(transcriere a unui scurt fragment audio din lecția Psihologia Zodiei Peștilor – din Cursul de Psihologie Astrologică)
Voi prezenta în cele ce urmează câteva elemente introductive legate de semnificația metafizică a zodiei Peștilor.
Ne aflăm aici în etapa de final a întregului ciclu zodiacal. Această zodie este încununarea ciclului început în Berbec. Desigur, am fi putut începe acest ciclu și din altă parte… de exemplu am fi putut să-l începem de la celelalte puncte cardinale ale anului, adică de la echinocțiul de toamnă sau de la oricare dintre cele două solstiții. Totuși, Berbecul constituie un început firesc pentru că la echinocțiul de primăvară (care definește startul zodiei Berbecului) avem un punct de echilibru energetic Yin-Yang, iar la finalul zodiei Peștilor vom ajunge din nou la acest punct de echilibru.
De la Berbec la Pești conștiința (simbolic, de natură solară) se ‘desfășoară’ pe sine progresiv și în fiecare etapă succesivă a ciclului zodiacal luăm contact cu o nouă formă de conștiință și energie ce revelează o nouă fațetă – mai complexă și mai profundă – a Sinelui. Se pleacă – în Berbec – de la exprimarea impulsivă a unei conștiințe de sine fragmentate care, ulterior, va ajunge să se aprofundeze pe sine și să integreze aspecte care, la prima vedere, par exterioare Eului, plecând de la manifestări și interese particulare și ajungând la experiențe de natură trans-individuală (socială sau chiar universală).
Mai întâi, în etapa Taurului, integrăm partea materială cu care Eul nostru se înveșmântează; Eul ‘ia în posesie’ corpul și lucrurile asociate cu existența materială a Eului. Aici luăm contact cu lumea senzațiilor și dorim ca Eul nostru să dobândească consistență și să se ancoreze cât mai bine la experiența sa terestră.
Apoi, în Gemeni, începem să înțelegem și să interacționăm cu ‘vecinătatea’ acestui eu. Aici generăm lumea ideilor și conceptelor și a relației acestora cu obiectele simțurilor și comunicăm aceste idei altora, realizând astfel legături cu celelalte euri fragmentate.
Apoi, în Rac, aprofundând polaritatea care se dezvoltă în Gemeni între lumea interioară și cea exterioară, începem să ‘simțim’ lumea și ne lăsăm ‘fecundați’ – la nivel psihic – de ea. Ne lăsăm atinși profund de energiile vieții, devenim impresionați de contactul cu ele.
Ca urmare a acestui proces fecundator din Rac, în Leu, ne recreăm pe noi înșine, căutând să exprimăm cât mai plenar în lume atributele Eului. Eul nostru ocupă aici locul central între celelalte euri (care devin periferice acestuia). Deși tot într-o manieră condiționată, aici este afirmată luminozitatea, strălucirea și puterea creatoare a Sinelui.
Apoi, în Fecioară, la sfârșitul primului semi-ciclu al Zodiacului, devenim un ‘eu funcțional’ care își asumă munca de a concretiza ideea plenară de sine pe care am dezvoltat-o în etapa anterioară și căutăm să ne adaptăm la cerințele următorului semiciclu, care ne va pune în contact polar cu ‘Non-Eul’ pe care vom căuta să-l integram în conștiință.
Așadar, în etapa Balanței devenim un eu polarizat; aici căutăm echilibrul cu ‘Celălalt’ – cineva care pare a fi diferit de noi, dar care obiectivează (sau reflectă) un aspect polar (Anima sau Animus) din interiorul ființei noastre – și căutăm să ajungem la un echilibru, un acord, un raport armonios astfel încât să putem să ne completăm pe noi înșine prin relația cu celălalt.
