Să vedem puțin care este abordarea Jyotisha legată de semnificația astrologică intrinsecă a planetelor și luminariilor. Pentru aceasta voi începe cu un scurt exemplu si anume cu śloka1 din a doua adhyāya a tratatului Jātakapārijāta.

Sūrya este sufletul lui Kālápuruṣa, Chandra – mintea sa, Kuja – puterea sa, Budha – vorbirea sa, Gurū – cunoașterea și fericirea sa, Śukra – dorința și plăcerea sa, iar Śani este dificultatea și suferința sa.

Acestea sunt calitățile esențiale, inerente ale planetelor tradiționale, cu alte cuvinte – potrivit acestui tratat – planetele semnifică în primul rând aceste lucruri, adică sunt semnificanți (kārakas) pentru ele.

Cosmosul și legătura acestuia cu timpul sunt transfigurate și antropomorfizate. El este Omul cosmic (Kālápuruṣa, Timpul Etern). Astrologii antici gândeau prin analogie, iar aceasta analogie era între interior și exterior, între microcosmos din macrocosmos. Kālápuruṣa este Macrocosmosul, iar acesta este pus în analogie cu microcosmosul. Planetele și zodiile sunt considerate funcții, respectiv părți al corpului acestui ‘om cosmic’, dar reflectarea acestor funcții se produce și în microcosmos.

Sūrya (Soarele) simbolizează sufletul. De ce este considerat astfel? Din punct de vedere filozofic, sufletul este definit ca o substanță spirituală de sine stătătoare, independentă de corp, care dă omului viață, individualitate și personalitate, care este de origine divină și posedă esență veșnică.

Este ușor de înțeles de ce anticii au asociat Soarele cu sufletul. Pentru omul antic, Soarele și Luna erau cele mai fascinante lucruri din Natură. Fiind cel mai strălucitor, Soarele pare compus dintr-o substanță divină, spirituală. Fiind bine definit ca formă, Soarele pare a avea o existență de sine stătătoare și independentă de Natură (adică de ‘corpul Omului Cosmic’ Kālápuruṣa). Soarele dă viață Naturii, la fel cum sufletul dă ‘suflu’ (adică viață) omului.

Având cea mai fascinantă manifestare, Soarele joacă rolul cel mai fascinant în ‘drama’ Naturii, este personajul cel mai de vază, ‘vedeta’ Naturii (la fel cum sufletul omului se individualizează de alte suflete și transpare prin personalitatea acestuia). După cum îmi place mie să spun: dacă Natura ar fi o petrecere, Soarele ar fi sufletul ei!

Pentru antici, apariția strălucitoare și maiestuasă a Soarelui părea de origine divină. Soarele a fost considerat de origine divină în toate tradițiile lumii. Nu în ultimul rând Soarele era considerat nepieritor. Deși pare că ‘moare’ zilnic la apus, el apare din nou în ziua următoare. Doctrina metempsihozei are o strânsă legătură cu Soarele. Din moment ce Soarele pare să renască mereu la un timp după ‘moartea’ sa, sufletul omenesc – care în Jyotisha este simbolizat prin Soare – trebuie să renască și el. Cu alte cuvinte, el nu moare, ci are o esență veșnică.

Soarele simbolizează aceste caracteristici și la nivel individual. Soarele este deci principiul vital, volitiv și individualizant. Acolo unde Soarele se află în horoscop, acolo este ‘sufletul’ vieții noastre, vibrația noastră profundă. Soarele exprimă centrul, ca urmare zodia în care se află, casele influențate de Soare și planetele aflate în conjuncție sau aspect cu acesta reprezintă arhetipurile și energiile, domeniile de viață și funcțiile psihologice în jurul cărora ființa și viața noastră se centrează, pe care le exprimă în afară și care, simultan, ne conduc către sufletul nostru. Soarele exprimă procesul nostru de individualizare.

Candra (Luna, Soma) reprezintă mintea. Luna este cel mai schimbător element celest, ca urmare prin analogie, corespunde celui mai schimbător principiu uman: mintea. Luna reprezintă subconștientul, lumea subiectivității, impresiile și emoțiile generate de minte.

