Atacă rușii.

Și, de când au început să o facă, mai intru și eu, din când în când, pe net pentru a urmări tot felul de reportaje și emisiuni (în general din străinătate, dar și din România) pe tema asta, dar multe dintre perspectivele prezentate acolo mi se pare simpliste și lipsite de echilibru. Pentru că astrologia poate oferi – consider eu – o perspectivă mai obiectivă asupra situației, voi prezenta în continuare un scurt profil astrologic al ‘omului zilei’ – Vladimir Putin. Dar, înainte de (și după) aceasta, voi face și câteva comentarii despre configurația astrologică care este asociată cu situația actuală.

Invazia Ucrainei a început la conjuncția dintre Marte și Pluton din Capricorn. Despre această conjuncție, în cartea sa Kombination der Gestirneinflüsse, cunoscutul astrolog german al secolului trecut Reinhold Ebertin scria că indică:

atingerea obiectivelor proprii prin neînduplecare, brutalitate, cruzime,
o persoană care folosește compulsiv forța și
tendința de a proceda într-o manieră brutală și, pentru partea vătămată, nefericirea de a suferi asalturi și răniri violente.

Motivația este, desigur, una de influență teritorială (Capricornul, unde Marte este foarte puternic). La momentul și locul atacului, această combinație se afla la Ascendent, Marte fiind guvernatorul Mijlocului Cerului din Scorpion. În general, atunci când un atac se produce la un astfel de moment, partea care atacă are câștig de cauză, mai ales că în harta startului invaziei, Venus, guvernatoarea zodiei aflate la Meridianul Inferior, se află tot în semnul Ascendent, în conjuncție cu Marte. Toate aceste planete sunt orientale față de Soare, ceea ce amplifică caracterul lor ‘masculin’, activ.

Această combinație apare însă foarte des (o dată la circa 2-3 ani), și ne putem întreba de ce nu se manifestă la fel de dezastruos de fiecare dată? Ei bine, totul depinde de restul contextului astrologic. Când contextul este ‘dramatic’, ea marchează startul (sau sfârșitul) unui ‘ciclu al terorii’, cum îl numesc eu. Ultima oară conjuncția s-a petrecut chiar în martie 2020, la startul Pandemiei de Coronavirus). Mai puțin evident, în 2016, s-a produs la momentul alegerii lui Trump ca președinte (ceea ce a îngrozit o bună parte a lumii pentru o vreme). Marte și Pluton în Capricorn indică un avânt al puterilor conservatoare, saturniene.

Am avut aceeași conjuncție în septembrie 1999 la startul celui de-al 2-lea război cecen, apoi – în următorul ciclu – cu două săptămâni înainte de atacul de la Turnurile Gemene new-yorkeze din 2001, și apoi cu mai puțin de o lună înainte de invazia Statelor Unite în Irak din martie 2003 (aici Marte și Pluton erau în Săgetător indicând atacuri – și teroare instaurată – la mare distanță).

Observăm că la momentul invaziei Ucrainei era activă o Kalasarpayoga – configurația care ‘bântuie’ dinamica celestă a ultimilor 3 ani, de la startul pandemiei încoace (și asupra căreia am atras de multă vreme atenția). Toate planetele se află de aceeași parte a Axei Nodurilor Lunare. Așa cum am arătat și cu alte ocazii, Kalasarpa indică simbolic un exces, o manifestare exagerată de o anumită natură (iar contextul este dat de restul horoscopului).

Toate acestea se desfășoară pe fondul eliberării tensiunii care corespunde combinației Saturn-Uranus.

Saturn în Vărsător și ‘Rusia Roșie’

În astrologia mondială, Rusia și Ucraina sunt asociate cu zodia Vărsătorului (mai precis termenul folosit de unii astrologi pre-moderni pentru teritoriul marcat (astrologic) de zodia Vărsătorului era ‘Rusia Roșie’ (în sensul de Rusia comunistă), dar făcea referire și la ‘Rutenia Roșie’, regiune ce corespunde unei părți mari din Ucraina). Neîntâmplător, zic eu, Saturn, planeta simbolică pentru granițe și limite (dar și pentru izolare și dificultăți) tranzitează acum această zodie. Deși Saturn este în semnul său de domiciliu, cuadratura de la Uranus din Taur și faptul că a intrat în corzile Axei Dragonului indică o puternică tensiune în relațiile internaționale dintre statele care sunt marcate de aceste zodii. (Bielorusia, de exemplu, este marcată astrologic de zodia Taurului). Mai mult, comunismul – ca ideologie utopică colectivistă și egalitaristă – este cel mai bine asociat Vărsătorului (și parțial Peștilor), iar cele două țări au un trecut comunist comun.

Dar, dincolo de asocierea lor tradițională cu Vărsătorul, atât Federația Rusă, cât și Ucraina l-au avut pe Saturn în Vărsător în hărțile care corespund formării lor ca națiuni în 1991! Reîntoarcerea lui Saturn în semnul zodiacal în care s-a aflat la momentul dezmembrării Uniunii Sovietice și înființării Federației Ruse, Ucrainei și Bielorusiei a reactivat problemele adânci care existau la acel moment (și care nu au fost încă rezolvate).

Un scurt profil astrologic al lui Vladimir Putin

Notă:

Nu știm cu certitudine ora nașterii lui Putin (mai sus avem cea mai plauzibilă dintre variantele pe care le cunoaștem, cea indicată de webmasterul site-ului oficial al lui Putin, care pare a fi confirmată de multe dintre evenimentele din viața sa), deci nu pot face o evaluare astrologică completă și nu aș vrea să folosesc o hartă speculativă, așa că mă voi limita la a interpreta configurațiile planetare și zodiacale. Unii contestă și data nașterii, pe motiv că foștii agenți KGB trebuiau să-și țină secrete informațiile personale, dar nu a fost cazul aici având în vedere că datele sale de naștere au fost publicate după momentul intrării sale în viața politică, iar evenimentele majore din viața sa – verificate și de mine, în linii generale – sprijină harta astrală aferentă acestei date. Mai multe site-uri astrologice rusești confirmă ziua nașterii lui Putin.

Portretul de mai jos surprinde, așadar, aspectele cu un caracter mai general ale personalității lui Vladimir Putin. Dacă aș avea certitudinea orei de naștere aș putea afirma mult mai multe lucruri de detaliu și aș putea să fac predicții mai precise despre comportamentul său probabil.

Principiul de interpretare este simplu: tiparele psihologiei lui Putin se reflectă în modul în care deciziile sale politice și militare se îmbină cu destinul țării al cărei președinte este. Și astrologia este cel mai bun instrument pentru a înțelege structura psihologică a unei persoane, a-i înțelege motivațiile și a-i prezice comportamentul! (Indirect, în astfel de situații putem înțelege superioritatea metodei astrologice în fața metodelor psihologiei moderne: dacă psihologii care fac profilul lui Putin se pot baza doar pe anumite comportamente și reacții din trecut și pe ceea ce Putin ‘scapă’ sau lasă să se vadă la periferia personalității sale, analiza hărții sale natale ne dezvăluie chiar ‘inima’ personalității sale! Imaginea schematizată astrologic a Cerului de la momentul nașterii cuiva ne arată structura cea mai intimă și profundă, arhetipală, a personalității și dinamicii vieții sale.

Dar care sunt temele majore ale personalității/vieții lui Putin?

Pe contra-atac, și nu în atac!

Aș începe cu aceasta, pentru că este complet neînțeleasă actualmente… Putin are Soarele și o aglomerare planetară în zodia Balanței, iar planeta care guvernează această aglomerare din Balanță este în Scorpion; aceasta indică o dependență majoră a lui Putin de intențiile, atitudinile, strategiile și acțiunile altora. Putin este mai degrabă ‘reactiv’, el răspunde la situații și evenimente provocate de alții (și nu mă refer aici la ucraineni).

O persoană cu o astfel de combinație nu (consideră că) este cea care inițiază un conflict, ci (este convinsă că) reacționează la o provocare venită de la o altă parte. Este, poate, cea mai reactivă combinație zodiacală. Putin nu consideră că inițiază un atac, ci că răspunde la o amenințare iminentă! Și nu vorbesc aici de pretextul pe care Putin îl are, ci chiar despre ceea ce el crede cu adevărat! Acest lucru trebuie înțeles foarte bine. Putin consideră că a ieșit la contraatac. Putin răspunde la strategia NATO de a se apropia amenințător de granițele țării sale, dar o face disproporționat prin ce mai dură dintre puținele căi pe care le mai are la dispoziție. Putin știe că Rusia nu mai are deloc putere economică, dar mai știe și că nimeni nu poate învinge Rusia la nivel militar (și nimeni nu are curajul să provoace Rusia pe față) – este una dintre puținele căi pe care Putin simte că le mai are împotriva globalismului politic, economic și militar al americanilor.

