În viziunea mea horoscopul reprezintă o ‘matrice’ a tuturor ideilor, valorilor, strategiilor și comportamentelor cuiva. Tematica operei majore a vieții cuiva, genul de concluzii la care cineva ajunge sunt reflectate simbolic în horoscopul său. Întotdeauna va exista corespondență între cele două. 

Nimeni nu poate întreține, dezvolta sau împărtăși altora o viziune diferită despre lume de cea simbolizată de horoscopul său, asta pentru că fiecare privește lumea doar prin ‘filtrul’ propriului său horoscop!

Și nu mă refer aici la conținutul ideilor cuiva – horoscopul nu-mi spune dacă o persoană îl va citi vreodată pe Plato sau pe Aristotel, sau dacă dimineața își bea cafeaua cu zahăr sau fără…. Horoscopul exprimă simbolic, esențializat amprenta fundamentală a ideilor despre viață ale unei persoane, felul în care aceste idei sunt structurate, relația lor cu temperamentul și personalitatea persoanei și genul de ‘rezultate’ care apar în viața nativului în urma întreținerii acelor idei. Și ne mai spune și dacă nativul ar rezona mai bine cu ideile lui Plato, decât cu cele ale lui Aristotel, și dacă sunt mai mari șanse să aprecieze o cafea dulce decât una amară…

Articolele ce au ca temă ‘Amprenta astrologică’ (categoriile ‘Astro-biografie’, ‘Astro-cinema’ și ‘Semnătură astrologică’ ale blogului) sunt menite să scoată în evidență această corespondență fundamentală între predispozițiile indicate de horoscop și realizările noastre în viață (sau ‘rolurile’ pe care le jucăm pe scena vieții).

De curând am citit ceva despre Jung și despre influența lui Schopenhauer asupra sa și m-am decis brusc să amân articolul deja început despre Jung și să scriu despre Schopenhauer. Și, meditând la semnificația horoscopului său, am început să-mi amintesc de temele de casă axate pe influența lui Schopenhauer asupra lui Eminescu (teme primite la orele de Literatură) și mai ales de cât de tare l-am ‘urât’ pe Schopi (cum îi spuneam eu) în momentele acelea, fără să realizez cât de multe afinități aveam să găsesc mai târziu cu ideile lui Plato și Buddha – marii filozofi / mistici care l-au influențat fundamental.

Nu m-am mirat deloc să descopăr faptul că Schopenhauer, marele ‘filozof al pesimismului’, avea o dominantă saturniană (planeta care, prin strălucirea ei palidă și rece este chiar simbolul astrologic pentru pesimism). Saturn în Pești și în casa a 9-a (guvernator al celui de-al 9-lea locaș mundan) simbolizează chiar esența viziunii filozofice a lui Shopenhauer. Într-un mod tipic saturnian, Schopenhauer chestiona valoarea existenței umane. ‘De ce’-ului saturnian, Schopenhauer i-a răspuns în stilul lui Saturn în Pești: existența în lumea fenomenală era – pentru el – produsul unei voințe metafizice oarbe și insațiabile, un proces dureros mânat de o forță inconștientă. Eliberarea de suferință se face prin experiența extatică, prin compasiune și eliberare de tirania propriului egoism (adică prin apelul la latura unificatoare a Peștilor).

Pentru Schopenhauer, Lumea are două ‘fațete’: Reprezentarea, adică forma în care lumea ni se arată în experiențe (Saturn, sau poate Saturn-Mercur) și Voința-către-viață (Soarele/ Zodiacul, ‘ceea ce este’ – aici, prin accentul său de tip Pești, un echivalent al forței samsara-ice (dar cu potențial nirvana-ic) care animă manifestarea fenomenală și care se află în spatele tuturor ‘(re)prezentărilor’ și a tuturor voințelor individuale). La fel ca în filozofia indiană, pentru Schopenhauer obiectele lumii fenomenale ni se ‘prezintă’ pe scena subiectivă a teatrului propriei noastre minți, iar cunoașterea ne este limitată la această ‘(re)prezentare’:

Lumea este reprezentarea mea, scria Schopi.

