în același timp, toate casele sunt inegale dacă le privești dintr-o altă perspectivă decât cea din care au fost gândite și construite !
Marii astrologi ai lumii au obținut rezultate excelente utilizând sisteme de case diferite. În Occident, Cardanus a folosit casele ‘egale’, Morinus și Lilly au folosit Regiomontanus, mulți astrologii eleni, arabi și hinduși au folosit sistemul casă – semn, Ezra și Placido de Titi au folosit Placidus.
Nu există ”cel mai bun” sau ”cel mai corect” sistem de case, deși există câteva care sunt mult mai apropiate de realitate decât altele! Există doar semnificații distincte pe care sistemele de case le au în funcție de felul în care au fost gândite !
Și din moment ce problema astrologului este că încearcă să reducă cele 3 dimensiuni ale spațiului existenței noastre concrete la o reprezentare grafică bi-dimensională (horoscopul), orice model se încearcă, este din start unul limitat și parțial!
Astrograma reprezintă o simplificare și o schițare a realității nostre spațiale, ca urmare orice model al caselor s-ar folosi exprimă doar o perspectivă și nu întregul adevăr despre nativ (de aceea mai degrabă sunt adeptul unei astrologii ‘3D’ – dacă se poate spune așa – pentru că acesta a fost modelul inițial în astrolologia babiloniană!).
Informațiile care vin din întreaga tradiție astrologică în legătură cu acest subiect sunt contradictorii și, de aceea, soluția nu poate fi decât una singură:
să înțelegem foare profund care este perspectiva din care fiecare sistem de case a fost gândit la origine, care este semnificația sa unică și ce anume indică în horoscop atunci când este aplicat.
Pentru aceasta, 3 lucruri sunt necesare:
1. să înțelegem teoria (mai precis filozofia din spatele caselor astrologice și – măcar la modul general- matematica care fundamentează fiecare sistem) ,
2. să înțelegem care a fost practica tradițională legată de ele și ce putem înțelege despre ele din practica modernă,
3. să înțelegem problemele pe care fiecare sistem de case (da, fiecare!) le întâmpină din punct de vedere ideologic, geografic sau matematic!
Trebuie să înțelegem deci temeinic ce anume obținem și ce anume pierdem prin folosirea unui sistem în detrimentul altora. Doar în acest fel vom putea face o alegere în cunoștință de cauză !
Dar, în loc de a ne atașa și/sau – în cazul astrologilor mai subtili – de a ne simți obligați și frustrați de ideea că trebuie să facem o alegere tranșantă, avem și opțiunea de a combina perspectivele pe care sisteme de case le oferă, într-un mod semnificativ care să elimine confuzia și să confere o înțelegere superioară și, în același timp, mai profundă a horoscopului!
Aceasta este abordarea pe care eu o promovez. La cursurile mele online abordez în detaliu aceste aspecte și – lucrul cel mai important – indic cursanților cum să le folosească în interpretare. În plus, un documentar foarte amplu, pe această temă va fi postat în curând pe acest web-site, la dispoziția celor interesați de elucidarea acestui subiect.