Apoi, în etapa Scorpionului, acest eu polarizat caută să devină altceva; el dorește să se transforme prin fuziunea profundă, intensă, cu aspectul polar opus pe care l-a descoperit în etapa anterioară (și care se revelează drept un ‘alter-ego’). Această fuziune are o natură aproape sexuală, am putea spune; aici ‘penetrăm’ natura Celuilalt (sau ne lăsăm penetrați de ea) și devenim intimi, pe un nivel foarte profund, cu conștiința sa. Nu vom putem controla în totalitate felul în care această fuziune se va desfășura și nici rezultatele pe care le va aduce, dar prin această chimie (sau alchimie) profundă ceva se va pierde și (altceva) se va transforma ireversibil. Aici luăm contact cu Moartea și Impermanența ca certitudini fundamentale ale vieții.
Dar după această moarte și transformare profundă, Eul nostru – îmbogățit, purificat și profund transformat prin unirea cu abisul Non-Eului – se va avânta către înălțimile sale spirituale. În etapa Săgetătorului găsim lumina călăuzitoare care ne ghidează în procesul dezvoltării unor principii de viață înalte menite să ne ajute să ne ridicăm deasupra mortalității noastre și să dobândim o conștiință mai vastă. Aici avem viziunea unui model și unor principii de ființare și conduită și dorim să corespundem acestui ideal sublim.
Apoi, în etapa Capricornului, căutăm să punem în practică aceste aspirații și principii înalte, căutăm să găsim un loc în ierarhia lumească, devenim una cu funcția noastră socială. Aici căutăm să îmbrăcăm un rol social cât mai potrivit cu abilitățile și aspirațiile noastre, vrem să împlinim menirea noastră pământească.
În sfârșit, în etapa Vărsătorului, trecem dincolo chiar și de acest ‘eu utilitar’, dincolo de această identificare cu rolul social și căutăm să ne găsim cu adevărat unicitatea și locul în lume, participând la viața colectivă și la progresul social. Aici devenim – cu adevărat – ființe individuale, dar, în același timp, descoperim și un aspect trans-individual, universal, stabil și spiritual pe care îl recunoaștem ca bază a umanității noastre și a noii noastre percepții despre sine. În etapa Vărsătorului, conștiința noastră ajunge să fie ‘înghețată’ pe nivelul Sineității. Eul este aici asemenea unei oglinzi care reflectă (și se reflectă holografic în) toate lucrurile: suntem în contact cu Unicitatea noastră, dar, în același timp, accesăm și Universalitatea ființei noastre. Aici luăm contact cu trans-personalul și accesăm conștiința supra-mintală; este prima manifestare a principiului holismului. Oglindirea pe care o experimentăm în etapa Vărsătorului este asemenea reflectării unor obiecte într-o apă limpede și statică: deși imaginile reflectate provin de la obiecte distincte care au unicitatea lor particulară, există totuși un substrat comun în care ele se reflectă. Acest substrat este chiar Sinele care, deși apare reflectat distinct de la un individ la altul, este totuși liantul universal care unește toate ființele.
Aici avem etapa revelării depline a Sinelui; Conștiința reflectă în sine toate lucrurile și, în același timp, se constituie în substratul ultim al acestora. Dar aceasta este o revelație de natură intelectuală – ea nu este ‘simțită’ în etapa Vărsătorului. Deși revelat, Sinele descoperit aici nu experimentează încă Totalitatea. El apare aici ca o realitate obiectivă, nefiind încă unit complet cu Energia Universală, feminină a vieții. Sinele nu este încă unit pe deplin cu Lumea. Aici, în Vărsător, Eul este detașat, impersonal și desprins de energia subiectivității profunde care animă toate ființele.