Identitatea voințelor individuale în Voința metafizică, primordială, care animă manifestarea, se reflectă și în ideea – tipică pentru o filozofie bazată pe zodia Peștilor, dar oarecum nuanțată față de sistemele orientale pe care se bazează – că în momentul în care cineva comite un act violent (de exemplu o crimă) împotriva altuia, justiția se produce instantaneu, asta pentru că, în esență, agresorul și victima sa sunt identici în plan metafizic, iar în acest caz Voința se agresează doar pe sine însăși. În aceeași notă, Schopi consideră că sinuciderea nu are nici un efect asupra substratului metafizic al Voinței.

Scepticismul existențial al lui Schopenhauer este excelent simbolizat de opoziția dintre Luna plină din Fecioară și Saturn din Pești. Schopenhauer este dezamăgit de ‘roadele’ sau ‘fructele’ existenței umane (Luna plină în Fecioară) și chestionează (Saturn) chiar substratul metafizic (Peștii) al existenței fenomenale (Saturn). Negarea și dubiul – ca metode tipic mercuriano-saturniene – constituie, pentru el, repertoriul fundamental de răspuns la solicitările și dilemele vieții, iar pesimismul este rezultanta finală.

Viața nu are nici o valoare intrinsecă, ci este pusă în mișcare doar de dorința oarbă și de iluzie.

Toată voința noastră izvorăște din lipsă și insatisfacție, deci din suferință.

Istoria fiecărei vieți este istoria unei suferințe,

afirma el, în perfect acord cu semnificația lui Saturn în Pești.

Acest ‘repertoriu’ este în parte asemănător cu (și în parte diferit de) cel al unuia dintre ‘urmașii’ săi în ale ideologiei pesimismului: Emil Cioran. La Cioran, conjuncția Mercur-Saturn este în Taur (în opoziție cu ‘neîncrezătorul’ Jupiter din Scorpion). ‘Disperatul’ Cioran este nihilistul suprem: pentru el nu există nici o valoare în viață – ideea morții / sinuciderii (Jupiter în Scorpion) devine centrală și obsedantă. La fel ca Schopi, Cioran se simțea un exilat în lume, diferența este că filozofia lui Cioran rămâne fixată asupra ‘substanțialității’ pline de non-sens a vieții (și ‘înglodată’ de ‘povara’ acesteia – Saturn în Taur), pe când Schopenhauer găsește o consolare și remediu în metafizica vieții, în activitatea contemplativă și în ideea posibilității experienței extatice (Saturn în Pești, Nodul Lunar Sud în casa a 12-a).

Ideea budhistă potrivit căreia lumea fenomenală este iluzorie și aparentă este esențială în filozofia lui Schopi:

Lumea perceptibilă este doar un fenomen al creierului și în ideea că lumea ar putea exista independent de creierul nostru zace o contradicție,

afirma el, tot în spiritul lui Saturn din Pești. În Pești luăm contact cu senzația misterioasă că lumea derivă din interior și că este ‘ancorată’ în subiectivitate, că nu există nimic cu adevărat ‘obiectiv’, altfel spus ‘obiectivitatea’ saturniană are ca ‘fundal’ (sau bază de manifestare) subiectivitatea Inconștientului Colectiv.

Renunțarea (Jupiter-Nodul Sud) și ascetismul (Soare-Saturn) sunt căi de a ‘ieși’ din această iluzie nu sunt deloc noi. Nu pot să nu mă gândesc că probabil Schopenhauer a ‘împrumutat’ ideea sa majoră potrivit căreia lumea este condusă de o voință metafizică oarbă direct din Roata Devenirii a filozofiei budhiste în care prima verigă a lanțului cauzelor interdependente este o persoană oarbă care mere înainte, reprezentând ignoranța și dorința nepotolită către continuarea perpetuării ciclului karmic. Evident, la fel ca în filozofia hindusă și în cea budhistă, cauzalitatea joacă un rol fundamental în filozofia lui Schopi.