A-i spune lui Putin: ‘te rog, încetează’, este inutil; el va fi convins că îți bați joc de el: ‘Tu ai început, încetează tu primul!’, ar spune el, probabil. Chiar acum, deși îi decimează pe ucraineni, Putin nu duce un război împotriva Ucrainei, ci unul de răspuns la expansiunea Statele Unite și NATO! Este o luptă pentru a recâștiga o mică parte din terenul de influență geo-politică pe care Rusia le-a pierdut până acum.

Mai degrabă defensiv, decât ofensiv

Mergând pe aceeași idee -și așa cum voi arăta mai târziu – Putin are mare nevoie de o zonă de confort în care el – și Rusia – să se așeze. Dacă Putin a început un război, este din cauză că el consideră că poziția sa (a țării sale în lume, mai precis) a ajuns foarte incomodă.

Mulți își imaginează, probabil, că o persoană care declanșează o astfel de invazie este una foarte incisivă și ofensivă, prin natura ei. Dar, în ceea ce-l privește pe Putin, această idee este greșită. Ofensiva sa este motivată în primul rând de o nevoie de securitate (și abia apoi de nostalgia sa după imperialismul sovietic).

Compromis versus neînduplecare

Putin este acum neînduplecat și pare că nimic nu-l poate convinge să se oprească. Dar, pe un alt nivel, Putin are capacitatea de a face compromisuri. Și are capacitatea de a pune diferitele variante ‘în balanță’, de a înțelege (corect) raportul dintre ele și de a se pune în papucii altora, de a înțelege și accepta puncte diferite de vedere (până la un punct…)! Aceasta este chiar ‘arta’ Balanței (chiar dacă la Putin această capacitate este oarecum afectată de o anumită tendință de a distorsiona lucrurile). Dacă a ajuns să dea dovadă de neînduplecare, înseamnă că a trecut de punctul de non-retur. Ca orice persoană cu o astfel de configurație (de tip uranian-plutonian), Putin are un punct de ‘non-retur’ până la care este (a fost) dispus la a face compromisuri și a negocia, dar dincolo de care simte că nimic nu mai poate aplana conflictul.

Desigur, Putin trebuia ascultat (cu adevărat!) cu mult înainte de a se ajunge aici! Dar chiar și acum – așa cum interpretez eu configurațiile horoscopului său – încercările diplomatice și propunerile de negociere nu ar trebui, zic eu, abandonate. Problema este că ele nu vin de la cine trebuie să vină: Statele Unite și NATO!

În orice caz, a întrerupe complet dialogul cu Putin s-ar putea dovedi la fel de problematic. Combinația Soare-Saturn-Mercur în Balanță (al lui Putin) are nevoie de negociere, chiar și atunci când Putin nu pare a fi deloc dispus să negocieze. Aceasta ar mai atenua, poate, puțin din neînduplecarea sa. În loc să-l izoleze complet, accentuând astfel prăpastia dintre el și Occident, liderii puterilor lumii ar trebui, la fel ca Macron, să-l sune non-stop și să-l invite la masa negocierilor! (sau poate că acum punctul non-retur a fost depășit deja, dar nu vom ști niciodată sigur dacă nu se fac încercări în această direcție). Dar, pentru a negocia, Vestul (NATO) ar trebui să fie dispus să renunțe la o parte din influența sa, să facă un compromis, dar nu are deloc dispoziția și interesul să îl facă!

Negarea propriei slăbiciuni

Ideea că Putin ar fi descumpănit de faptul că victoria trupelor sale nu a apărut cu repeziciune prezintă doar o jumătate (adevărată) a ecuației motivației lui Putin. Da, Luna (probabil) în Gemeni (dacă nu – mai tenace și mai rezistentă – în Taur) și Soarele în Balanță ar dori ca lucrurile să se desfășoare ușor și repede, fără obstacole, fără opoziție. Și da, cuadratura lui Uranus din Rac la Soarele natal indică multă iritabilitate, nerăbdare și instabilitate. Și, de asemenea, conjuncția lui Neptun cu restul planetelor din Balanță – deși nu este chiar ușor de înțeles – indică o anumită tendință către descurajare, îndoială sau dezamăgire care poate să apară în urma unor planuri nerealiste. Unii astrologi asociază această conjuncție cu anumite tendințe depresive și boli nervoase (ceea ce nu ar fi exclus în cazul lui Putin), iar ‘guvernatoarea’ Soarelui în Scorpion, Uranus în Rac și conjuncția lui Neptun cu guvernatorul Lunii natale indică și o predispoziție către tot felul de frici și fobii.

Totuși, accentuarea combinației zodiacale Scorpion – Leu – Taur indică o natură extrem de tenace, care nu abandonează ușor calea pe care a pornit. Este cea mai tenace, mai hotărâtă și mai îndărătnică combinație. În același timp, negarea și distorsionarea faptelor sunt cele mai puternice mecanisme defensive la Putin (și uneori distorsionarea realității poate acționa în favoarea, nu împotriva lui!). Am putea spune că semnificația ‘standard’ a conjuncției Neptun-Saturn este ‘distorsionarea realității’, în vreme ce înțelesul ‘standard’ al combinației Pluton/Nodul Lunar Descendent -Scorpion este ‘negare brutală’. Aceasta implică faptul că, în pofida unei descumpăniri inițiale și a îndoielii, Putin își va înteți eforturile și va deveni – cel puțin pentru o vreme – și mai determinat în abordarea sa, negând o mulțime de indicii care – pentru altul – ar constitui semnale că ar fi bine să se oprească…

Jupiter în Taur evaluează cantitativ resursele pe care le are la dispoziție și se asigură că are suficiente înainte de a începe un demers. Pe de altă parte, fiind în Scorpion, Venus, planeta care dispune de Soarele natal, indică o mare nevoie de intensitate. În fapt, apare o oscilație între abordarea extensivă și cea intensivă. Putin poate canaliza, extensiv, un arsenal copleșitor și poate mobiliza o armată masivă, dar, în lipsa resurselor, el poate orienta toată atenția sa și tot ce are la dispoziție într-o singură direcție, în pofida unei dispersii de care dă dovadă inițial (zodiile de aer).

Putin autocratul

Putin este fără îndoială un lider autocrat cu tendințe despotice. Astrologic, cuadratura Soare/Saturn-Uranus și cuadratura lui Pluton din Leu la planetele de pe axa Taur-Scorpion este elocventă în acest sens. În ceea ce privește atributele lor astrologice, atât Saturn, cât și Uranus și Pluton sunt extrem de rigide (fiecare mai rigid decât cel de dinainte, în această ordine), dar Balanța (cu Mercur și Neptun acolo) și poate și Gemenii (dacă Luna se află, într-adevăr, acolo) introduc, așa cum am arătat, elemente de maleabilitate și compromis.

El conduce cu mână de fier Rusia, doborând și anihilând (poate chiar prin asasinat – nu putem ști însă dacă este adevărat sau nu…) adversarii săi politici (de fapt ce armă ar fi mai potrivită pentru Venus-ul său din Scorpion și pentru conjuncția Saturn-Neptun decât otrava? Nu mi-e clar însă dacă este arma lui preferată în anumite situații sau arma de care trebuie să se teamă…).

Putin idealizează autoritatea (Neptun conjunct cu combinația Soare/Saturn), dar are momente când se revoltă împotriva anumitor forme de autoritate (iar aceasta este o altă contradicție din personalitatea sa). Probabil că în copilărie și adolescență el s-a revoltat împotriva autorității tatălui său sau nu a simțit-o constant în viața sa (Uranus din Rac în cuadratură cu Saturn/Soare).

Frica de a pierde controlul /autoritatea asupra situațiilor este un alt aspect evident din combinația de mai sus din harta sa natală.

