Abia de curând am văzut Mr. Nobody, superbul film al regizorului belgian Jaco Van Dormael. Nu înțeleg cum de filmul ăsta mi-a ‘scăpat’ atâția ani… simțeam nevoia să văd așa ceva… dar poate că toate se petrec la vremea lor… Sau poate că, asemenea personajului principal, am văzut deja acest scenariu într-o altă viață, într-un univers paralel, pentru că îmi este atât de familiar și mă regăsesc atât de mult în el.

Din perspectivă astrologică filmul exprimă dubla constrângere a Balanței. Am abordat deja acest subiect atunci când am comentat Alegerea Sophiei (Sophie’s Choice), dar Mr. Nobody prezintă în mod admirabil întreaga dilemă a procesului Balanței, împreună cu efectele sale paradoxale asupra conștiinței celui care o trăiește.

Filmul ne prezintă un copil pus în fața unei alegeri imposibile: a rămâne cu tatăl său sau a pleca cu mama sa la despărțirea acestora. Este un film despre complexitatea și dificultatea procesului alegerii, despre abisul infinit al posibilităților pe care Balanța le întrezărește. În Balanță nu ne pregătim să facem o alegere doar în baza datelor pe care le avem din trecut, ci și în baza efectelor preconizate în viitor. La fel ca personajul principal al filmului, aici ne reamintim elementele cunoscute și le punem în balanță împreună cu rezultatele lor preconizate (care însă nu pot fi știute cu certitudine), la fel cum zodia Balanței este ‘marcată’ de fenomenul echilibrării între durata zilei (care semnifică, simbolic, ceea ce este cunoscut) și durata nopții (care indică, simbolic, ceea ce este misterios, necunoscut). Pentru aceasta conștiința noastră creează scenarii paralele, linii alternative de ‘desfășurare’ ulterioară a posibilităților cuprinse în germene în variantele puse în balanță. Încercăm să anticipăm efectele mai multor vieți derivate din variantele pe care le avem la dispoziție; fiecare posibilitate este la baza unui întreg univers. 

Dintre toate aceste vieți [posibile] care este cea corectă? 

Mai mult, atât faptul că, înainte de momentul alegerii, nu cunoaștem efectele ei, cât și faptul că, după ce alegerea va fi făcută și consecințele știute, s-ar putea să regretăm sau ne vom întreba mereu ‘ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi ales altfel?’, fac alegerea imposibilă la cumpăna Zodiacului. 

Nu cunosc viitorul, așadar nu pot lua o decizie… Acum că știu viitorul, tot nu pot alege!  

Nu putem merge înapoi. De aceea ne vine greu să alegem. 

În Balanță toate posibilitățile conținute în variantele pe care le avem sunt încă ale noastre (pentru că în Balanță nu am ales încă). Alegerea vine în zodia Scorpionului care aduce moartea uneia dintre variante în favoarea celeilalte. 

Trebuie să faci alegerea corectă, dar, atât timp cât nu alegi, totul rămâne posibil! 

Balanța nu poate să aleagă, ci vrea să păstreze toate opțiunile într-o suspendare armonioasă, într-un ‘hiatus’ atemporal. De aici provine contradicția sa fundamentală, dar tot aici, în această indecizie, găsim și libertatea sa fundamentală. Balanța este cu adevărat liberă doar atunci când nu alege! 

Mr. Nobody este, în primul rând, un film despre dubla constrângere. Dubla constrângere apare atunci când ambele talere ale balanței sunt perfect echilibrate cu elemente perfect complementare. Pe cele două talere nu avem elemente disparate, ci jumătăți ale unui tot, bucățile unei unități scindate! În această situație, indiferent de alegerea făcută, simțim că pierdem – în mod ireversibil – starea de Unitate! Copilul se află într-o astfel de ‘dublă constrângere’: a fi nevoit să aleagă între mamă și tată este o experiență bulversantă, pentru că familia are de-a face cu starea lui de ‘unitate’ psihologică, este expresia întregului din care face parte; ceea ce va pierde prin alegerea sa va fi irecuperabil. El ar prefera mai degrabă să nu existe, să dispară, decât să aleagă.

Timpul este aici paradoxal pentru că exprimă maturarea tuturor posibilităților; el își are aici clipa sa de suspendare simbolizată prin stoparea mersului planetelor și a mișcării acelor ceasornicelor (a nu se uita faptul că Saturn  – un adevărat ‘ceasornic al Zodiacului’ – își are exaltarea sa în Balanță, semn zodiacal la începutul căruia găsim un ‘hiatus’ temporal, un moment de suspendare). Fiecare decizie pe care o luăm, oricât de nesemnificativă pare, influențează fundamental întregul Univers și viețile tuturor oamenilor. Trecutul influențează, evident, viitorul, dar, în Balanță, viitorul influențează și el trecutul prin raportarea noastră anticipativă la el. În film, timpul ‘va da înapoi’ și va întoarce personajul la momentul virginal al indeciziei, la echilibrul perfect și imaculat dintre Fecioară și Balanță. 

Ramificațiile alegerilor timpurii ale personajului în viața sa relațională sunt tipice pentru procesul Balanței, dar și pentru restul semnelor de aer. Filmul ne arată relația sa cu 3 fete/ femei care îi apar, inițial, îmbrăcate în 3 culori diferite (galben, albastru și roșu) – simboluri pentru cele 3 trăiri sufletești posibile pentru el: bucuria (galbenul), tristețea (albastrul) și iubirea care transcende contrariile (roșul). Doar atunci când ai la dispoziție trei variante, poți spune că ai posibilitatea de a face, cu adevărat, o alegere bună (doar două variante nu sunt de ajuns)! Filmul ne prezintă și cele 3 stadii ale omului care, din perspectivă astrologică, își au corespondența în cele 3 semne de aer : copilăria (Gemenii), maturitatea (Balanța) și bătrânețea (Vărsătorul). Pe lângă faptul că surprinde în mod magistral dilema Balanței, filmul este reprezentativ pentru toate cele 3 semne ‘de aer’, deci poartă semnătura astrologică a ‘triadei aerului’. Elementul aer exprimă ramificarea, paradoxul și multiplicitatea pe care conștiința umană le generează.

La nașterea sa regizorul filmului, Jaco Van Dormael, avea o ‘piramidă’ pe semnele de aer: Soarele și Venus în Vărsător, Luna în Gemeni și Jupiter în Balanță. Scenariile foarte complexe, subtile și ramificate, toate aceste ‘vieți paralele’ sunt tipice pentru Luna în Gemeni; Soarele în Vărsător vine cu viziunea de ansamblu de tip science-fiction, iar Jupiter în Balanță dezvoltă implicațiile filozofice extrem de nuanțate legate de procesul alegerii, de indecizie și de dubla constrângere. Saturn (guvernatorul diurn al triplicității de aer) se află în Săgetător (într-o recepție – prin exaltare – cu Jupiter din Balanță), ceea ce indică faptul că, prin filmul său, Van Dormael ne transmite o întreagă filozofie despre decizie și indecizie, despre determinare și indeterminare, despre ordine și haos, despre timp și eternitate, despre relația complexă dintre individ și întregul din care face parte.

YouTube player