Valurile de simțire și subiectivitate care provin din contactul profund cu apele vieții se vor manifesta în ultima etapă a ciclului zodiacal (Peștii), în care se caută anularea tuturor distincțiile dintre subiect și obiect, dintre individual și universal. În Pești starea ‘înghețată’ a eului Vărsătorului începe să se înmoaie; în natură avem perioada dezghețului și inundațiilor. Aici avem de a face cu sfârșitul iernii, când influxurile acestui anotimp se dispersează. Zăpezile se topesc, râurile nu mai rămân în albiile lor, apele se infiltrează și se revarsă peste tot. Este și etapa în care sămânța se pregătește să iasă la suprafață, să încolțească, prefigurând apariția unei noi primăveri.
Acest fenomen al inundării exprimă simbolic amestecarea și întrepătrunderea dintre vis și realitate, dintre subiectivitate și – ceea ce până în această etapă consideram a fi – obiectivitate, dintre conștiință și energie, dintre forme și fond. Aici conștiința se lasă inundată de valurile energiei vieții de care, de fapt, nu a fost niciodată separat. Separarea a fost doar aparentă, fiind resimțită până în penultima etapă a ciclului zodiacal.
Dar în etapa Peștilor barierele care mai există între Subiect și Obiect, între Spirit și Energie sunt anulate. Tendința către obiectivarea detașată a propriului Sine în Lume se transformă în identificare a Sinelui cu Colectivitatea, iar obiectivitatea – aparentă până în acest moment – este înlocuită de o subiectivitate în care descoperim minunați substratul tuturor lucrurilor. Aici nu mai suntem ființe distincte, ci participăm empatic la viețile celorlalți. Aspirăm – într-un mod mai mult sau mai puțin conștient – ca revelația naturii globalizante la care avem acces în etapa Vărsătorului să infuzeze contactul nostru cu toate lucrurile și să impregneze profund toate activitățile noastre. Energia atașată aspectului universal pe care îl descoperim în Vărsător (care nu reprezintă altceva decât energia purificată a propriului Sine), este percepută în Pești ca divină și unificatoare.
În Pești dezvoltăm sentimentul sacralității, iar energia conectată cu această dimensiune trans-individuală devine un fel de apă sfințită a psihismului nostru. Ceea ce nu a fost încă atins de această energie pură și elevată a Conștiinței este perceput ca făcând parte din dimensiunea Profanului. Așadar, pe un prim nivel, în Pești percepem intens diferențierea dintre Sacru și Profan. Inundarea sau revărsarea de ape ce apare în perioada din an asociată zodiei Peștilor trebuie înțeleasă, simbolic, și ca o infuzare extatică a conștiinței universale în domeniul materialității (sau al profanului). Aceasta apă – care în etapa anterioară era înghețată, făcând posibilă reflectarea intelectuală a lucrurilor și individualităților în sine, nu mai dorește să rămână conținută; ea vrea să se reverse în lucruri, înspre lucruri, peste lucruri, să le simtă, să le cuprindă, să le infuzeze. Ea constituie chiar Energia Conștiinței noastre. Aici, aspirația profundă este de a restabili legatura cu sacralitatea vieții. În Pești întâlnim adevărata religiozitate. Nu e vorba doar de un ideal moral, de o doctrină sau filozofie (ca în etapa Săgetătorului), ci de o trăire profundă, mistică la contactul cu Sacrul.
Aspirăm așadar către o infuzare totală, completă a sacrului în profan, a spiritualului în material. Sau – dacă fuziunea nu este posibilă – aspirăm la ‘evadarea’ din închisoarea Profanului prin transcenderea dualității. Dualitatea care se manifestă aici, în etapa Peștilor, apare pe cel mai profund substrat al conștiinței; ea este, în fapt, Dualitatea Ultimă, fundamental diferită de formele mai evidente de dualitate generate în celelalte semne duble/mutabile.
