În astrologie lucrăm cu 3 seturi importante de indicatori: planetele (grahas), semnele zodiacale (rāśis)  și casele (bhāvas). Între acești indicatori se stabilesc anumite relații care reflectă structura energetică intimă (maṇḍala) a persoanei, fenomenului sau situației studiate cu ajutorul horoscopului (janmāpatrika, grahāvarta).  

Există mai multe tipuri de relații astrologice:

–relații de asociere între două sau mai multe planete, semne zodiacale și case (dṛṣṭis și yogas);

–relații generale între planete (prietenie, opoziție sau neutralitate).​   ​

Relațiile de asociere între două planete, semne zodiacale și case (dṛṣṭis)  

În sanscrită, dṛṣṭi înseamnă privire, atitudine, viziune, opinie. Când două persoane se privesc, ele stabilesc un raport. Când această privire este constantă, raportul capătă o anumită încărcătură energetică, calitate și constanță. Raportul depinde de calitatea ‘privirii’ și de natura privitorilor. Două persoane se pot uita una la cealaltă cu drag, sau cu ură, o persoană vulnerabilă se poate uita cu frică la un potențial agresor, un șef – cu aroganță la un subaltern etc; la fel, planetele și semnele zodiacale se ‘privesc’ unele pe celelalte (și privesc, de asemenea, și casele astrologice), stabilind astfel anumite raporturi.  

În astrologia modernă aceste raporturi se numesc ‘aspecte’, deși – cel puțin în limba română – termenul nu surprinde întreaga semnificație clasică. În românește, cuvântul ‘aspect’ se referă la felul de a se prezenta al unei ființe sau al unui lucru, în­fățișarea acestora, dar  – în engleză, de exemplu – cuvântul mai are și sensul de ‘direcție spre care ceva este orientat sau indică’.

Așadar, în astrologia indiană vom folosi cuvântul aspect cu sensul de raport, legătură sau relație care se stabilește între două planete, semne zodiacale și case.

La fel ca în situațiile de viață (în care o ‘privire’ nu este neapărat reciprocată), în astrologia indiană, unele aspecte sunt reciproce, altele nu.

Fiecare planetă are un efect asupra: a) planetei pe care o aspectează: b) semnului pe care-l aspectează; c) casei și locului pe care le aspectează.

Natura acestui efect depinde de: a) natura planetelor implicate în aspect; b) relația dintre planetele implicate.

Pentru determinarea efectelor pozitive sau negative ale relațiilor unei planete cu restul indicatorilor, natura planetelor cu care se intră în aspect este considerată mai importantă în stilul Parāśari, iar felul relației cu aceste planete este considerat mai important în Tajika.

Intensitatea unui aspect este invers proporțională cu abaterea aspectului față de valoarea sa exactă. Această abatere se măsoară în virūpas sau în grade de orb zodiacal (dīptaṃśa), în funcție de tradiția astrologică din care provin. Astfel, stilul Parāśari folosește virūpas, iar Tajika – sistemul persan adaptat în India folosește ‘orbul aspectual’. Valorile acceptate pentru aceste abateri vor fi definite în alte articole

Prin aspectele pe care le fac, planetele modifică efectele ‘arhetipale’ semnificate de planetele și casele pe care le aspectează. De exemplu, în harta lui Swami Vivekananda, aspectul (privirea) lui Marte la al 10-lea semn de la Lagna și la al 9-lea locaș, adaugă o semnificație ‘marțiană’ (pasiune, incisivitate) orientării nativului în viață, dar și aspirațiilor sale filozofice, călătoriilor sale. Din cauză că Marte este o planetă aspră, aduce și o anumită ‘asprime’ acestor căutări, convingeri și aspirații.

Conjuncțiile, aspectele și inconjuncțiile

Relațiile planetare sunt prin fuziune (conjuncțiile corporale) și prin aspecte întregi, speciale sau parțiale.

Conjuncțiile

În astrologie, conjuncția este fuzionarea (totală sau parțială) a două tipuri de energie planetară. Un lucru semnificativ este că, în astrologia clasică, orice aspect este o conjuncție, pentru că fiecare aspect produce un anumit gen de ‘uniune’ în planul efectelor și semnificațiilor între planetele în cauză!

Din punctul de vedere al intensității pe care o manifestă, avem:

–conjuncții de intensitate mică: planetele ocupă același semn zodiacal, dar nu sunt în limita orbului / virupa (conjuncții prin semn).Însă din cauză că împărtășesc aceeași energie, calitățile lor se combină și se influențează reciproc.

–conjuncții de intensitate mare: conjuncția este strânsă (în limita orbului), motiv pentru care se poate forma și în două semne alăturate (conjuncții în semne disjuncte – deși, în acest caz, intensitatea nu va fi chiar atât de mare).

În harta lui Vivekananda, Marte și Neptun ocupă același semn zodiacal, deci, după regulile astrologiei indiene, sunt în conjuncție prin semn, în Berbec (deși sunt la 27 de grade unul de celălalt!). Neptun aduce o notă mistică, rafinată, subtilă și idealistă incisivității și vigorii marțiene. Saturn și Luna sunt și ele în conjuncție cu Jupiter pentru că ocupă același semn zodiacal (Balanța), deși distanța zodiacală între Saturn și Jupiter este de peste 20 grade, iar între Lună și Jupiter este de peste 15 grade. Aceste conjuncții cu orb mare au o intensitate mai scăzută, dar sunt importante. Soarele și Venus sunt în conjuncție în Capricorn (cu un orb de 8 grade), iar Saturn și Luna sunt în conjuncție în Balanță, la un orb zodiacal de 4 grade.