Acest Jupiter în Gemeni din casa a 12-a (care vine ca dispozitor al planetelor din dualul semn al Peștilor aflat pe casa a 9-a) îmi spune – fără dubii! – că Schopenhauer a ‘copiat’ mare parte a ideilor care compun filozofia sa, adaptându-le într-un sistem coerent care – aparent paradoxal – a influențat mai târziu enorm de mulți alți gânditori. Mercur în Pești face imitarea greu de descoperit (deși el a recunoscut-o parțial), iar Jupiter în Gemeni face posibil acest ‘branching’ sau ‘networking’ al ideilor, dar conferă și capacitatea de a le aduce împreună și – prin aportul Peștilor – de a le integra într-un tot coerent. Dar această influență nu trebuie să ne mire: decât să facă efortul de a căuta sursa ideilor frumoase care-i influențează, cei mai mulți se mulțumesc cu ‘deghizarea’ lor într-un rezumat convingător ce aduce cu sine o aparență de unicitate…  Din punctul meu de vedere, nu există ceva cu adevărat original în sistemul de gândire al lui Schopenhauer (poate în afara ‘amprentei’ derivate din propria sa experiență de viață și a limbajului în care a îmbrăcat ‘ambalajul’ acestuia); avem de-a face doar cu un indianism îmbrăcat în haine kantianiste și accesorizat cu filozofie platonistă. Dacă l-ai înțeles pe Buddha, nu mai ai nevoie de Schopenhauer!

Luna este plină în Fecioară în opoziție cu Saturn  – o indicație pentru motivația psihologică fundamentală a lui Schopi și pentru teroarea sa legată de ‘natura plicticoasă a vieții’. Cuadratura de la Jupiter la această configurație aduce un plus de scepticism și dezacord față de convențiile filozofice, morale și religioase tradiționale și un plus de curiozitate și o oarecare ‘împrăștiere’ a intereselor (interesul inițial pentru medicină, urmat de cel pentru filozofie este bine simbolizat de opoziția Fecioară-Pești pe axa caselor celeste 3-9).

Nu poți rezista să nu vezi lipsurile din oameni,

îi scria lui Schopi mama sa – o confirmare suplimentară – dacă mai aveam nevoie de una! – pentru natura sa critică și nemulțumită reflectată astrologic și de Marte pe Ascendentul din Rac (cu dispozitorul său în Fecioară). Izolarea distantă de ceilalți (Soarele-Mercur-Saturn în Pești casa a 9-a), senzitivitatea sa mare (Racul-Peștii), și suspiciunea (Saturn în opoziție la Luna din Fecioara) erau câteva dintre tendințele pe care el însuși le observa în propria persoană. Relația sa cu părinții a contribuit la asta; pierderea timpurie a tatălui (probabil prin sinucidere – Soarele/Saturn în Pești casa a 9-a și în al 10-lea locaș mundan, cu Saturn guvernând casa a 8-a și Soarele casa a 2-a) și relația dificilă cu mama sa și apoi cu femeile în general (guvernatorul casei a 7-a, Saturn în opoziție cu Luna din Fecioară și Venus cuadrat de Marte care, alături de Uranus, aspectează casa a 7-a) l-au afectat foarte mult. Totuși frumosul, esteticul – în abordarea lui platonică (sau mai bine spus socratică) joacă un rol important și în filozofia lui Schopi; neîntâmplător Venus se află aproape de punctul Nonazecimalului.

La Schopi, la fel ca la oricare alt filozof, după ce înlăturăm ornamentele inutile, găsim doar amprenta astrologică fundamentală a structurii inconștientului său reflectată în structura și în tiparul tuturor ideilor sale despre lume. Filozofînd despre condiția umană, fiecare filozof scrie / vorbește în primul și în primul rând despre sine însuși, iar semnificația horoscopului său este o dovadă cât se poate de clară în acest sens! Orice operă a oricărui om este o biografie a eu-rilor sale lăuntrice, a multiplelor fațete ale propriei sale minți și reflectă dinamica arhetipurilor simbolizate de planetele horoscopului său natal!