Direcția cardinală ‘Nord’, numită și Nordul Adevărat sau Nordul Geografic / Geodetic este direcția de-a lungul suprafeței Pământului către Polul Nord Geografic / Adevărat.
Ce este Polul Geografic al Pământului?
Un pol geografic terestru este unul dintre cele două puncte imaginare de la capetele axei de rotație a Pământului. Polii sunt localizați la 90° față de Ecuator, în punctele în care axa de rotație intersectează suprafața corpului respectiv (ei fiind așadar diametral opuși). Polul Nord Geografic este punctul cel mai nordic al planetei Pământ și se află acolo unde meridianele (liniile de longitudine) converg, la 90 de grade nord de Ecuator, fiind considerat un punct absolut în cartografie. El poate fi considerat locul în care axa de rotație a Pământului intersectează suprafața pământului în Emisfera Nordică, într-un loc aflat în mijlocul Oceanului Arctic sub care adâncimea apei atinge peste 4 km. Spre deosebire de Polul Sud (care se află pe teren continental), locul în care Polul Nord se află este deocamdată imposibil de marcat fizic din cauză că apa este acoperită mereu cu gheață mișcătoare. Punctul în care axa Pământului intersectează suprafața acestuia (numit ‘pol instantaneu’) nu este întrutotul fix pe suprafața Pământului, deoarece axa de rotație a Pământului variază (cu toate acestea, din rațiuni practice, poziția sa este considerată aproximativ fixă într-un punct numit ‘Polul Nord al Echilibrului’.).
Polul Nord (la fel ca Polul Sud) reunește toate fusurile orare într-un singur punct, ceea ce face ca cineva care ar parcurge un cerc cu raza de doar câțiva metri în jurul polului să parcurgă toate fusurile orare în doar câteva secunde. Nu există însă o oră locală sau un fus orar oficial desemnat pentru această regiune, dar, prin convenție, Polul Nord folosește fusul orar UTC + 0 (în vreme ce Polul Sud folosește fusul UTC + 12).
Astronomic, Nordul (în fapt proiecția acestuia – Polul Nord Celest) corespunde actualmente unui punct din spațiu care se află la circa 1° distanță de steaua Polaris (Steaua Polară sau Steaua Nordului). Datorită fenomenului precesiei axiale steaua Polaris va ajunge la apropierea sa maximă de Polul Nord Celest aproximativ în anul 2100; acum 5.000 de ani steaua care marca Polul Nord Celest era Thuban (Alpha Draconis), iar peste circa 12 milenii va fi orientat către steaua Vega.
Dacă crezi că direcția către care arată acul busolei este Nordul Geografic, te înșeli: busola nu arată Nordul Geografic, ci Nordul Magnetic. Acul magnetic al busolei se aliniază cu câmpul magnetic al Pământului și indică direcția Nordului Magnetic, care este diferită de Nordul Geografic.
Acul busolei nu arată către Polul Nord Geografic, ci către un punct situat la 164,036°N și 86,502°V, la aproximativ 1000 km de Nordul Geografic. Poziția Nordului Magnetic se modifică de la un an la altul cu aproximativ 40-60 km/an datorită mișcărilor din scoarța Pământului, îndreptându-se către Siberia). În acest punct câmpul magnetic este orientat vertical în jos.
Trebuie spus că Nordul Magnetic nu este la antipozi de Sudul Magnetic (deci nu este diametral opus acestuia). În plus, pe lângă Polul Magnetic există și un al pol: Polul Geomagnetic – cu care primul nu trebuie confundat – și care presupune o aproximare artificială a complexului câmp magnetic prin conceptualizarea sa ca un simplu dipol marcat prin direcție. Acesta nu are însă o utilitate foarte practică. În 2020 el este localizat la coordonatele 80.65°N , 72.68°V în insulele Ellesmere din Arhipeleagul Canadian.
Pentru a determina, cu ajutorul busolei, Nordul Geografic, trebuie să cunoști diferența unghiulară dintre Nordul Magnetic și Nordul Geografic pentru locația în care te afli. Această diferență este numită declinație (sau variație) magnetică (a nu se confunda cu deviația magnetică care măsoară deplasarea suferită de acul magnetic sub influența unor câmpuri electromagnetice din apropierea busolei ce pot fi provocate de diferite aparate sau instrumente electrice, zăcăminte de minereuri feroase etc. Pentru eliminarea acesteia este necesară aplicarea unei corecții de direcție). Declinația magnetică mai poate fi definită ca unghiul dintre meridianul geografic și cel magnetic exprimat în grade și minute de arc. Prin convenție, declinația magnetică este pozitivă când nordul magnetic se află la est de nordul geografic și negativă când se află la vest.