Pe de altă parte, Venus și Mercur, deși nu sunt în același semn zodiacal se află și ele în conjuncție, deoarece orbul dintre ele este mai mic de 4 grade. Semnificațiile lor se asociază, deși există o notă disonantă în această asociere.

Aspectele

Avem mai multe tipuri de aspecte: complete, parțiale și speciale. În astrologia indiană, aspectele se interpretează în general conform stilului Parāśari în care există diferențe importante față de celelalte stiluri (Tajika și Jaimini). Unii astrologi preferă să separe interpretarea astrologică pe baza aspectelor Parāśari de cele Tajika și Jaimini. Practica mea este sa le integrez.

Aspectele se evaluează de la semn la semn sau de la grad zodiacal la grad zodiacal (caz în care se folosește orbul aspectual). Pentru ușurință, vom spune că planetele aspectează un anumit număr de poziții zodiacale plecând de la propria poziție (adică număr de semne zodiacale reale sau număr de felii zodiacale de câte 30 grade)

Trebuie spus că nodurile lunare Rāhu și Ketú, fiind considerate un fel de planete ‘fantomatice’, ‘necorporale’ (chāyā grahas), nu pot trimite aspecte, dar pot fi aspectate de restul planetelor. (Există opinii potrivit cărora nodurile lunare ar trimite aspecte către ale case, dar acest lucru nu este plauzibil, în opinia mea).

Aspectele întregi

Se mai numesc complete sau totale (în general se realizeză pe axele zodiacale – semne opuse). În astrologia occidentală / Tajika se numesc opoziții). A fi față în față înseamnă a te putea privi în întregime, calitatea acestei ‘priviri’ depinde de calitatea energetică, de condiția și dispoziția fiecărei planete în parte, de locul ei în horoscop.

O planetă aspectează întotdeauna (de la semn la semn zodiacal) al 7-lea semn zodiacal plecând de la poziția în care se află (inclusiv planetele care se află în acel semn). Mai aspectează și planetele care se află la 180 grade (plus/minus orbul aspectual), iar în aceste condiții, dacă se află la începutul sau la sfârșitul semnului, pot să nu fie în același semn zodiacal.

De exemplu, în harta de mai jos, Marte aspectează integral al 7-lea semn de la semnul în care se află (deci aspectează semnul Balanței) cu toate planetele care se află acolo (Saturn, Luna și Jupiter).

Planetele din Balanță aspectează, la rândul lor, casa în care se află planetele din Berbec (Marte și Neptun). Soarele și Venus din Capricorn aspectează complet al 7-lea semn zodiacal de la propria lor poziție (adică aspectează Racul), chiar dacă în Rac nu se află planete. Aceste sunt aspecte de la planetă la semn zodiacal și la planetele din acel semn. Mai specific, Saturn îl aspectează pe Neptun și Marte pe Jupiter cu un orb destul de scăzut (cca. 4 grade), ceea ce face ca aceste aspecte – spre deosebire de primele – să fie foarte puternice.   

Aspectele parțiale

Planetele aspectează al 3-lea, al 4-lea și al 5-lea semn de la semnul în care se află (Tajika). Soarele, Mercur, Venus fiind în interiorul orbitei Pământului nu se pot aspecta între ele. Excepția este combinația Mercur-Venus care poate forma un sextil (care este un aspect parțial, nefiind considerat puternic). Planetele (tradiționale) aflate dincole de orbita Pământului (Marte, Jupiter, Saturn) pot aspecta prin orice tip de aspect (și la fel este cazul planetelor transsaturniene). Luna participă la toate aceste tipuri de aspecte, deși, în opinia mea, din cauza pasivității și a receptivității sale, în viziunea mea, aspectele pe care le primește sunt mai puternice decât cele pe care le oferă.

De exemplu, Jupiter din Balanță aspectează Săgetătorul, Capricornul, Vărsătorul, Leul, Racul și Gemenii. Acestea sunt aspecte de la planetă la semn zodiacal (casă). Există însă și aspecte parțiale exacte – de la grad la grad zodiacal. Exemplu: Jupiter îl aspectează pe Venus prin cuadratură / pătrat cu un orb de 3 grade.​

Aspectele speciale

Dintre aspectele parțiale, în astrologia indiană câteva sunt considerate cu totul speciale, pentru că au puterea unor aspecte totale. Astfel, Marte aspectează poziția a 4-a de la cea în care se află, Jupiter aspectează pozițiile 5 și 9 de la cea în care se află, Saturn aspectează total a 3-a și a 10-a poziție de la el însuși.
​
Pe lângă acestea, Marte aspectează – cu aspect complet – poziția a 8-a de la propria poziție.

Inconjuncțiile

În sistemul Tajika, atunci când două planete nu se ‘privesc’, ele sunt considerate a fi în inconjuncție. Planetele nu se privesc atunci când sunt în poziția a doua, a 6-a, a 8-a și a 12-a de la poziția în care se află (această poziție se determină fie de la semn la semn zodiacal, fie – folosind orbul aspectual – de la planetă la planetă. În astrologia Parāśari – așa cum am văzut deja – există o excepție: Marte poate aspecta a 8-a casă de la poziția în care se află. 

Ca exemplu , Soarele din Capricorn nu poate aspecta Săgetătorul, Vărsătorul, Gemenii și Leul.