Noaptea dintre a 28-a și a 29-a zi lunară a fiecărei luni amānta (adică a fiecarei luni care se extinde pe durata dintre o Luna Nouă și urmatoarea Lună Nouă) este numită Māsa-Śivarātri (adică sărbatoarea lunară (māsa) a Nopții lui Śiva). Luna răsare atunci chiar înainte de răsăritul Soarelui, dar ‘combustionată’ de razele acestuia.

Tradițional, conform scrierilor purāṇice, acea śivarātri care cade în luna lunară Maghā) adică Maghā-Kṛṣṇa-Pakṣa-Caturdasi (noaptea dintre a 13-a și a 14-a zi a perioadei întunecate a lunii amānta Maghā) (în sudul Indiei) sau – în alte părți ale Indiei (în Nord, de exemplu) – în luna lunară purṇimānta Phālguna (calculată de la Luna Plină la următoarea Luna Plină) se numește Mahāśivarātri (Marea Noapte a lui Śiva) în care se celebrează mariajul său cu consoarta sa cosmică Pārvatī.

Este o sărbătoare a ‘pocăinței’, a eliberării de păcat și a reorientării spirituale prin asumarea unor legăminte interioare.

În 2012 Mahāśivarātri a fost sărbătorită în data de 20 februarie.

În 2013 Mahāśivarātri a fost sărbătorită în data de 10 martie.

În 2014 Mahāśivarātri a fost sărbătorită în data de 28 februarie.

În 2015 Mahāśivarātri a fost sărbătorită în data de 17 februarie.

În 2016 Mahāśivarātri a fost sărbătorită în data de 7 martie.

Dar am demonstrat deja că, din cauza incorectitudinii aplicării reperelor siderale și a decalajului datorat fenomenului de precesie a echinocțiilor, luna Maghā reală (tropicală) începe, de fapt, cu o lună mai repede decât așa cum este consemnat actualmente în calendarul hindus. Luna Maghā (corect calculată) începe odată cu Luna Nouă care apare la sau imediat după sostițiul de iarnă. A 29 zi lunară de după momentul de Lună Nouă din Maghā marchează Mahāśivarātri. Ca urmare:

în 2012 Mahāśivarātri trebuia să cadă în 21 ianuarie.

În 2013 Mahāśivarātri trebuia să cadă în 8 februarie.

În 2014 Mahāśivarātri trebuia să cadă în 29 ianuarie.

În 2015 Mahāśivarātri trebuia să cadă în 18 ianuarie.

În 2016 Mahāśivarātri trebuia să cadă în 6 februarie.

Așa cum rezultă rezultă din studiul meu legat de controversa Zodiacului indian, doar aceste date sunt conforme cu scrierile tradiționale! Toți cei care doresc să păstreze litera – și mai ales ‘spiritul’ – scrierilor antice trebuie să urmeze aceste date.

Totuși, dincolo de ‘litera’ acestor scrieri, trebuie să căutăm să discernem și ‘spiritul’ lor. Oare de ce Marea Sărbătoare a Nopții lui Śiva este poziționată astfel în calendar? Sunt de părere că referința puranică legată de celebrarea lui Mahāśivarātri în luna amānta Maghā (purṇimānta Phālguna) se datorează faptului că Maghā este luna lunară care – conform indicațiilor din Vedāṅga Jyotiṣa și din alte scrieri tradiționale – începe la sau imediat după solstițiul de iarnă, momentul cu cea mai lungă noapte.

Pentru că, pentru vechii hinduși, anul era lunar, este clar că scopul acestei asocieri a fost – mai mult ca sigur – acela de a scoate în evidență începutul unui nou an lunar corelat cu solstițiul de iarnă (momentul cu noaptea cea mai lungă). (În această accepțiune, anul solar se consideră perioada cuprinsă între solstițiul de iarnă și următorul solstițiu de iarnă, iar noul anul lunar începe odată cu momentul de Lună Nouă care apare la sau după solstițiul de iarnă!).

Este mai mult ca sigur faptul că Mahāśivarātri a fost strâns asociată cu (sau a derivat din) sărbătoarea vedică Mahāvrata care era conectată cu solstițiul de iarnă. Mahāvrata, reprezentând (cel puțin simbolic) punctul de joncțiune al fazei descendente cu cea ascendentă a anului solar, marca atât sfârșitul cât și începutul a două perioade solare succesive, a doi ani solari și era o zi (sau o perioadă) a ascezei, a postului și a asumării sau refacerii legămintelor spirituale. [Dintr-un anumit punct de vedere, Mahāśivarātri este similară și cu Saturnaliile romane, care se serbau tot în această perioadă (Shiva având anumite caracteristici care, din punct de vedere astrologic și mitologic pot fi asociate cu planeta Saturn)].