Putin cel contradictoriu

Trebuie să înțelegem că o aglomerare mare de planete în Balanță – ca în harta lui natală – face ca nativul să îmbine în personalitatea sa o mulțime de contradicții aparent ireconciliabile (mai ales dacă Luna este în Gemeni). Ca urmare, Putin este în multe situații incongruent sau inconsecvent (vorbim atât de incongruență simultană, cât și de incongruență secvențială). Cu toate acestea, vorbim de o persoană care se străduiește din răsputeri să găsească echilibrul în viața sa (și, prin extensie, în raportul Rusiei cu lumea), dar, din păcate, acest lucru nu este înțeles cu adevărat.

Conjuncția Mercur-Neptun în Balanță – deși mai greu de interpretat – poate indica o anumită timiditate. Așa cum am subliniat și mai sus, avem așadar o contradicție între natura dură a Autoritaristului, și cea a Ezitantului.

Pe de o parte, Mercur-Neptun în Balanță indică și o anumită tendință de a fi evaziv și de a ocoli – în discuție – adevăratele lucruri care-l preocupă sau adevăratele scopuri pe care le are. Pe de altă parte, are momente (în special la mânie) când devine foarte direct, exprimându-se foarte direct și afirmându-și convingerile fără ocolișuri (Marte în Săgetător).

Deci vorbim de o sumedenie de (aparente) contradicții la Putin. Oamenii sunt complicați, nu-i așa?

Distorsionarea faptelor și informațiilor

Combinația Mercur-Neptun-Saturn este emblematică pentru încercarea – dar și dificultatea – de a discerne între ‘real’ (Saturn) și ‘ireal’/’ideal’ (Neptun). Putin poate deveni uneori confuz(at), deși Balanța încearcă să găsească echilibrul corect.

Dar pentru că Soarele (simbolic, principiul conștient și volitiv) este în contact cu această combinație, putem vorbi și de tendință de a distorsiona intenționat faptele/informațiile. Realitatea este adesea ‘măsluită’ cu ușurință de Putin prin mici și fine ‘nuanțe’, specific Balanței, alteori grosolan, specific extremelor Scorpionului. Combinația este specifică propagandiștilor (dar și celor care înțeleg felul în care propaganda funcționează).

Aceeași combinație indică tendința de a ascunde informații și de a-și ‘camufla’ planurile reale.

Nostalgia

Aceeași combinație (Soare-Saturn -Neptun) introduce un puternic element nostalgic în motivațiile lui Putin. Neptun (visarea, idealul, fantasma) se combină cu Saturn (ceea ce este vechi).

Trecutul bântuie prezentul lui Putin și sub altă formă (astrologică). Conjuncția lui Pluton cu Nodul Lunar Sud în regalul semn al Leului și cuadratura acestora cu guvernatorul planetelor din Balanță indică o obsesie față de trecut și o puternică ‘cantonare’ pe anumite elemente ale acestuia. Se speculează, de altfel, că Putin ar fi nostalgic după trecutul glorios al Uniunii Sovietice și că este dornic să-l re(in)staureze. Nu știu dacă este chiar așa, dar mă refer aici la anumite elemente ale trecutului țării sale cu care Putin nu este împăcat și care-l nemulțumesc. El aspiră către o ‘vindecare’ a trecutului. Jupiter contribuie și el la asta din conservatorul semn al Taurului, o zodie care ‘rumegă’ multă vreme efectele trecutului.

Subminare a statu-quo-ului geo-politic și dorința de reformă radicală

Saturn-Uranus și Pluto accentuate, precum și amprenta zodiilor fixe indică rigiditate, încăpățânare care convertesc energia adaptabilă și ‘rezonabilă’ a combinației Soare-Balanță și Lună-Gemeni.

Combinația natală Saturn-Neptun-Uranus (și legătura ei cu Soarele natal) poate fi ‘tradusă’ astrologic prin:

granițe neclare stabilite prin schimbări abrupte,
subminarea granițelor, acordurilor și convențiilor,
subminarea, prăbușirea sau reformarea structurilor,
neliniște permanentă generată de instabilitatea limitelor,
teren alunecos și nesigur, nisipuri mișcătoare, haos,
prăbușirea sistemelor învechite, amalgamare și nediferențiere clară între vechi și nou, dar și prin
reînvierea nostalgică a trecutului.

Atenție: o combinație similară Saturn-Neptun-Uranus (care apare în harta natală a lui Putin) a existat la momentele de început ale disoluției URSS-ului în 1988-1989. Atunci cele trei planete erau în conjuncție în Capricorn. Ce ar putea însemna acest lucru? Se pare că Putin trăiește – sau poate anticipează – aceeași instabilitate, aceeași angoasă dată de incertitudinea terenului pe care (Rusia) se află.

În forul său interior, Putin simte cum structurile propriei sale vieți sunt subminate și în pericol permanent de prăbușire. El proiectează această instabilitate profundă asupra întregii sale sfere de influență. Involuntar și inconștient, o persoană ca Putin – prin natura deciziilor pe care le ia – ar putea participa la un colaps și mai accentuat al structurilor învechite, corupte și nefuncționale ale statului rus. Sau, din contră, ar putea readuce lucrurile la o situație instabilă similară cu cea care a existat în timpul Războiului Rece, reluând temele majore ale trecutului. Astfel de configurații astrale sunt complexe și evenimentele concrete care le vor corespunde sunt foarte greu de prezis. În orice caz, Putin este obișnuit cu instabilitatea – mai mult decât liderii occidentali. Dacă această doză suplimentară de instabilitate pe care o provoacă (sau crede că doar o gestionează) se va întoarce cu totul împotriva sa și țării sale, sau îl va ajuta să găsească o cale de ieșire, rămâne de văzut. Deocamdată, se pare că singura cale pentru el este să câștige acest război (sau măcar să ajungă la o poziției în care să aibă cu ce să negocieze)! 

Pe lângă această instabilitate, harta astrală a lui Putin reflectă nemulțumiri și insatisfacții profunde. Venus aplică (larg) la o cuadratură cu Pluton. Jupiter în Taur caută să dezvolte și să consolideze sentimentul de siguranță, de a fi pe un ‘teren sigur’, în vreme ce opoziția lui Venus din Scorpion indică faptul că există mereu ‘ceva de împărțit’ cu cei care amenință această siguranță sau nu recunosc aria sa de influență. Prin natura sa, Venus în Scorpion emite pretenții care trebuie îndeplinite de adversari (sau parteneri), pentru a ajunge la un acord. Venus în Scorpion are nevoie de asigurări permanente, dar, în același timp este suspicios chiar și la bunele intenții ale celorlalți. Combinația Scorpion-Taur dorește să ‘achiziționeze’, să-și extindă influența.

Putin plutocratul

Cuadratura lui Pluton din Leu cu Jupiter din Taur (în special în combinație cu guvernatorul planetelor din Balanță (aflat în Scorpion) este ‘plutocratică’. Este o combinație care se axează în special pe dobândirea și consolidarea puterii și influenței.

Și, pentru ca cititorii să nu creadă că ideile pe care le prezint aici sunt doar ale mele și nu au la bază tradiția astrologică, citez iar din Ebertin cu privire la semnificația combinației Jupiter-Pluton:

‘Principiu: dorința de putere (plutocrație)
Pozitiv: efortul de a dezvolta puterea […], dorința de a conduce masele […].
Negativ: urmarea fanatică a unor țeluri, dorință de a exploata masele, risipă’.

Combinația Venus-Jupiter pe axa Scorpion-Taur indică o dorință imensă (și capacitate) de a dobândi influență (sau bani sau bunuri) și de a-și consolida poziția. Arată și datorii pe care Putin le are față de cei care l-au ajutat să rămână la putere, dar și datorii pe care alții le au față de el. Venus este însă debilitat și, împreună cu Pluto și Neptun poate genera ușor corupție. Nu am îndoieli că o astfel de configurație favorizează apariția unor grupări mafiote în jurul lui Putin (ceva din el mă duce cu gândul la cineva mai cunoscut nouă românilor: Liviu Dragnea. Probabil că Putin este un Dragnea la o scară exponențial mai mare…).

Totuși trebuie să înțelegem că dorința de putere și influență a lui Putin este strâns legată de frica de a le pierde! Este un cerc vicios pe care Putin îl parcurge. Axa Scorpion-Taur este marcată de teama pierderii a ceea ce posedă. Nu doar câștigul și expansiunea îl motivează, ci în primul rând insecuritatea și dificultatea de a păstra și consolida influența pe care o are.