Astfel, în etapa Gemenilor avem o dualitate ‘pe orizontală’, între interior și exterior, stânga și dreapta, față și spate, între polul ‘masculin’ și cel ‘feminin’. În etapa Fecioarei avem dualitatea în plan material între ‘imperfecțiunea’ și ‘impuritatea’ lucrurilor (pe de o parte) și un anumit standard artificial de ‘perfecțiune’ și ‘puritate’ (pe de altă parte). Iar în etapa Săgetătorului avem de-a face cu dualitatea care apare ‘pe verticală’, între ‘jos’ și ‘sus’, între ‘inferior’ și ‘superior’, între Materie și Spirit, între natura morală coruptă asociată cu orientarea materialistă și luminozitatea asociată cu elevarea morală și spirituală.
În etapa Peștilor trăim dualitatea dintre Profan și Sacru, dintre Iluzie și Realitatea Ultimă, dintre Lumea Relativității și Principiul Absolut. Întreaga existență se polarizează aici cu realitatea metafizică pe care se fundamentează, dar aspirația profundă este către anularea acestei dualități. Separate de legătura lor cu realitatea Sinelui Suprem, lucrurile par iluzorii – ele nu au consistență, sunt tranzitorii, efemere; fuzionate însă în Conștiința de Sine, îmbibate de energia sacră a Conștiinței Universală, lucrurile devin cu adevărat reale.
Totodată, așa cum am arătat, în etapa Peștilor avem aspirația de a unifica Subiectul cu Obiectul și Conștiința cu Energia și de a atinge substratul etern care penetrează Trecutul și Viitorul. Aici realizăm că între acești poli există o legatura paradoxală, că ei funcționează în interdependență și – chiar mai mult – că diferențierea dintre ei este doar aparentă!
Spre deosebire de etapa Vărsătorului, aici nu dorim să experimentăm doar revelația intelectuală a identității noastre ontologice cu celelalte conștiințe individuale (și cu Lumea, cu lucrurile), ci tânjim după trăirea profundă a acestei identități, după extazul pe care comuniunea noastră cu Sacrul ce este ascuns în toate lucrurile l-ar aduce. Și vrem să plonjăm cu totul în transa acestei subiectivități extatice, să experimentăm legătura unificatoare dintre toate lucrurile și, în același timp, aspirăm să ne pierdem pe noi înșine pentru a deveni astfel mai mult decât suntem. Individualitatea râului vrea să se piardă în noianul mereu mișcător al marelui ocean.
Totul și nimicul, plinul și vidul, devenirea și eternitatea devin intim fuzionate. Principiile active în această etapă au un caracter paradoxal: principiul dualității dintre Sacru și Profan (dar și al Integrării, Unității, Transcendenței sau Non-dualității); principiul Iluziei/Fascinației Universale/Visării/Purei Subiectivități (dar și al trezirii complete la Adevărata Realitate a vieții), principiul Impermanenței, Incertitudinii sau Indeterminării (dar și al Vacuității Nirvana-ei), principiul Relativismului (dar și al Interdependenței tuturor ființelor și lucrurilor), principiul Salvării. Peștii reprezintă atât fuga de realitate, amăgirea, uitarea și pierderea de sine, cât și Conștiința Universală, Îndumnezeirea sau Extazul Nirvana-ei.
Simbolul acestei zodii – cei doi pești ce sunt legați unul de celălalt, dar orientați în sensuri opuse – sugerează sfârșitul unui ciclu și începutul altuia. El reprezintă atât Dualitatea, cât și Unitatea, fiind foarte asemănător (la nivel de semnificație) cu bine-cunoscuta monadă taoistă Yin-Yang. Indică, de asemenea, interdependența dintre toate ființele și lucrurile, simultan Devenirea și Infinitatea.
În același timp, se indică faptul că trecutul și viitorul sunt unite aici prin momentul prezent. Unul dintre pești se adâncește în abisul Marelui Ocean, celălalt tocmai iese la suprafață. Acest simbol indică atât posibilitatea continuării la nesfârșit a ciclului devenirii, a manifestării duale, cât și posibilitatea de a accesa Infinitul, de a uni acești poli – capetele dualității – și a împlini Totalitatea.