Înțelegând simbolistica profundă a marii sărbători śivaice unii savanți o plasau la sfârșitul anului lunar:

Mahāśivarātri este cel mai întunecat moment al anului, în sensul că vine în cea mai întunecată perioadă a lunii, la sfârșitul anului lunar. Mitologic, este cea mai întunecată noapte care precede imediat începutul unei noi zile, moartea vechiului și nașterea noului.

scria Long J. Bruce în Mahāśivarātri – The Śaiva Festival of Repentance în 1983.

Astrofizicianul indian K.D. Abhyankar consideră și el că Mahāśivarātri ar trebui să fie cea mai lungă Śivarātri. (Aceasta ar fi și alegerea mea; cred că Śiva – Distrugătorul Ignoranței și Iluziei, dar și a lumilor create de Brahma și menținute de Vishnu, își găsește o bună corelare cu simbolică și temporală cu perioada sfârșitului de an solstițial. Tradițional, Śiva este asociat cu calitatea tamas, iar întunericul maxim de la sfârșitul anului lunar este în perfectă asociere simbolică cu această calitate).

În orice caz, au existat, probabil, 3 candidate pentru Mahāśivarātri:

a) fie cea mai lungă Śivarātri din an – zi care, întotdeauna, precede noul an lunar (dar care se poate afla uneori în vechiul, alteori în noul an solar solstițial). În emisfera nordică (în care India și majoritatea populației globului se află), cea mai apropiată Śivarātri de solstițiul de iarnă este și cea mai întunecată.

b) fie prima Śivarātri din noul an solar, adică din Uttarāyaṇa (traseul ascendent al Soarelui), deci acea Śivarātri care este cea mai apropiată de solstițiul de iarnă imediat după ‘cotitura’ către nord realizată de Soare de la maxima sa declinație sudică, asta pentru că tradiția vedică considera Uttarāyaṇa o perioadă foarte favorabilă pentru dezvoltarea spirituală și pentru eliberarea de trecut, iar astfel, sfârșitul (anului lunar) și noul început (al anului solar) se îngemănau. Această Śivarātri se află însă în vechiul an lunar solstițial (Trebuie spus că, în cca 50% dintre situații, primele două variante coincid).

c) fie prima Śivarātri de la începutul noului an soli-lunar (altfel spus acea Śivarātri din traseul ascendent (Uttarāyaṇa) al noului an solar care este – simultan – și prima Śivarātri din noul an lunar). Ea nu este alta decât acea Śivarātri din luna lunară Maghā care era (și, într-un calendar corect, trebuie să fie oricând!) prima lună a noului an tropical soli-lunar (reamintesc faptul că, în această accepțiune, anul era considerat solstițial și nu echinocțial, adică începea odată cu prima Lună Nouă de după solstițiul de iarnă). Este deci un moment al reînoirii, purificării, fertilității și ascensiunii spirituale (în acord cu anotimpurile și cu ritmurile naturale ale vieții). Aceasta este data menționată în Purāṇa-e.

În tabelul următor avem o comparație între momentul în care Mahāśivarātri se celebrează în prezent și momentele care ar fi mai corecte d.p.d.v. tradițional și spiritual.

Așadar, logica celor care au stabilit această sărbătoare pare a fi fost aceea de a alege acea Śivarātri care este prima din noul an solar și lunar, altfel spus- prima din prima lună lunară a noului an. Dar, indiferent de motivațiile care au stat la baza alegerii momentului acestei mari sărbători, un lucru este cert:

Data la care Mahāśivarātri este celebrată în prezent este total eronată și nu corespunde nici cu ‘litera’ scrierilor sacre hinduse, nici cu ‘spiritul’ acestora!

Restul sărbătorilor hinduse au avut aceeași soartă nefericită.

Tradițional, se considera că sărbătoarea numită Kṛttikā Pūrṇima (sau Tripuri Pūrṇima) de la momentul de Lună Plină din luna lunară Kāṛtika are loc la sfârșitul celor 4 luni ploioase (care durează din iunie până în septembrie).