În România, variația anuală a declinației magnetice este, în prezent, pozitivă, de 3-6 minute pe an. Actualmente (în anul 2020), declinația magnetică pentru București este de 5°48′E (pentru restul localităților din România fiind cuprinsă între 5°10′ și 6°30′E).
Ce e cu ‘inversarea polilor’?
De-a lungul timpului polii magnetici ajung să-și inverseze pozițiile datorită unor fenomene complexe care apar în miezul Pământului. Unii estimează că ultima inversare completă ar fi avut loc acum 780.000 de ani și că ar fi durat circa 22.000 de ani, deși se crede astfel de inversări (nu neapărat complete) se pot produce de-a lungul a perioade chiar mai scurte (cuprinse între 4.000 și 7.000 de ani). Se crede că astfel de inversări apar la fiecare 200.000 sau 300.000 de ani (deși e limpede că a trecut de trei ori mai mult timp de la ultima inversare). O mulțime de teorii apocaliptice (cum a fost cea din 2012) au fost și sunt dezvoltate în jurul acestui fenomen, deși este un fenomen normal.
Fenomenul real al inversării periodice a polilor este asociat adesea și cu confuzia produsă de denumirile folosite pentru a desemna polii magnetici (potrivit poziției lor actuale). Polul Magnetic Nord funcționează la fel ca polul sud al unei bare magnetice. Liniile de câmp ale unei bare magnetice ies de la polul ‘nord’ și întră pe la polul ‘sud’ al acesteia, dar pentru Pământ este exact invers: polul magnetic al emisferei nordice a Pământului este locul în care liniile de câmp sunt orientate către planetă, acționând astfel ca un pol sud al barei magnetice. Acul busolei indică un punct care – fizic – acționează ca un pol sud al barei magnetice, fiind atras către Polul Nord magnetic (în loc să fie respins de acesta), ca urmare s-a sugerat ca Polul Nord magnetic să fie numit ‘Polul de căutare a Nordului’, pentru a evita confuzia.
Care pol – geografic sau magnetic – în astrologie?
Apare întrebarea: care ‘Nord’ se folosește în astrologie? Ei bine, astrologia horoscopică folosește Nordul Adevărat, în vreme ce anumite forme de geomanție folosesc Nordul Magnetic. Sistemele astrologice au la bază mișcarea aparentă a Soarelui, ca urmare nu au o legătură directă cu liniile de câmp magnetic ale Pământului.
În schimb o mulțime de școli de Feng Shui moderne folosesc Nordul Magnetic (să nu uităm că busola a fost inventată de chinezi – probabil în scopul practicilor Feng Shui), deși situația este controversată pentru că practica Feng Shui originară a fost – în mod evident – bazată pe Nordul Adevărat, unele forme de energie (qi) având în mod clar o bază solară. Sudul Magnetic nu este diametral opus Nordului magnetic. Dezavantajele practice sunt evidente: din moment ce direcțiile magnetice se schimbă permanent (chiar dacă nu dramatic într-o viață), o construcție realizată având ca reper principal Nordul Magnetic este supusă – din perspectivă Feng Shui – capriciilor câmpului magnetic și aranjarea sa tinde să devieze de la configurația energetică inițială, planificată. Chinezii erau obsedați de faptul că busola nu arata Nordul Adevărat și aveau metode de determinare a declinației magnetice pentru a ajusta Planșeta Umană și cea Celestă către Nordul Adevărat. Ar fi fost ciudat ca Stele Zburătoare – de exemplu – să fie calculate folosind Nordul Magnetic. Probabil că doar Planșeta Terestră folosea Nordul Magnetic – fiind legată de Qi-ul Pământului, dar chiar și aici situația este discutabilă): cea mai importantă parte a Qi-ului vine de la Soare care este sursa principală de Qi în sistemul solar (iar alte sisteme metafizice chinezești – ca de exemplu Qi Men Dun Jia – precizează acest lucru cât se poate de clar).
