De ce îndrăznesc să atașez termenul ‘psihologie’ cuvântului astrologie? De ce țin neapărat să ajut câțiva psihologi acreditați să se ia cu mâinile de cap din cauza ca folosesc aceasta expresie?

Termenul ‘psihologie’ provine din limba latină, dar are la rădăcina sa termenii grecești psykhē (respirație, spirit, minte) și logia (studiu, disciplină (de studiu)). Așadar ‘psihologie’ înseamnă, literalmente, ‘studiul psihicului’ sau sufletului’. Ei bine, astrologia este și ea o psihologie pentru că studiază – printre altele – sufletul individului, psihismul sau mintea acestuia. Pentru a o diferenția de formele moderne de psihologie, o putem numi, fără să greșim, ‘psihologie astrologică’.

Dar trebuie spus că, la origine, sufixul logia însemna și ‘oracol’ sau ‘comunicare divină’. Dintre cele două discipline care studiază psihicul și la care fac referire aici (psihologia științifică și astrologia), singura se poate ridica la rangul impus de înțelesul orginar al cuvântului logia – adică acela de comunicare cu adevărat ‘divină’ – este astrologia. De ce? Pentru că – dintre cele două – astrologia este singura psihologie care face apel la principii universale, este singura psihologie naturală. Este o psihologie care nu a fost inventată, ci a fost descoperită. Asa cum spunea Jung, ‘astrologia reprezintă însumarea întregii cunoașteri psihologice din Antichitate’.

Astrologia nu provine din idei parțiale – unele dintre ele foarte sterile si ciudate sau neaplicabile! Nu provine nici din dorința de a înțelege atracția sexuală față de propria mamă, nici din experiența cuiva într-un lagăr de concentrare, nici din măsurarea cantității de salivă produsă de un cățel… Nici nu reduce omul la o ființă total condiționată, robotizată si lipsită de suflet, ceea ce este în dezacord chiar cu premisele filozofice pe care psihologia s-a bazat la origine.

E foarte greu de aflat cum anume a ajuns omenirea la cunoștințele sale astrologice; se prea poate ca ei să fi avut o perspectivă asupra naturii pe care omul modern a uitat-o. Cu siguranță înțelegerea astrologică a apărut prin observarea ritmurilor și ciclurilor naturale și printr-o formă specială de intuiție și revelație care a condus la asocierea simbolică, analogică, a acestor ritmuri și cicluri astrale cu ritmurile și ciclurile vieții umane. Astrologia a fost prima încercare a omului de a înțelege haosul și confuzia experiențelor sale de viață prin raportarea lor la ciclurile ordonate ale planetelor și luminariilor pe cer. Ea nu oferă o explicație asupra modului cum legile universului funcționează și nici nu arată de ce ritmurile și ciclurile astronomice există, în schimb vine cu ideea (genială!) că și viața omului ia parte la aceste ritmuri și este influențată de ele la nivel biologic, psihic, social și spiritual.

Așadar psihologia astrologică este psihologia originară. Ea cuprinde toate obiectele de studiu ale diferitelor forme de psihologie care există: ea este și ‘cognitiv-comportamentală’, este și ‘educațională’, și ‘sexuală’ și ‘socială’ și ‘evolutivă’. Este și psihologie ‘a sănătății’, ‘a copilului’, este și ‘transpersonală’ și ‘analitică’ etc

Astrologia dezvăluie temperamentul unei persoane, structura personalității sale, arată structura inconștientului și mecanismele prin care acesta funcționează, cu toate instinctele, motivațiile, complexele sale, răspunsurile emoționale, mecanismele sale de apărare. Ea ne revelează modul cum individul percepe lumea, tiparele de comportament și mai mult de atât, astrologia arată că atât conștientul, cât și inconștientul au o structură foarte coerentă și reguli foarte clare de exprimare a conținuturilor lor. Astrologia indica un model al potențialului individului și al modului în care acest potențial se poate revela, transforma și actualiza, arată talentele și slăbiciunile, precum și modalitațile de a lucra cu ele. Este cu siguranță, mijlocul cel mai rapid, mai precis, mai direct și mai cuprinzător de a înțelege personalitatea cuiva (și pot demonstra oricând, la modul practic, ceea ce afirm aici!).

