Doi adolescenți – o fată extrovertită și superficială și un băiat studios și introvertit – se ceartă de la telecomanda televizorului și se trezesc captivi într-un TV show alb-negru din anii ’50 numit Pleasantville unde se văd nevoiți să pretindă că sunt personaje în show.
În Pleasantville totul este în alb-negru: de la decoruri și până la pielea și modul de a gândi ale personajelor. Culoarea lipsește pentru că pasiunea și instinctele sunt negate, reacțiile naturale sunt dirijate rațional. Viața se desfășoară în secvențe previzibile, banale, rutinate, standardizate. Personajele sunt ‘virginale’, ‘pure’, ‘morale’, necontaminate de pasiuni și instincte, dar parcă incomplete, naive, copilăroase, nematurizate.
Din perspectivă astrologică, acest proces de tip ‘Pleasantville’ este guvernat de zodia Fecioarei. La nivelul Fecioarei încercăm să prevenim apariția problemelor de viață prin separarea noastră de latura irațională a psihismului nostru (și tot așa încercăm să ne rezolvăm problemele). Abordarea este logică, eficace, nesofisticată. În Fecioară încercăm să ne sortăm experiențele în categorii foarte polarizate, de tip ‘alb’ și ‘negru’, ‘bun’ sau ‘rău’, fără nimic altceva între ele. Eliminăm tot ce nu este convenabil, încercăm să ne facem experiențele mai plăcute (dar nu în stil venusian, ci mercurial, prin refuzul instinctului). Și, evident, nu avem voie să facem greșeli, trebuie să fim ‘perfecți’!
Prezența celor doi adolescenți în Pleasantville va schimba însă totul. Ei vin dintr-o lume în care oamenii sunt în contact cu emoțiile lor și nu-și reprimă impulsurile, de aceea vom asista în Pleasantville la o reversare către pasionalitatea Leului și la un progres către nuanțarea plină de culoare a procesului Balanței și către instinctele Scorpionului. Personajele și decorurile încep să capete culoare pe măsură ce dorințele sexuale și emoțiile profunde sunt scoase la suprafață și exprimate. Oamenii încep să se comporte ciudat, să fie animați de emoții pe care nu le pot explica și să facă greșeli. Lipsiți de reperele lor foarte bine stabilite, de schemele lor îndelung repetate și de șabloanele lor comportamentale, ei nu mai știu cum să reacționeze. Ei nu mai sunt ‘perfecți’ – și mai întâi încearcă să ascundă asta – dar, treptat, să descopere plăcerea de a trăi haosul vieții, impredictibilitatea acesteia, încep să se exprime creativ și să iasă din tipare.
Filmul evocă teme profunde legate de diversitate, rasă, sexualitate, religie și libertatea de expresie. Pe un nivel mai profund exprimă o temă importantă specifică Fecioarei: procesul generării prejudecăților și a standardelor de perfecțiune prin impunerea artificială de etichete asupra experiențelor. În Fecioară, deși putem fi foarte exacți cu privire la cauzele propriilor noastre probleme, nu putem încă înțelege experiența celorlalți (și nici nu putem pricepe totalitatea efectelor acțiunilor noastre). Aici nu am luat încă contact cu cealaltă ‘jumătate’ (aspectul colectiv al experienței noastre), nu am primit încă un feed-back real de la viață, nu am interacționat cu jumătatea Zodiacului care începe în zodia Balanței, de aceea etichetele pe care le punem sunt doar idei preconcepute. Aici riscul este să devenim rigizi în gândire: chiar dacă Fecioara exprimă procese de adaptare și ajustare, acestea sunt guvernate de pragmatism și utilitarism – ele nu sunt holistice, integrative. Prețul plătit pentru perfecționismul exagerat este reprimarea unei părți fundamentale a ființei noastre, deci ‘ciuntirea’ sufletului nostru.
Dar perfecționismul nu este rău prin el însuși, fiind un proces absolut necesar pentru dezvoltarea și cultivarea de sine. Doar atunci când este transformat în ideal și scop fundamental, perfecționismul Fecioarei devine un obstacol și despre aceasta este vorba în acest film.