Zeița Discordiei și izolarea lui Putin

Soarele din harta lui Putin este în opoziție cu Eris. Nu știm încă suficient despre semnificațiile astrologice ale planetoidului Eris, dar pare să existe o corespondență cu unele dintre funcțiile mitologice ale zeiței grecești cu același nume: discordie, agitare a lucrurilor, găsirea unor puncte de dezacord la nivel colectiv (și insistența exagerată pe ele). Pare a fi în legătură și cu unele tendințe de stânga radicale (pe care Putin le critică destul de vehement, se pare).

În plus, simbolic, Balanța este sediul Armoniei, Berbecul poate fi o zonă a generării Discordiei; opoziția pe axa Balanță-Berbec obiectivează funcția lui Eris: ‘Tu ești cel care a declanșat cearta și a dat naștere discordiei, nu eu!’, pare să spună ea.

‘Toți sunteți, pe nedrept, împotriva mea’, ‘Voi ați agitat lucrurile, voi ați creat conflictul, voi nu ați respectat înțelegerile’. Chiar și când manipulează opina publică, prin inventarea unor probleme și găsirea unor pretexte false de a acționa așa cum dorește, Putin este probabil convins că doar răspunde la acțiunile nejustificate ale altora. Iar faptul că o mulțime de state vestice înarmează acum până-n dinți Ucraina (deși aceasta nu este membră NATO), folosind-o pe post de proxy pentru lupta împotriva Rusiei, nu face altceva decât să-l întărâte și mai mult pe Putin.

Și, unele dintre acuzele pe care Putin le aduce SUA și NATO par a fi justificate. Dacă vizionezi înregistrarea discursului lui Putin din 24 februarie 2022, nu vei vedea un om dement, așa cum este caracterizat acum, ci unul frustrat și mânios care are o mulțime de argumente pentru decizia sa de a acționa așa cum a făcut-o (la fel cum liderii americani prezentau justificările lor pentru invaziile pe care SUA le-au realizat în alte țări). De ce SUA a invadat Irakul sub un fals pretext, ucigând zeci (sau poate sute) de mii de civili nevinovați prin bombardamente și atacuri de o ferocitate extremă, și cum de au scăpat ele atunci fără nici o sancțiune? De ce nu a existat atunci aceeași reacție din partea opiniei internaționale? Și cum de nu au fost sancționate intervențiile armate din Iugoslavia sau Libia? De ce acordurile de limitare a influenței NATO nu au fost respectate?, întreabă Putin.

Accentuarea combinației Saturn-Uranus-Neptun – dublată de amprenta plutoniană – presupune o anumită izolare psihologică. Putin se identifică cât se poate de bine cu izolarea conjuncturală a Rusiei în contextul economic și geo-politic global. Izolarea nu-l sperie însă atât de tare precum lumea își imaginează (și există uneori o bucurie ascunsă în a te simți singur împotriva tuturor… ). Dacă Ascendentul său este într-adevăr în Scorpion (așa cum pare să fie, dacă ne luăm după aparența, fizionomia și anumite evenimente din viața sa), atunci izolarea este indicată și de accentuarea casei a 12-a. În orice caz, o astfel de configurație indică faptul că Putin se simte în largul său țesând pânzele unor acțiuni de culise și mașinațiuni secrete de amploare…

Acumularea gradată și eliberarea bruscă a tensiunii

Cei mai mulți analiști evaluează acțiunile lui Putin ca și când acestea ar fi fost generate din senin, la o toană a liderului Kremlinului. Aceasta este – consider eu – o înțelegere greșită. Rădăcinile acțiunilor sale trebuie căutate într-un lung șir de evenimente – la nivel global – din ultimii 20-30 de ani în urma cărora Rusia a pierdut enorm la nivel de influență. (Iar atunci când Rusia a reacționat, tiparul de reacție nu a fost cu mult diferit de cel de acum – păstrând, desigur, proporțiile). La fel ca liderul său, Rusia este un stat mai degrabă defensiv, nu ofensiv!

Acesta este tiparul cuadraturii largi dintre guvernatoarea planetelor din Balanță (Venus din Scorpion) și conjuncția dintre Nodul Lunar Descendent și Pluton din Leu. Este o combinație indicativă pentru o persoană care ‘înghite’ și acumulează tensiunea (și ‘coace’ îndelung răzbunarea). Tensiunea și frustrarea lui Putin au fost acumulate treptat, de-a lungul anilor în care a fost la șefia Federației Ruse. El a asistat – neputincios – la creșterea neîngrădită a influenței politice a americanilor și britanicilor și la expansiunea UE și NATO în detrimentul intereselor Rusiei. Această tendință a fost accentuată și de faptul că, prin controlul asupra FSB-ului (fostul KGB), are acces la o mulțime de informații clasificate. O persoană care trăiește prea mult timp în contact cu aspecte ascunse și ‘tabu’, va avea și o mai mare tendință de a deveni foarte suspicioasă și a distorsiona imaginea asupra situațiilor obișnuite.

Putin – Justițiarul Estului Sălbatic

De asemenea, Soarele și Saturn în Balanță, Venus în Scorpion și Marte în Săgetător indică o persoană preocupată să ‘taxeze’ nerespectarea acordurilor, principiilor și legilor la care aderă.

Drept urmare, manifestările unei astfel de persoane vor fi adesea disproporționate în raport cu cerințele sau contextul situației pe care dorește să le echilibreze, nu vot fi întotdeauna sincronizate cu acea situație și – nu de puține ori – nu vor fi orientate către adevăratul vinovat (care poate fi imposibil de pedepsit direct), ci către un țap ispășitor. Balanța este zodia (restabilirii) echilibrului și dreptății, dar în acest caz echilibrul nu este restabilit imediat, iar pedeapsa nu corespunde greșelii de moment. Acest tip de ‘justițiar’ va contabiliza greșelile adversarului de-a lungul unei perioade îndelungate, inițial fără a reacționa, iar apoi va aplica o singură pedeapsă, disproporționată – una pe măsura tuturor erorilor contabilizate sau închipuite de-a lungul unei anumite perioade mai lungi – acestui ‘țap ispășitor’ care va plăti scump soarta nefavorabilă de a fi în proximitatea sa.

De la mijloc, către extreme (sau invers)

O astfel de combinație – accentuată la presiuni externe, poate da naștere la reacții (izbucniri) extreme, tiranice și neașteptate, la paranoia și cruzime. O combinație ‘plutoniană’ care îmbină natura abisală a Scorpionului cu ‘focul’ lui Ketu (Corpul Dragonului) din Leu are cel mai mare potențial distructiv. Dar semnele care au precedat această declanșare explozivă de acum au apărut cu mult înainte. O persoană cu o astfel de combinație își va exterioriza inițial nemulțumirile indirect și într-o manieră voalată, prin tot felul de aluzii (mai ales că Mercur este conjunct cu Neptun în Balanță), apoi va trece la amenințări, dar va veni și momentul când conținutul ‘vasului’ său aflat sub presiunea nemulțumirilor care fierb în el va da pe dinafară. De la lipsa de reacție trece la o reacție extremă; de la lipsa măsurilor, va trece la represalii de natură radicală.

Balanța poate fi un pumn de oțel îmbrăcat într-o mănușă de catifea… poți trăi mult timp cu impresia greșită că nu are tărie, că este prea moale, până ce ajungi să-i simți duritatea… Deși conjuncția Soare-Saturn în Balanță simbolizează căutarea căii de mijloc, cuadratura acesteia la Uranus (din ‘iraționalul’ semn al Racului) și guvernarea ei asigurată de Venus care este în detriment din Scorpion (care aplică la cuadratura cu Pluton) indică faptul că Putin găsește calea de mijloc doar după manifestări extreme (sau – mai rău – poate simboliza și faptul că, deși se străduiește să găsească echilibrul, la un moment dat nu mai poate rezista tentației de a-l pierde…). Balanța evaluează, ‘judecă’ situațiile, în vreme ce, la un moment dat, Scorpionul ia hotărârea și aplică neînduplecat pedeapsa în scopul de a regla conturile.