Ca o reflectare a principiilor menționate anterior, etapa Peștilor exprimă procesul distorsionării, iluzionării sau transcenderii iluziei; contopirii, amestecării și dizolvării; legării și dezlegării karmice; pregătirii semințelor noului ciclu; agățării și desprinderii, unirii cunoscătorului cu obiectul cunoașterii; anulării diferențierilor, abandonării numelor și formelor; pierderii sau transformării identității personale. Ea presupune contactului cu inefabilul, accesul la Sursă, la Izvoarele/Apele Vieții. Este procesul unificării, al realizării identității Sinelui individual cu cel universal, al accesului la Conștiința Universală, al integrării și totalizării. Este procesul revărsării Grației și Compasiunii Divine.
Aici mintea se întoarce complet către ea însăși și își contemplă propria natură. Ea se lasă invadată de avalanșa de imagini care au impregnat inconștientul în celelalte procese zodiacale și pe care aici ea le asamblează într-o formă arhetipală. Ele capătă aici o viață a lor și devin cât se poate de reale și active în etapa Peștilor. Aici mitul penetrează realitatea… în fapt în Pești devine evident faptul că ceea ce numim ‘realitate’ izvorăște chiar din aceste imagini și idei arhetipale. Putem ajunge să simțim că undeva, în profunzime, partea inconștientă a ființei noastre ‘visează’ lumea și viața în care trăim. Sau putem încerca senzația că ‘visăm’ această lume împreună cu ceilalți participând la un ritual de ideație colectivă. Lumea noastră apare aici construită din visele Femininului din noi, cu care conștiința se identifică. Ea ne este ‘descrisă’ de misteriosul Povestitor care este chiar Sinele nostru real ce se ascunde pe sine în oceanul Inconștientului Colectiv.
Acest act de visare colectivă presupune însă o distorsionare a Adevăratei Realități care poate fi descoperită pe substratul cel mai profund al vieții noastre. Contactul pe care îl avem cu lucrurile, cu lumea, nu este direct, ci mediat prin acest act de visare. El este influențat de ansamblul de impregnări inconștiente care se constituie în filtre fundamentale prin care percepem realitatea.
În mod obișnuit percepția noastră este mereu influențată de procesele de fragmentare, omisiune, generalizare și distorsionare, care apar la nivelul semnelor mutabile/ duble. Dar în etapa Peștilor ‘amestecăm’ (într-un mod profund semnificativ) conținuturile ce au fost generate în etapele anterioare. Tot aici căutăm să eliminăm barierele dintre interior și exterior, să nu mai fragmentăm, să nu mai selectăm ceea ce vine către noi; ne deschidem la (sau chiar ne lăsăm invadați de) stimulii care vin din afară, dar și la aspectele vieții noastre inconștiente. Tocmai pentru a anula acest contact dualist cu realitatea, aspirăm să obținem cunoașterea directă, contactul direct cu lucrurile.
Biții de informație ce au fost recepționați în Gemeni, sunt apoi triați în Fecioară, asamblați în Săgetător și readuși sau integrați – într-o formă nouă – în substratul profund al Inconștientului (din care provin) în etapa Peștilor (după care procesul se reia de la capăt). În Pești ne întoarcem de unde am plecat. Această revenire (sau ‘eternă reîntoarcere’, cum ar numi-o Eliade – un exponent de seamă al celor mai importante atribute asociate cu zodia Peștilor) presupune însă un proces de distorsionare a tuturor impresiilor despre lume pe care le-am dobândit de-a lungul etapelor zodiacale anterioare.