În astrologia occidentală nu Luna, ci Mercur reprezintă mintea. Ei bine, viziunea indiană este mai corectă din punct de vedere psihologic. Ansamblul de procese mintale este mult mai bine reprezentat de Lună, decât de Mercur.

Acolo unde Luna se află, acolo gravitează mintea noastră. Poziția sa și legăturile sale cu alte planete indică vibrația mintii noastre, natura motivațiilor sale, lucrurile care ne impresionează profund, memoria noastră, agățarea noastră, emoțiile noastre.

Maṅgala (Kuja, Marte) indică vigoarea, forța, puterea și virilitatea. Când forța se impune în forță asupra a ceva sau a cuiva, ea devine agresivitate, violență. Acolo unde Marte se află, acolo se manifestă vigoarea noastră, iar legăturile lui Marte în horoscop indică canalele cele mai naturale prin care vigoarea noastră se manifestă.

Budha (Mercur), prin apropierea sa de Soare și mișcarea sa aparentă care pare un du-te vino de o parte și de alta a Soarelui, simbolizează chiar principiul comunicării, al exprimării. Din acest motiv Jātakapārijāta a spus ca Mercur reprezintă ‘vorbirea Omului Cosmic’.

Pentru anticii indieni, vorbirea mai avea și sensul de cale de manifestare, de decizie, de rațiune, ca urmare Mercur exprimă toate aceste lucruri. El este gândirea logică, discriminativă. Acolo unde Mercur se află, acolo ‘principiul logosului’ (adică al vorbirii, exprimării, rațiunii si discriminării) se manifestă.

Gurū (Jupiter) – strălucitor și elevat – indică cunoașterea filozofică, elevarea socială și este ‘ghidul’, ‘gurul’ vieții noastre, legea morală după care ne ghidăm viața, și – potrivit tradiției indiene – reprezintă binele și fericirea primite în dar pentru respectarea legilor naturale ale firii în viețile trecute.

Natura cunoașterii pe care o putem obține, domeniile în care această expansiune prin cunoaștere se manifestă și funcțiile psihologice pe care le influențează sunt indicate de poziția lui Jupiter și de legăturile sale din horoscop. Acolo ‘ghidul interior’ își spune cuvântul și ne definește principiile de viață.

Śukra (Venus) – ne apare ca cea mai ‘frumoasă’ planetă, cea mai atrăgătoare vizual, ca urmare exprimă atracția și armonia estetică, este ca un giuvaier de preț care trebuie obținut. Venus indică ceea ce ne atrage, unde și cum trăim atracția și plăcerea, ce ne place și în ce fel vrem să fim plăcuți altora. Lucrurile care ne atrag sunt valoroase pentru noi, din această cauză Venus exprimă felul în care valorizăm lucrurile și în care ne valorizăm pe noi înșine. Când obținem ceea ce valorizăm, sau când ne simțim atrăgători sau când obiectul dorinței noastre este adus către noi simțim plăcere.

În univers și în natură, în lume există și suferință și mizerie. Acestea sunt simbolizate de Śani (Saturn). Saturn, fiind limita sistemului solar vizibil anticilor, reprezintă însuși principiul limitării, a constrângerii, simbolizat și de inelele sale. Lumina sa palidă a fost pusă în analogie cu nesiguranța și dificultatea. Prin opoziție cu Jupiter – care reprezintă bunăstarea, și cu Venus care reprezintă plăcerea, Saturn se exprimă prin limitări și obstacole, iar acestea nu sunt plăcute și, chiar dacă sunt necesare, nu conferă fericire.

Saturn indică limitele de care avem nevoie pentru a ne dezvolta și pe care trebuie să le suportăm ca urmare a karmei noastre, iar în horoscop exprimă locul și felul în care aceste limite se manifestă. Atât limitele și obstacolele, cât și calitățile pe care le dezvoltăm pentru a le face față sunt indicate de poziția lui Saturn și de legăturile sale din horoscop.

Sunt foarte multe de spus despre fiecare planetă; am avut aici, în această śloka din Jātakapārijāta doar o frântură din stilul foarte esențializat al tradiției Jyotisha. În spatele cuvintelor puține există o mulțime de sensuri care se dezvăluie celui care meditează asupra înțelesului lor profund.