Și aș argumenta că Putin a trimis de multă vreme avertismente că ar putea acționa astfel, dar acestea nu au fost corect descifrate sau a fost de-a dreptul neglijate. Este destul să urmărești diferitele interviuri pe care Putin le-a dat de-a lungul timpului, unele dintre ele chiar cu jurnaliști americani sau britanici pentru a înțelege că aceste semnale au fost trase cu multă vreme în urmă. (Și vina liderilor occidentali de a fi neglijat aceste semnele și de a nu se fi angajat într-un dialog constructiv cu Putin cu ani în urmă este uriașă! Nu poți poza acum în struțul care se preface că nu a văzut și nu a auzit nimic din ceea ce s-a petrecut în jurul său din cauză că și-a ascuns de bună voie capul în nisip…! Și nu poți să sari peste tot ca o maimuță în jurul unui tigru înfometat pe care-l crezi complet îmblânzit sau neputincios, și să te miri apoi că te atacă și rupe o parte din tine. Sau, totuși, se pare că poți… Dar chiar nu pot înțelege de ce este atât de greu să ai inițiativa de a te așeza cu cineva la masa tratativelor pentru a discuta problemele presante pe care le ai în relația cu el, pentru a evita ca aceste probleme să se adâncească!).

Luptătorul din defensivă

Marte este în ‘Zodia Soldatului’ (cum numeau uneori babilonienii Săgetătorul) – o poziție foarte bună, strategică. În Săgetător, Marte are o puternică motivație (bazată pe principii, nu doar pe instincte!) elan și o rază mare de acțiune: ‘arcul’ său se întinde cu forță și săgeata sa poate ajunge la o mare depărtare. Dar la Putin, Marte este subordonat lui Jupiter din Taur a cărui filozofie este în primul rând de a consolida poziția pe care o are.

Nu spun că Taurul nu poate imprima o abordare favorabilă imperialismului și ambițiilor către expansiune politică și militară (Hitler, de pildă, a avut Soarele, Marte și guvernatorul Ascendentului în Taur)… dar trebuie să existe și alte configurații care să susțină un astfel de demers, iar acestea nu sunt accentuate la Putin, în pofida nostalgiilor sale sovietice (dacă ele există cu adevărat…). El se luptă pentru a conserva ceva ce are (sau a dobândi) ceva ce este aproape de el. Nu degeaba Putin este un judoka – luptătorul care – în primul rând – rezistă pe poziție și se apară, încercând să destabilizeze atacul adversarului…

Dubla constrângere a lui Putin

Pentru a explica acest element – și înainte de a continua cu profilarea astrologică a lui Vladimir Putin – prezint aici pe scurt lucrurile cu privire la care cunoscutul jurnalist franco-ruso-american Vladimir Pozner ne atenționa încă din 2018 (în timpul unui eveniment public desfășurat la Universitatea Yale):

Ne aflăm într-un moment extrem de periculos. Niciodată, nici măcar în timpul Războiului Rece, relațiile SUA cu Rusia nu au fost la un asemenea nivel [scăzut]. Rușii au fost anti-casa Albă, anti-Wall -Street, dar nu au fost niciodată anti-americani (în vasta lor majoritate); în fapt a existat chiar un sentiment călduros [al rușilor] față de americani. Dar astăzi lucrurile sunt diferite; rușii sunt anti-americani la nivel bazal. […] Și nici una dintre cele două părți nu pare să aibă frică de armele nucleare. […]

În 1992 Boris Yeltsin a venit în SUA și sa adresat Congresului spunând că poporul rusesc întinde mâna prieteniei către poporul american pentru a construi o lume mai bună, fără războaie, o lume a păcii. Și acest lucru a fost exact lucrul pe care cei mai mulți ruși îl doreau. Și chiar și astăzi, majoritatea rușilor ar dori – dacă nu o prietenie – măcar un parteneriat cu americanii. Deci acesta a fost lucrul pe care rușii l-au dorit, dar ce fel de răspuns au primit în schimb? 

Una dintre variantele posibile de răspuns, a spus Pozner, ar fi fost ca americanii să contribuie la instaurarea democrației în Rusia (o țară care nu a cunoscut niciodată democrația), prevenind reîntoarcerea comunismului.

A doua variantă ar fi fost să spună: ‘Timp de 40 de ani, din cauza voastră, am trăit cu amenințarea bombei nucleare deasupra capetelor noastre, ați pierdut Războiul Rece, iar acum o să vă facem să plătiți pentru asta! Veți fi pedepsiți pentru ceea ce ați făcut! […]

Ei bine, ne explică, Pozner, SUA a ales a doua variantă! Imediat după întâlnirea cu Yeltsin, un document (cunoscut neoficial sub numele de ‘Doctrina Wolfowitz‘ și inclus în ansamblul de principii care astăzi poartă denumirea de Doctrina Bush) a fost elaborat de Departamentul Apărării Naționale al SUA și stipula că SUA nu trebuie să mai permită nici unei alte țări să o provoace și trebuie să rămână națiunea superioară. Și, după ce acest document a fost dezvăluit publicului de ziarul New York Times, au fost voci mai liberale care au afirmat că SUA promovează o politică imperialistă și nici o țară nu ar trebui să-l accepte. Deși documentul a fost retras și revizuit, politica care a ajuns să fie acceptată a rămas aceea că doar SUA trebuia să rămână o super-putere mondială.

Și atitudinea față de Rusia a ajuns să fie următoarea: ‘Nu mai ești o super-putere, ești o țară de mâna a doua!’, mai afirma Pozner.

Apoi, după 1996, ne reamintește Pozner, americanii au luat decizia de a extinde NATO în ciuda promisiunii ferme făcute Rusiei că NATO nu se va mai extinde sub nici o formă către Est. Unii jurnaliști americani au atras atenția încă din 1998 că extinderea NATO către Est era ‘o eroare tragică’, ‘nejustificată’, care urma să constituie începutul celui de-al II-lea Război Rece și că rușii urmau să înceapă, gradat, să reacționeze negativ la o astfel de politică.

Deci, se întreba Pozner, cum să mai creadă rușii în promisiunile americanilor?

Mai apoi Pozner ne provoacă să încercăm să găsim

chiar și un singur incident provocat de ruși de la venirea lui Gorbaciov la putere în URSS, până în 2007 (când Putin era deja la putere de 7 ani) în/prin politica lor internă sau externă care ar fi putut supăra, răni sau dezamăgi în orice fel Statele Unite.

Pozner concluzionează că nu a existat nici măcar un singur astfel de eveniment, de-a lungul acelei perioade!

Mai mult, ne reamintește Pozner,

primul lucru pe care Putin l-a făcut când a ajuns președinte a fost să ceară ca Rusia să devină membră NATO!

De ce să nu lași Rusia să devină membru NATO? NATO a fost creată pentru a apăra Europa de o posibilă agresiune a Uniunii Sovietice – o țară pe care nu o puteai controla. Dar Uniunea Sovietică nu mai era, Pactul de la Varșovia nu mai exista… De ce – spunea Putin – să nu creăm o organizație din care să facem și noi parte și să acționăm împreună pentru a ne proteja împotriva altor forme de agresiune? Putin a fost trimis la plimbare, ca să spun așa.

Dar, în acest caz, cum ar fi să facem parte din Uniunea Europeană? a întrebat Putin. ‘Nu!, i s-a răspuns, ‘sunteți o țară prea mare’.

Când s-au petrecut evenimentele teroriste din 11 septembrie 2001, Putin l-a sunat pe Bush și s-a oferit să-l ajute […] pentru a lupta împreună împotriva terorismului, dar nu a primit nici un răspuns și nimic în schimb.

Această situație s-a perpetuat până ce, la summitul celor 20 de națiuni din Munchen în 2007, Putin a declarat:

‘Cred că este evident că expansiunea NATO nu are nici  legătură cu modernizarea Alianței [Nord Atlantice] sau cu asigurarea securității Europei, ci, din contră, reprezintă o provocare serioasă care reduce nivelul de încredere mutuală. Și avem dreptul să întrebăm: împotriva cui este această expansiune orientată? Și ce s-a întâmplat cu asigurările făcute nouă de partenerii vestici după disoluția Pactului de la Varșovia? Unde sunt acele declarații astăzi? Nimeni nu pare să-și mai amintească de ele? Dar eu îmi permit să reamintesc acestei audiențe ce a fost spus atunci […] Unde sunt garanțiile pe care ni le-ați dat atunci?’

Răspunsul pe care Putin l-a primit a fost că acele garanții au fost date Uniunii Sovietice și nu Rusiei! Așadar, la ce fel de reacție ar trebuie să ne așteptăm? Și, de curând [în 2017] Putin a declarat: ‘Greșeala noastră a fost că ne-am încrezut prea mult în voi. Iar greșeala voastră a fost că ați profitat de încrederea noastră!’