Și interesant este că în Pești – și nu în Berbec – găsim chiar cauzele primare care animă întregul ciclu zodiacal, sursa înlănțuirii noastre în acest proces, rădăcina dualității. Peștii reprezintă plasa foarte fină a Iluziei care vrăjește mintea să îmbrățișeze dualitatea. Astfel, Realitatea este ascunsă, fiind îmbrăcată într-o haină iluzorie de care nu o mai putem separa. Dar tot aici căutăm și o ieșire din plasa iluziei, vrem să evadăm din închisoarea construită în/de mintea noastră și căutăm o cale către salvare. Așadar în etapa Peștilor avem două posibilități: putem continua acest proces de distorsionare a contactului cu realitatea sau putem să identificăm chiar cauzele profunde ale acestei viziuni duale, ajungând astfel la rădăcina felului în care dualitatea este implementată și eliberându-ne de iluzionare.
Și a doua variantă este posibilă pentru că în Pești accesăm chiar substratul ultim al Conștiinței noastre, depozitul cauzal al minții (numit de budiști Ālāyavijñāna) în care se stochează impresiile subtile (saṃskāras) ce rezultă prin acțiunile și experiențele pe care le avem și care, mai târziu, formează semințele karmice ce vor încolți în ciclurile viitoare sau în viețile viitoare. Iluzionarea apare pentru că aceste ‘semințe’ ce au la bază impresiile subtile ce apar ca rezultate ale experiențelor trecute se interpun între noi și Realitate și distorsionează și ne împiedică să avem un contact direct cu aceasta, deci ele încep să spună o poveste a lor despre realitate. Ele ne determină să condiționăm felul în care percepem viața și lumea în funcție de conținuturile lor și, evident, aceasta este Cauza Ultimă, majoră, pentru adâncirea noastră în procesul dualității. Dar tot pe acest nivel, având acces la acest substrat bazal putem și să înțelegem felul în care iluzia poate fi învinsă, modul în care putem ieși de sub puterea ei. Etapa Peștilor exprimă așadar o stare potențială, de latență a semințelor karmice. Dar în același timp este și o oportunitate de a accesa chiar acest potențial care este în măsură să genereze un nou ciclu și deci o nouă formă de iluzionare.
Prin procesul etapei Peștilor noile legăturii karmice generate în ciclul actual (sau în viața actuală – dacă ne referim la asta), dar și cele ce nu au fost încă consumate în ciclul actual sau în cele trecute se asamblează, se conectează într-un anumit fel pe nivelul potențialității pe care chiar etapa Peștilor îl exprimă, iar aceste legături vor condiționa manifestarea noului ciclu ce urmează să înceapă de karma neconsumată în vechiul ciclu zodiacal, deci ne vor obliga să experimentăm anumite situații mai ‘vechi’ în noul ciclu. Dacă ne referim la condiția umană, Peștii exprimă procesul reîncarnării și perpetuării lanțului karmic, a tranziției într-o nouă viață. Procesul zodiacal seamănă cu nașterea, ascensiunea, culminația, coborârea, dispariția și reapariția valurilor într-un ocean.
Peștii exprimă puterea ultimă a Iluziei. Aici Iluzia ni se înfățișează în două forme distincte. Ea ne apare ca iluzie care ne păcălește, ne face să distorsionăm Realitatea și ne conduce la adâncirea în ignoranță și dualitate și la perpetuarea ciclului karmic. Dar, alternativ, ea poate fi o ‘vrajă’, un act de magie care, aplicat asupra ei înseși, conduce la dobândirea cunoașterii și la eliberarea de lanțul karmic. Mintea noastră este vrăjită să se abată de la Realitate, dar, la rândul său, această ‘vrajă’ poate fi îndepărtată cu ajutorul uneia mai puternice. Toate metodele spirituale autentice constituie astfel de ‘vrăji’ prin care mintea noastră este readusă la starea sa primordială, pură, în care adevărata noastră natură – divină, sacră și extatică – strălucește nemijlocită.
În Pești, ceva important din vechiul ciclu ajunge la final… un final ce poate fi tumultuos și apocaliptic sau pașnic și extatic… Dar viața va continua în noul ciclu, iar semințele ce urmează să rodească sunt plantate tot în solul fertil al zodiei Peștilor. Așadar etapa Peștilor este Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul tuturor lucrurilor.
