Un aspect care este cu totul și cu totul neglijat de cei care cercetează fundamentarea Zodiacului este cel legat de denumirile constelațiilor ecliptice. Adesea se presupune că, după ce constelațiile ecliptice au fost delimitate, oamenii au început să atribuie diverse calități acestor constelații, pe baza formei lor (mai precis, prin analogie cu calitățile ființelor și obiectelor sugerate de formele acestora).
Înțelegând însă modul în care analogia zodiacală funcționează, devine limpede că denumirile acordate în antichitate constelațiilor ecliptice au avut de-a face cu fenomene terestre legate de anotimpuri, fenomene care sunt foarte evidente în zona geografică în care babilonienii și grecii au dezvoltat astrologia. Astfel, denumirile zodiilor numite cardinale sunt – din punctul meu de vedere – extrem de edificatoare în acest sens, după cum se poate observa în exemplele de mai jos.
Originea denumirii zodiei Berbecului
Originea denumirii zodiei Racului
Originea denumirii zodiei Balanței
Originea denumirii zodiei Capricornului
Adepții așa numitei ‘astrologii vedice’ ar putea spune că argumentele care invalidează legătura dintre forma constelațiilor și calitățile zodiilor nu se aplică Zodiacului folosit de ei; argumentul este însă fals, pentru că denumirile folosite de ei pentru zodii sunt aceleași cu cele atribuite de babilonieni și greci.
La baza denumirilor asociate constelațiilor zodiacale s-au aflat procese terestre asociate anului tropical. Legatura cu constelațiile a fost realizată doar pentru configurarea unor repere vizibile pentru aceste fenomene, astfel încât apariția lor sa poată fi mai usor observată, într-o perioadă când fenomenul de precesie a echinocțiilor nu era cunoscut.
Întelegând acest lucru, putem realiza mai usor faptul că argumentul astrologilor sideraliști potrivit cărora Zodiacul nu are nimic de-a face cu anotimpurile este fals, pentru că fiecare zodie exprimă, în mod simbolic, o etapă distinctă din curgerea anotimpurilor.
