Richard Dawkins este un eminent etolog, biolog evoluționist, profesor emerit al Universității Oxford și autor a mai multor best-seller-uri în domeniul științei și evoluției.

Dar, pe lângă contribuțiile sale științifice, celebritatea sa este strâns legată de activitatea sa frenetică desfășurată în scopul combaterii superstițiilor populare (în special a celor religioase).

Rațiunea și rigoarea argumentelor științifice – spune Dawkins – trebuie să ia locul dogmelor și superstițiilor.

Evident, Dawkins este ateu (sau poate ar trebui să spun ‘ateist’ – un adevărat ‘cruciat’ al ateismului).

Soarele în Berbec conjunct cu Nodul Lunar Sud îi dezvăluie spiritul combativ, deși Nodul Sud acolo dezvăluie o anumită futilitate a demersurilor sale – el simte că are de apărat un teritoriu deja bine-demarcat pe care nu mulți vor să-l mai atace sau că are de cucerit o redută deja cucerită (de activitatea sa se leagă așa-numitul ‘Nou Ateism’, care nu face altceva decât să repete ideile vechi ale ateismului). Argumentele sale favorite din conferințele și dezbaterile la care participă au la bază darwinismul și teoria selecției naturale, el fiind considerat ‘mai darwinist decât Darwin’ (care nu a respins posibilitatea existenței lui Dumnezeu), fiind supranumit ‘rottweilerul lui Darwin’.

Gena este principala unitate de selecție în evoluție, consideră Dawkins, ceea ce o face egoistă și neinteresată de nevoile grupului. Teoria genei egoiste este semnată astrologic de această conjuncție din ego-centricul semn zodiacal al Berbecului, care – alături de conjuncția lui Jupiter cu Saturn și a lui Venus cu Luna) – simbolizează dorința lui de a înțelege trecutul și originile (Nodul Sud fiind principalul indicator ce semnifică originea într-o astrogramă).

Piramida de pământ Marte în Capricorn – Jupiter-Saturn-Uranus în Taur – Neptun în Fecioară reflectă simbolic abordarea sa metodică, bazată pe rațiune și dovezi. Dawkins acceptă doar faptele obiective, validate științific prin dovezi ce au mare greutate (Taurul, Saturn în Taur). Biologia – care studiază structura, fiziologia și evoluția organismelor vii – este o alegere profesională care se potrivește extraordinar de bine cu această piramidă (un astrolog Jyotisha ar spune că preocuparea sa pentru etologie și zoologie se datorează lipsei semnelor ‘umane’ din astrogramă (cu excepția Fecioarei, afectată însă de Neptun) și a preponderenței semnelor ‘animaliere’ (Berbecul, Taurul, Leul, Capricornul și Peștii)). Unii dintre criticii săi îl consideră reducționist, ceea ce corespunde impactului excesiv al elementului ‘pământ’ în astrograma sa. Marte în Capricorn este un simbol pentru principiul evoluției ierarhice, etapizate la nivel material, biologic, structural și care este atât de drag lui Dawkins.

Conjuncția Saturn-Jupiter-Uranus în Taur este o semnătură astrologică a teoriei evoluției biologice / selecției naturale. Ordinea celor trei planete nu este întâmplătoare; într-o interpretare foarte generală, tripla conjuncție ar însemna: teoria (Jupiter) trecerii de la formele vechi (Saturn) la formele noi (Uranus) în biologie (Taur).

Cineva ar putea spune:

Bine, dar în astrograma lui Dawkins Luna, Mercur și Venus se află în Pești. Nu este asta o contradicție cu ce ai spus până acum? Nu ar trebui Dawkins – potrivit astrogramei sale – să fie totuși ‘spiritual’?

Ei bine, nu! Faptul că guvernatorul Peștilor se află în cel mai ‘substanțial’ (materialist) semn zodiacal (Taurul) și conjunct cu planeta care este indicatorul scepticismului (Saturn) este suficient pentru a modela maleabilul semn dual al Peștilor în limitele fixe ale Taurului. Iar asta nu este tot: opoziția lui Neptun din scepticul și criticul semn al Fecioarei și Mercur în căderea sa din Pești fac ca întregul proces simbolizat de zodia Peștilor să fie contestat de Dawkins în viața sa. Pentru el idealurile personale și cele sociale trebuie să fie derivate din evidența științifică – orice urmă de misticism, mitologie trebuiesc complet eliminate din ecuația vieții. Nu se poate spune însă că Dawkins nu se lasă fascinat în stilul Peștilor: așa după cum el însuși declară, el se minuează în fața miracolului vieții, a Universului și a evoluției naturale și se entuziasmează în fața descoperirilor științei:

Ochii mei sunt larg deschiși la extraordinarele aspecte ale existenței. Nu doar ale existenței umane, ci ale existenței vieții în general și ale modului în care acest proces puternic – selecția naturală – a reușit să ia elementele simple ale fizicii și chimiei și să construiască cu ele copaci și oameni. Acest simț al minunării și miraculosului nu-mi părăsește niciodată gândurile.

Dawkins este caracterizat de o uriașă încăpățânare (combinația extrem de puternică Berbec-Taur fiind grăitoare aici). Oponenții săi se văd adesea de-a dreptul deznădăjduiți de obstinația cu care își menține poziția și refuză să admită chiar și posibilitatea că cele mai bune argumente ale lor ar putea conține măcar o sămânță de adevăr… El pare să sufere de același dogmatism și fanatism de care-i acuză pe oponenții săi și, ca urmare, mulți îl consideră mai degrabă un adept fundamentalist al religiei ateismului, decât un filozof al științei sau un om în căutarea adevărului: credința sa în faptul că toate răspunsurile vieții vin numai și numai prin știință pare a fi absolută!

Dawkins este și un critic al medicinei alternative și astrologiei (deși – așa cum voi arăta în alte articole, înțelegerea sa cu privire la astrologie este bazată pe elemente extrem de superficiale, el neînțelegând nici măcar unele principii elementare ale astrologiei).

Se poate observa felul în care principalele teme ale vieții sunt oglindite de harta astrală. La fel ca oricine altcineva, Dawkins vede lumea și viața prin filtrul limitat simbolizat de propria astrogramă (care însă reflectă rolul său și menirea sa fundamentală în lume).