A fost o abordare politică greșită, sublinia Pozner. Nu rușii [ne-au adus în acest punct], ci a fost această abordare greșită [a Statelor Unite] care a condus la această schimbare în atitudinea lui Putin față de Vest și în particular față de Statele Unite! Politica americană l-a creat pe Putin (așa cum este el acum)!

Așadar Rusia a fost, din start, izolată de lumea din care dorea să facă parte și

Rusiei i s-a reamintit mereu că nu mai este o țară importantă. […] Dar, la fel ca americanii, rușii cred și ei că națiunea lor are o misiune măreață și merită respect!

Clișeul ‘rusului cel rău’ a luat proporții uriașe, dar oare cine a contribuit la producere și menținerea lui? El a fost promovat intensiv (și cu o oarecare inconștiență, aș spune) atât de politicienii americani, cât și prin filmele, benzile desenate, ziarele și revistele americane). Iar acum rușii au început să întrețină și ei o imagine foarte negativă despre americani și cultura americană și au început să întrețină o mulțime de resentimente.

Întrebat de ce rușii l-au susținut pe Trump (chiar prin încercarea de a influența alegerile prezidențiale din 2016 în favoarea acestuia), Pozner a dat un răspuns simplu: nu pentru că rușii ar fi încercat să distrugă democrația americană (așa cum sunt acuzați), ci pentru că, dintre cei doi candidați, Trump a fost singurul – la acea vreme – care a dat semne că își dorea (sau era deschis către) o relație bună cu rușii (iar rușii au apreciat acest lucru!!), în vreme ce Hillary Clinton îl demoniza pe Putin, comparându-l cu Hitler!

Presa americană a distorsionat complet imaginea lui Putin, mai afirma Pozner.

Când este întrebat de problema Ucrainei, Pozner arată de ce intrarea NATO în Ucraina ar prezenta o ‘amenințare existențială la adresa Rusiei’ (așa cum de altfel se intenționează). El afirmă că ar fi trebuit să existe un pact internațional în care să se stipuleze – de exemplu – ca Ucraina să nu poată intra în NATO în următorii 50 de ani, iar rușilor să li se ceară să nu intervină în Ucraina (adică să existe exact neutralitatea pe care Putin o invocă acum, adaug eu!). Pozner ne pune să ne imaginăm următorul scenariu: ce s-ar întâmpla dacă la conducerea Mexicului ar ajunge un guvern cu totul ostil Statelor Unite (ceea ce – ne spune el – nu ar fi deloc greu de imaginat…), iar acest guvern ar solicita rușilor să aducă trupe înarmate la granița Mexicului cu Statele Unite? Nu ar interveni imediat Statele Unite în Mexic (încălcând toate acordurile și legile internaționale în vigoare) pentru a elimina încă din fașă această amenințare existențială la adresa lor?? Iar când este întrebat de problema Crimeii, Pozner ne asigură că majoritatea oamenilor din Crimeea vor să facă parte din Rusia.

Și mulți alți jurnaliști, politicieni, lideri militari și specialiști în științe politice (inclusiv americani) afirmă același lucru. Un exemplu este John Mearsheimer, profesor de științe politice la Universitatea din Chicago, care argumentează (de exemplu aici și aici) că situația din Ucraina a fost determinată de politica greșită a Statelor Unite. El ne-a avertizat cu mulți ani în urmă că se va ajunge la această situație. Un altul este Jack Matlock, penultimul ambasador al SUA în Uniunea Sovietică, care avertiza încă din anii ’90 că extinderea NATO către Est, fără a ține seama de interesele Rusiei urma să se dovedească o mare greșeală politică a Statelor Unite în relația cu Rusia.

Revenind la Putin: considerând că Rusia este acum în pericol, este în natura acestuia (în ‘virtutea’ combinației sale din Balanță, dublată de cuadratura lui Uranus din Rac) să ajungă la o situație de dublă constrângere: ‘Dacă nu fac nimic, pierd cu siguranță pe termen lung, dacă acționez, voi pierde, probabil, pe o durată mai scurtă’. O alegere grea trebuie făcută. Cu atât mai mult cu cât Saturn și Uranus sunt în cuadratură foarte strânsă, indicând o tensiune uriașă legată de ‘granițele’ lumii sale interioare și exterioare. Orice combinație Saturn-Uranus este reprezentativă pentru zbuciumul de a fi poziționat la granița dintre vechi și nou, dintre trecut și viitor, dintre un sisteme vechi, cunoscut și un sistem nou, neverificat încă. Simbolic, Saturn este terenul cunoscut și sigur (și zidul care protejează această siguranță) în vreme ce Uranus reprezintă factorii necunoscuți, nevăzuți sau neprevăzuți care pot genera o ‘breșă’ în acest zid. Pe acest teren se dă, de fapt, războiul lui Putin!

Această tensiune Saturn-Uranus din harta sa natală este proiectată în exterior (și găsește contextul cel mai propice pentru a se manifesta) în momentul actual în care Saturn se separă lent tot de cuadratura cu Uranus. Așa cum am afirmat cu altă ocazie, lucrurile se petrec acum la ‘granițe’.

Cred că Putin a fost destul de lucid pentru a înțelege că – în plan internațional – nu poate câștiga, dar a crezut că a ales varianta în care pierderea – pentru Rusia! – ar fi fost mai mică (pe termen mediu și lung). I s-a părut că, efectele negative (în planul relațiilor internaționale) – pe termen mai scurt – ale invadării Ucrainei, ar fi mai ușor de gestionat prin comparație cu efectele pe termen lung ale pierderii Ucrainei din poziția ei de ‘tampon’ între Rusia și UE/NATO. Crunta ironie face ca această variantă să fie și cea mai brutală, mai sângeroasă și mai dezastruoasă pentru toată lumea (mai mult ca sigur, nu așa cum și-a imaginat-o el inițial). Iar acum, natura sa profund ‘plutoniană’, dar și circumstanțele în care a ajuns, îl împing să se simtă dator să continue, să joace totul pe varianta pe care a ales-o. El simte că nu poate da înapoi – compulsiunea plutoniană presupune o energie uriașă, reprimată îndelung în trecut, ce se află într-un container limitat și care trebuie neapărat să se exprime la un moment dat. 

Avem, așadar, la Putin o combinație de tip kamikaze – el este dispus să meargă până-n pânzele albe pentru a ‘pedepsi’ nedreptatea care – consideră el – i se face țării sale, mai ales dacă simte că este aproape de a pierde. ‘Dacă Rusia nu-și găsește locul, atunci ce rost mai are Pământul?’, ar fi spus cândva Putin…Și să nu uităm că Pluton este planeta care simbolizează energia nucleară, iar Putin – care este puternic ‘amprentat’ de această energie a negării și anihilării – are la îndemână toate ‘butoanele’ de a declanșa iadul pe Pământ, în cazul în care revendicările sale nu-și găsesc, măcar parțial, o soluționare.

Rușine, vinovăție, neacceptare

Închei cu ele… Prin contactul lor cu Soarele și cu guvernatorii Soarelui și Lunii, Pluton, Saturn și Neptun introduc elemente puternice de vinovăție și rușine care inhibă sau motivează (?) unele dintre acțiunile sale (dar care pot fi împinse temporar în inconștient sau trecute cu vederea inițial)… Și ele nu par acum să fie deloc active sau recunoscute de Putin (deși să sperăm că vor ieși la suprafață cât mai repede și-l vor determina să înceteze războiul)… Există o puternică componentă a personalității lui Putin care este motivată de vinovăție și rușine – este însă greu de înțeles la ce anume se referă ea.

Atenția lui Putin pare a fi cantonată asupra unei zone psihice abisale, în care ia contact cu o mulțime de aspecte neplăcute sau tabu care trebuie eliminate, dar el se ‘încarcă’ cu energia lor (și această energie continuă să-l bântuie…). Se poate să existe la Putin și o senzație adâncă de neacceptare de sine, sentimentul că nu este acceptat de alții și senzația de lipsă de valoare, pe care încearcă probabil să le compenseze (mă refer aici în primul rând la Venus din Scorpion ce aplică larg la cuadratura cu Pluton și Ketu).