Nu doar atât, dar psihologia astrologică oferă capacitatea de a arunca o privire în viitorul persoanei, de a înțelege felul în care predispozițiile sale se vor manifesta, tiparele posibile de comportament, factorii inconștienți care se obiectivează prin evenimentele exterioare, presiunile externe. Prin psihologia astrologică se poate înțelege foarte rapid compatibilitatea cu alte persoane sau grupuri, precum și modul în care individul se integrează în colectivitate.

Psihologia astrologică oferă deci o bază obiectivă pentru teoriile despre mintea umană, una necontaminată, bazată pe un simbolism foarte natural și, în același timp, prin astrologie ai capacitatea de a adapta acest simbolism la unicitatea individului. Prin astrologie poți merge la inima situației pe care o persoană o trăiește, a problemei cu care o persoană se confruntă, și nu mai bâjbâi prin tot felul de speculații și supoziții.

Când observi, de exemplu – ca astrolog – că în horoscopul cuiva Soarele este în conjuncție sau aspect cu Saturn, nu ai nevoie nici de chestionare complicate, nici de ore întregi de psihanaliză pentru a identifica faptul că o persoană are un complex patern care-i afectează însăși esența, centrul, eul său profund. De ce? Pentru că, prin analogia pe care astrologia o realizează, Soarele poate fi identificat atât cu eul, cât și cu tatăl, cu autoritatea, cu principiul masculin centrator, iar planeta Saturn, fiind limita planetară vizibilă a sistemului solar, este deci expresia simbolică a limitării, a granițelor, a siguranței și securității, a responsabilității.

De aici mai este doar un simplu pas la a spune că aspectul dintre cele două exprimă o limitare fundamentală legată de expresia de sine, de propria putere creatoare, de relația cu bărbații și cu propria masculinitate și, în general, o anumită nesiguranță provenită din relația cu tatăl, o nevoie cronică de autodeterminare și de securitate, un complex legat de siguranța și încrederea în sine, o tensiune legată de asumarea responsabilității, o testare permanentă a propriilor limite și o anumita negare de sine. În funcție de calitatea aspectului Soare și Saturn, poți spune dacă această limitare poate fi creatoare sau tensionantă, iar pozițiile lor zodiacale și restul configurațiilor planetare, pot detalia foarte mult această relație și poți afirma cum și în ce context se manifestă acest complex.

În cazul unui astfel individ, după multe tatonări din partea specialistului, după ore petrecute pe canapeaua din cabinetul acestuia sau după completarea multor teste complicate, un psiholog cognitivist ar putea spune că problema cu care individul se confruntă este un rezultat al neimplicării tatălui în viața copilului, iar un psiholog jungian (care, oricum, nu este nici el foarte ‘științific’ în metoda sa) ar putea ajunge la concluzia că are de-a face cu un individ ce are un complex care implică eul și ‘umbra’ acestuia (sau un complex legat de arhetipul tatălui) etc, dar, prin comparație, astrologul poate spune aceleași lucruri despre individul respectiv, în absența lui, după numai 30 de secunde de analiză a hărții sale astrologice și doar în baza datelor sale de naștere!

Există, desigur, mari progrese pe care psihologia modernă le-a realizat în ultima vreme, iar efortul tuturor celor care au contribuit la acestea nu poate fi neglijat. Nu este scopul meu să contest valoarea și experiența pe care anii de muncă și de studiu ai multor psihologi și cercetători dedicați o aduc în domeniul înțelegerii psihismului uman. Afirm totuși – și nu sunt singurul care o face – că în practica profesională a psihologului, astrologia poate fi un extraordinar punct de pornire sau măcar un reper important pentru confirmarea sau ajustarea direcției de lucru și a abordării în relația cu clientul. Cele două se pot completa foarte bine, iar acolo unde rolul astrologiei se termină, rolul investigației științifice poate începe, aplicându-se tot setul de observații și investigații clinice, testări, experimente, consiliere etc.