Deși în astrologia indiană zodiile siderale sunt considerate a avea dimensiuni fixe a câte 30 grade de arc ecliptic, constelațiile cu același nume nu sunt deloc egale.

Tradițional, constelațiile astrologice nu au avut deloc delimitari clare marcajele acestora – așa cum le cunoaștem în prezent – fiind definitivate abia în secolul trecut, în baza unor date tradiționale destul de arbitrare. Cu toate astea, constelațiile nu au fost niciodată de dimensiuni egale (nici măcar apropiate).

În argumentarea realității zodiacului sideral de tip nirayaṇa se spune adesea că acest zodiac este singurul ‘științific’ pentru că tine seama de poziția Soarelui în raport cu constelațiile reale. Dar este ușor de înțeles că zodiacul nirayaṇa nu este deloc științific, neavând o fundamentare științifică și nici o variantă unică în stabilirea punctului său inițial (gradul său 0). Argumentul potrivit căruia sistemul nirayaṇa este științific prin faptul că s-ar fundamenta pe constelațiile reale este. evident, fals, pentru că ‘feliile’ zodiacale nirayaṇa nu corespund exact constelațiilor astronomice cu același nume. În plus, confuzia și contradicțiile majore legate de alegerea ayanamsha-ei corecte subminează și mai mult orice încercare de a considera zodicaul nirayaṇa ‘științific’.

Iată un tabel comparativ care indică longitudinile (tropicale ale) punctelor de start ale zodiilor în fiecare dintre cele 3 sisteme (tropical/sāyana, nirayaṇa și sideral), împreună cu datele (aproximative) ale intrării Soarelui în respectivele zodii. Data de referință pentru determinarea intrărilor Soarelui în fiecare zodie de tip nirayaṇa și siderală este 1 ianuarie 2015. Pentru sistemul indian nirayaṇa am folosit ayanāṃśa oficială (Lahiri) care pentru anul 2015 este de 24.04 grade, deși este clar că numărul variantelor de zodiac nirayaṇa este egal cu numărul ayanāṃśa-elor aflate în uz în diferitele sisteme de astrologie indiană.

Este ușor de văzut că longitudinile nirayaṇa nu corespund cu cele siderale, existând un o situație în care diferența dintre acestea ajunge chiar la o jumătate de semn zodiacal (cum este cazul zodiei Balanței).

Așadar, orice argument legat de fundamentarea ”științifică” a sistemului indian nirayaṇa este nul, pentru că zodiile nirayaṇa corespund doar vag cu constelațiile, iar acestea nu sunt și nu au fost niciodată de dimensiuni egale! Cu alte cuvinte, zodiacul solar indian – deci așa numitul ‘zodiac sideral’ bazat pe segmente zodiacale de mărime fixă (adică 30 grade de arc ecliptic) nu este cu adevărat nici măcar ‘sideral’, pentru că nu respectă nici unul dintre marcajele siderale, adică granițele constelațiilor. 

În plus, există 13 constelații ecliptice și nu 12! Din cauza precesiei axei Pământului, calea mișcării aparente a Soarelui vis-a vis constelații s-a schimbat într-o anumită măsură față de perioada în care Zodiacul a fost dezvoltat de babilonieni. Astfel, vorbind strict din punctul de vedere al constelațiilor – și după cum se poate observa și în imaginea de mai sus – Soarele petrece (aparent, desigur) o anumită perioadă în constelația Ophiuchus (Purtătorul de Șerpi), mai exact între 30 noiembrie și 18 Decembrie, deci dacă, întradevăr, constelațiile ar avea vreun rol în definirea zodiilor, atunci Ophiuchus ar trebui să-și ceară dreptul de a fi a 13-a zodie. 

Un horoscop reprezentat in sistemul tropical (in interior), în sistemul (pseudo)sideral Nirayana (cercul zodiacal din mijloc) și în Zodiacul celor 13 constelații care se proiectează pe ecliptică (cercul exterior). Se observă că ”feliile” de ecliptică care corespund constelațiilor au dimensiuni diferite de cele ale Zodiacului Nirayana, nefiind egale. Ophiucus apare pe cercul exterior, între Scorpion și Săgetător.

De fapt mulți oameni de știință, astronomi sau astrofizicieni care rejectează astrologia au adus argumentul că, din moment ce Ophiuchus se află pe ecliptică, Zodiacul format din 12 zodii nu are valabilitate. Desigur, ei ar avea dreptate dacă zodiacul corect ar fi zodiacul sideral și nu cel tropical; savanții sunt însă și ei oameni și uneori pot fi foarte superficiali în legătură cu ceea ce cunosc sau plini de prejudecati față de ceea ce nu cunosc și simt nevoia să critice. (Și arat mai jos doar o mostră de ignoranță ‘științifică’ legată de Zodiac dintr-un documentar de pe History Channel:

YouTube player

Dar confuzia se datorează și diletantismului multor astrologi care, chiar și după zeci de ani de practică astrologică, nu stiu că semnele zodiacului tropical și constelațiile zodiacale nu sunt același lucru, promovând mai departe această confuzie. (Folosirea de către astrologi a termenului de “constelație” atunci când vorbesc despre zodiile tropicale poate să denote doua lucruri: în cel mai bun caz – doar o obișnuință greșită, o lene de cunoaștere și un neinteres încăpățânat față de situația reală, iar în cel mai rau caz- o totală incompetență astrologică și astronomică).

Nici în ceea ce priveste sistemul de ‘stații lunare’ (nakshatra-chakra) lucrurile nu se prezintă mai bine. În astrologia hindusă nakshatra-ele sunt prezentate ca asterisme de dimensiuni egale, adică de 13 grade 20 min. Cu toate acestea, distanțele dintre principalele stele care fundamentează nakshatra-ele (și anume yoga-tara-ele) nu este uniformă: în unele cazuri această distanță este mai mică de 7 grade, iar în altele este mai mare de 20 grade. În fapt Zodiacul Lunar de tip nirayaṇa nu poate fi numit cu adevarat sideral pentru că nu respectă granițele constelațiilor lunare; este deci un sistem hibrid, o combinție dintre sistemul sideral și o idealizare teoretică.

Pe de altă parte, punctul inițial al zodiacului tropical este singurul științific, corespunzând unui fenomen astronomic real și semnificativ și anume trecerii aparente a Soarelui din emisfera sudică în cea nordică și egalizării perfecte a duratei noptii cu durata zilei – echinocțiul de primăvară. Perfecțiunea matematică a sistemului tropical surclasează tatonările vagi și imperfecțiunile sistemelor bazate pe constelații. Chiar și aceste argumente ar trebui să fie suficiente pentru a pune la îndoială valabilitatea sistemelor siderale și nirayaṇa.