Epilog

Voi analiza pe larg semnificația configurațiilor astrologice actuale în următoarele articole. Totuși aș spune și aici, pe scurt, câteva lucruri.

în ceea ce-l privește pe Putin, în perioada actuală el este animat de impulsuri foarte radicale și reformatoare indicate astrologic de opoziția lui Uranus (în tranzit) la Venus natal (care guvernează atât aglomerarea de planete din Balanță, cât și pe Jupiter din Taur) și de cuadratura lui Pluton (cuadrat de Eris) la planetele din Balanță. Desigur, acestea afectează în primul rând Ucraina, dar îl vor afecta și pe el și vor afecta dramatic și țara sa într-o mare măsură. Aceste aspecte radicale accentuează componenta rigidă a personalității sale. La momentul aniversării sale, Marte se afla exact peste Soarele natal din Balanță, indicând faptul că urma să atace (sau mai bine zis să contra-atace, din punctul său de vedere… Balanța nu atacă neprovocată!). Per ansamblu, vorbim aici de o aderare fanatică la anumite principii sau atitudini ce pot fi marcate de cruzime și pot conduce la acte de violență extremă (pe care însă el le consideră justificate).

Saturn era (și mai este încă și acum) în cuadratură cu Venus natal, indicând dificultatea în care Putin se află și presiunea uriașă pe care Putin o simte. Astfel de configurații pot fi foarte distructive (mai ales dacă există un fond de personalitate care favorizează aceasta)…ele pot simboliza și o dărâmare din interior, o prăbușire, un colaps al mecanismelor sale de protecție (și, în afara sa, a structurilor pe care le are la dispoziție, de care se agață sau pe care ajunge să le influențeze). Vorbim de o configurație extrem de dificilă ce indică o persoană care se simte obligată – de forța circumstanțelor – să acționeze așa cum o face!

La momentul aniversării sale din 2021, Mercur, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluton, Eris erau retrograde. În plus, Saturn era conjunct atunci cu Saturn din harta Rusiei și din cea a Ucrainei. Acest lucru este foarte semnificativ, pentru că indică faptul că el urma să fie instrumentul unui impuls către reactivarea unor teme delicate din trecutul colectiv al populațiilor/teritoriilor pe care le influențează.

____

Pe de altă parte, ne aflăm destul de aproape de o conjuncție Jupiter-Neptun în Pești (care va fi exactă pe 12 aprilie). În general astfel de perioade (sau mai degrabă cele de după ele) aduc o detensionare. Ca atitudine generală, ca sentiment al populației, vorbim de amplificare gradată a compasiunii, spiritului de sacrificiu și idealismului. Lumea se poate întoarce sau refugia mai mult în spiritualitate/religie. Aș lega această configurație în primul rând de atenția colectivă acordată refugiaților, răniților și victimelor războiului. Găsirea și acordarea refugiului – material, sufletesc sau spiritual – sunt teme importante ale acestei conjuncții.

Deși este oarecum ‘laxă’, această configurație nu este neapărat lipsită de pericole, datorită excesului sau pierderilor care apar prin speculație, înșelătorie, minciună, înțelegere greșită a situațiilor. Riscul de dezamăgire este mare pentru că planurile – deși bine intenționate – ar putea fi nerealiste. Ar putea să apară o anumită detensionare a conflictelor, dar nu este ceva cert  (același Ebertin, de pildă, indică ca manifestări negative probabile ale acestei conjuncții și conflictele politice!). Ca un fapt interesant aici, la precedenta conjuncție Neptun-Jupiter din Pești din 1856 s-a încheiat războiul din Crimeea, prin semnarea Tratatului de la Paris. În plus, la ultima conjuncție Neptun-Jupiter (din Vărsător) am avut pandemia de gripa porcină…deși se pare că suntem scăpați de pandemie (Neptun/Jupiter indică, simbolic și ‘izbăvire’) se poate să mai avem un val pandemie. Efectele acestei combinații mi se par mai greu de previzionat.

Totuși configurațiile foarte tensionate continuă să existe în harta echinocțială din 2022: Marte/Venus/Saturn în cuadratură cu Uranus (Marte și Venus guvernând Soarele și Luna în harta echinocțială) indică o mare tensiune și poate chiar violență (configurația se produce în zodia care corespunde Rusiei și Ucrainei). Voi vorbi despre ele la momentul potrivit….ea intră în contradicție – sau poate într-o secvență de evenimente – cu semnificația conjuncției Jupiter-Neptun.

Reamintesc însă că în comentariile mele din trecut pe marginea semnificației configurației astrologice din ultima perioadă afirmam că acum ne confruntăm cu ‘o invazie alienantă a colectivului în psihismul individual’ (lucru care s-a putut vedea atât de-a lungul pandemiei, dar se vede și acum). Evenimentele colective ocupă o parte foarte mare a scenei vieții noastre individuale.

Comentând asupra configurațiilor care marchează – de mai multă vreme încoace – chiar perioada în care ne aflăm (în articolul despre Marea Conjuncție Jupiter- Saturn din Vărsător), am scris următoarele:

”La nivel mondial aceste configurații indică

situații tensionate
manifestări radicale, brutale sau fanatice”

Despre conjuncția echinocțială care apare între Soare și Neptun (la încheierea ciclului zodiacal neptunian) afirmam următoarele:

”Neptun va rămâne sub razele Soarelui în fiecare hartă echinocțială pentru mai mulți ani de acum înainte (el va ajunge ‚în inima’ Soarelui echinocțial și va începe un nou ciclu al Zodiacului la sfârșitul lui martie 2025, reîntorcându-se apoi pentru o scurtă perioadă în Pești). Dinamica Soare- Neptun este deci extrem de importantă aici. Neptun în Pești ‚dizolvă’ treptat rămășițele unui ciclu care a început în 1861 (într-o perioadă foarte tulbure, marcată – printre altele – de startul războiului de secesiune și de o mulțime de revolte în Europa) și a unui semiciclu (al acestui ciclu) care a început în 1944, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial – deci în perioade foarte complicate pentru umanitate.[…,] noul ciclu neptunian care se pregătește acum în ‚culisele’ scenei solare (în Inconștientul Colectiv) este și va fi și el complex, și tulbure din multe puncte de vedere’‘. (Articolul despre hiatusul anual).

Despre astrologia solstițiului de iarnă anterior, scriam:

”Multe lucruri se petrec la granițe […] Să nu uităm că această mare conjuncție din Vărsător a fost marcată de o cuadratură de la Uranus retrograd din Taur – o poziție extrem de rigidă, îndărătnică [… care indică] tensiune la nivelul granițelor dintre […] liberalism (Vărsătorul) și conservatorism (Taurul), dintre impulsul către globalizare și colaborare (Vărsătorul) și cel către izolare (Taurul), între deschidere (Vărsătorul) și securitate (Taurul). Unde trebuie puse aceste granițe, până unde trebuie împinse ele sau cât de ‘laxe’ au voie să fie? – este întrebarea care se va pune în continuare și în primul trimestru din 2022”.

(Lucrurile se petrec într-adevăr la ‘granițe’, inclusiv prin situația sutelor de mii de refugiați ucraineni…).

”Tensiunea dată de cuadratura Saturn -Uranus și cuadratura lui Pluto cu Eris – active acum […indică]

tensiune între vechi și nou, între atitudinile și manifestările conservatoare și cele inovatoare
[…]
conformism versus rebeliune și împotrivire
zbucium, reformă, luptă pentru putere și supraviețuire
regenerarea sau recondiționarea vechilor structuri.

Cuadratura Pluto-Eris este aproape sinonimă cu eliminarea și anihilarea a ceea ce este necorespunzător și neadaptat. […] Efectele asociate cu această configurație (care corespund unui nivel ‘primar’, ‘bazal’ al vieții) au început să se manifeste cu putere încă de la începutul anului anterior și sunt active și acum.” (Hiatusul anual 2021).

”Conjuncția Marte-Ketu din Săgetător indică

tensiune în relațiile internaționale, prin reactivarea unor conflicte mai vechi”.

Nu mă gândeam la acea vreme la un astfel de război, de fapt speram să nu se producă, realizez acum însă că ceea ce am scris despre izolarea Soarelui în harta solstițiului de iarnă din 2021 ne-a afectat pe mulți:

”o dificultate generală de a conștientiza și integra forțele care produc efecte în culisele vieții colective, o dificultate de a conștientiza implicațiile lucrurilor care s-au petrecut deja de curând sau se vor petrece în perioada care vine.” (Solstițiu 2021)

Conjuncția Jupiter-Saturn care a coincis cu solstițiul de iarnă din 2020 la începutul zodiei Vărsătorului marchează o lungă perioadă în care triplicitatea zodiacală a Aerului (Vărsător-Balanță-Gemeni) va genera ‘ambianța’ energetică  Așa cum afirmam și cu alte ocazii, această accentuare a triplicității de aer are o natură globalizantă. Orientarea către globalizare este evidentă – la nivel mondial – și nu poate fi stopată. Nu vorbesc aici neapărat de globalizarea politică, ci despre conștientizarea interdependenței noastre umane, sociale și economice la o scară din ce în ce mai largă, planetară. Lumea ne apare din ce în ce mai mult ca o mașinărie imensă, în care chiar și o mică defecțiune la o componentă a ei are efecte importante asupra funcționării sale. Sau – am putea spune – avem din ce în ce mai mult (în special în astfel de momente) senzația că lumea este un gigantic organism viu și toate părțile sale sunt interdependente. În pofida diferențelor – și diferendelor – dintre noi, dezvoltăm, din ce în ce mai mult, conștiința apartenenței noastre la o unitate de spirit.

În ceea ce privește conflictul din Ucraina, situația este dificilă pentru toate părțile – implicate direct sau indirect. Pe de o parte, este clar că folosirea forței militare brute poate fi acum ușor sancționată prin forța opiniei publice interne și internaționale, dar și prin nenumărate măsuri și mijloace de natură economică cu efecte devastatoare asupra părții care inițiază o astfel de agresiune. Efectul poate fi izolarea, ‘enclavizarea’ agresorului. Aceste măsuri sunt de natură să întoarcă populația statului agresor împotriva liderului lor, în special dacă motivațiile și acțiunile acestuia nu au fost bine justificate. Dar tocmai datorită globalizării efectelor, restricțiile orientate împotriva unei anumite zone sau populații afectează întreaga lume. De pildă, fără uraniul rușilor (și fără gazul și petrolul lor), pot să apară o mulțime de blocaje economice.

Așa cum și Pozner arăta, rușii au fost din start marginalizați și tratați prost și cu un aer de superioritate de Jandarmul Lumii – Statele Unite. Americanii nu au dorit cu adevărat o pace cu rușii și au respins în mod repetat mâna prieteniei întinsă de aceștia! Ororile actuale din Ucraina se datorează la fel de mult liderilor americani, pe cât se datorează lui Putin! Este un lucru pe care ‘ochelarii de cal’ ai pro-americanismului nostru mimetic și superficial de tip McDonnald’s-Netflix-și-Popcorn și spălarea de creiere generată de mass-media ne împiedică să-l vedem.

Haideți să gândim logic: cine are de câștigat din acest război? Evident, Ucraina are numai de pierdut: o țară distrusă, populația decimată. Putin și Rusia, pe de altă parte, nu au nici ei nimic de câștigat (în afară de păstrarea unei fragile securități militare în zonă). Putin este destul de inteligent pentru a ști din start că Rusia va suferi uriașe pierderi economice și militare și că el însuși va pierde enorm atât capitalul politic și de imagine pe care l-a avut în propria sa țară, cât și pe cel de la nivel internațional. Plus că știe că ucrainenii – frați de sânge ai rușilor – nu vor uita niciodată acest atac asupra lor! Cine are, așadar, de câștigat din această vrajbă între frați? Ei bine, există o terță parte care are de câștigat enorm în urma acestui război (și poate chiar l-a considerat o posibilă consecință acceptabilă și convenabilă a politicii sale internaționale din zonă): Statele Unite/NATO! Slăbirea – pe toate planurile a – Rusiei în urma acestui conflict este ceva ce convine foarte mult Statelor Unite! Fără a investi prea multe resurse și energie, SUA se va alege cu vulnerabilizarea și izolarea internațională aproape completă a celui mai mare adversar militar al său, deși, desigur, varianta în care Rusia nu ar fi reacționat deloc la politica lor expansionistă și Ucraina, în frunte cu al ei actor-președinte (sau președinte-actor), ar fi devenit membru NATO, i-ar fi ajutat pe americani să doarmă mult mai bine noaptea decât o fac acum când se mai trezesc din când în când înfiorați din coșmarul unui posibil atac nuclear împotriva lor…

Poziția rușilor este acum dificilă – social, economic și militar. Soldații ruși nu au oricum nici o tragere de inimă să lupte împotriva fraților lor ucraineni. Dar nu același lucru s-ar petrece dacă ar avea de luptat cu soldați NATO. Armata rusească e mai bună în apărare decât în atac – cel mai probabil acolo nu poate fi învinsă de nici o altă armată din lume. Așa cum Pozner afirma, rușii sunt foarte puternici când întâmpină situații grele (nu același lucru îl putem spune despre americani, care au ieșit foarte ‘șifonați’ din aproape fiecare război major pe care l-au provocat după cel de-Al II-lea Război Mondial încoace).

Probleme majore apar însă și pentru alții tocmai din cauza lipsei de soluții la care rușii au ajuns. Din cauză că au pierdut aproape totul, singura soluție pentru Rusia pare a fi acum să cucerească complet Ucraina. A nu duce la capăt acest plan, a da înapoi sau a fi respinși de apărarea ucraineană ar însemna o umilire completă a rușilor și ar demonstra slăbiciunea și vulnerabilitatea în fața inamicilor occidentali. Apoi, mai mult ca sigur, Rusia nu s-ar opri la Ucraina, ci ar isca probabil niște conflicte și prin Republica Moldova (care nu are pe nimeni care să o sprijine, mai ales că acolo există și un puternic sentiment pro-rusesc). Din moment ce nu a fost lăsat să fie un partener al americanilor și europenilor, Putin ar dori, probabil să recupereze terenul pierdut de Rusia începând cu startul precedentului semiciclu saturnian.

La nivel mondial, toate acestea implică însă probleme și mai mari. Anexarea Taiwanului la China este iminentă, se pare (mai ales dacă Rusia reușește în Ucraina)! În acest caz, China va ajunge și ea blamată, încolțită și izolată internațional, iar atunci alianța sa cu Rusia – deocamdată anemică – s-ar putea suda temeinic. Teoretic – nu știu dacă și practic – Rusia ar putea fi doborâtă dacă luptă împotriva Vestului de una singură (și se abține să apese pe butoanele ei nucleare…), dar nu și dacă o are pe China de partea sa… Rusia- China- Coreea de Nord (poate susținute și de o mulțime de state islamice și de India) ar începe să dicteze asupra unei întregi jumătăți a lumii. Un război mai rece decât Războiul Rece s-ar putea astfel contura, în unul dintre cele mai proaste scenarii posibile. Să sperăm că nu se va ajunge acolo.

_______

Este inutil acum – zic eu – să te întrebi acum ce l-a apucat pe Putin și ce se petrece oare cu starea lui mintală, așa cum fac o mulțime de jurnaliști (de fapt, nici unul dintre noi nu poate ști cu certitudine ce ar face în locul lui Putin, în poziția în care se află acesta… tuturor ne place să credem că suntem buni și morali… Probabil că și Putin se consideră pe sine tot un om animat de bune intenții pentru țara sa.). Cu toste acestea, la o analiză atentă putem identifica temele și motivațiile majore ale acestui război chiar în harta natală a lui Vladimir Putin.

Tot ce trăim este karmic, adică trebuie experimentat într-o formă sau alta. Și nu mă refer aici la un determinism complet, ci la faptul că structura arhetipală a evenimentelor prin care trecem – individual sau colectiv – este deja determinată! Putin este doar instrumentul unei karma-e colective sau a unor forțe și energii trans-individuale care țin morțiș să se exprime în lume în perioada prin care trecem. Și nu vom înțelege niciodată foarte clar până unde avem agenție și o anumită libertate de alegere a conținutului experienței noastre și de unde începe determinismul structural al acesteia.

Ce putem face, aș zice, este să acționăm cât mai bine putem, fiecare, din poziția în care ne aflăm, să ajutăm cu ce putem pe cei care au nevoie de ajutor și să conștientizăm unitatea noastră de spirit cu toți cei care participă – direct sau indirect – la ororile războiului (inclusiv cu cei care le provoacă!).

Pace!