Un proverb tamil spune:

După sărbătoarea Kṛttikā nu mai există ploaie.

(Hindu Feasts, Fasts and Ceremonies – S. M. Natesa Śastri).

Ori acum, din cauza precesiei echinocțiilor, această sărbătoare nu mai este legată de anotimpuri și se celebrează în perioada noiembrie-decembrie, adică mult după încheirea sezonului ploios. Corect este ca această sărbătoare să fie celebrată în perioada septembrie-octombrie, la Luna Plină din perioada lunii tropicale Kāṛtika care începe la sau imediat după echinocțiul de toamnă, adică chiar la finalul sezonului ploios în India. 

Divali sau Dīpavali (‘Noaptea Luminilor’) – conectată și ea cu luna lunară Kāṛtika (dar cu Luna Nouă din Kāṛtika) este sărbătorită tot la o dată greșită din aceleași motive.

Să luăm acum un alt festival important – Holī (”Sărbătoarea Culorilor”). Tradițional, se considera că este o sărbătoare a primăverii (indiene) și se celebra la sfârșitul iernii (indiene) în ultima zi de Lună Plină a lunii lunare Phālguna (lună care, în Nordul Indiei, este purṇimānta, adică calculată de la Lună Plină la Lună Plină). Holī celebrează apropierea primăverii și anticipează trezirea la viață a naturii și bucuria dată de culorile și bogăția acesteia. Este și un festival al iubirii.

Luna Phālguna era considerată – tradițional – ultima lună a iernii indiene – ca urmare Holī ar trebui să cadă în perioada ianuarie-februarie pentru că iarna indiană durează două luni și începe aproape de sostițiul de iarnă; actualmente Holī cade cândva în luna martie, uneori destul de aproape de (sau chiar după) echinocțiul de primăvară, perioadă care corespunde deja mijlocului primăverii indiene. Sărbătoarea este deci mult decalată: în loc să fie la sfârșitul iernii, în curând va ajunge să fie celebrată la sfârșitul primăverii și, peste o vreme, la sfârșitul verii!

Am văzut deja că Makara-saṁkrānti – sărbătoare care, tradițional, era asociată cu solstițiul de iarnă – este acum celebrată la mijlocul lunii ianuarie. În unele zone ale Indiei, Makara-saṁkrānti mai este cunoscută că Śiśira Saṁkrānti, ceea ce înseamnă că marchează începutul iernii indiene (Śiśira-Ritu). Indienii consideră Makara-saṁkrānti (Makarādi, numită și Uttarāyaṇa sau Pongal) – chiar și acum – o sărbătoare legată de anotimpuri. Peste o vreme însă, ‘iarna’ calculată după algoritmul actual va începe primăvara, sau vara sau toamna, ceea ce este hilar !

Există multe alte exemple.

Śarad Navaratri (”Sărbătoarea – de toamnă – a celor 9 zile de adorare a zeiței Durga”) trebuie să fie marcată de începutul toamnei indiene (Śarad) care are loc în prima zi a lunii tropicale Āśvina (august-septembrie), dar acum este celebrată în perioada septembrie-octombrie (în luna Āśvina determinate pe baza reperelor siderale), adică cu o lună mai târziu, la mijlocul toamnei indiene.

Datele pentru celebrul pelerinaj religios Kumbha-Mela (cel mai mare din lume) sunt, de asemenea, determinate în mod greșit, datorită corelațiilor astrologice bazate pe un Zodiac solar sideral inexistent! Și exemplele pot continua…

Partea problematică este că sărbătorile indiene se rotesc prin anotimpuri și asta în pofida faptului că toate sărbătorile tradiționale / vedice erau fixate în anotimpuri! Introducerea unor algoritmi eronați de determinare a calendarului și alegerea (nefericită) a unor repere siderale (Zodiacul Solar Sideral și Zodiacul Lunar Sideral) pentru determinarea datelor acestor sărbători au determinat, în timp, instaurarea unui decalaj din ce în ce mai mare față de momentele recomandate de scrierile (considerate) sacre ale hindușilor.

Acest lucru s-a petrecut atât pe teritoriul subcontinentului indian, cât și în toate țările sau regiunile care își bazează calendarele pe cel indian (Nepal, Tibet, Thailanda, Myanmar/Burma, Sri-Lanka, Cambogia etc). Toate populațiile acestor țări își celebrează sărbătorile religioase la date greșite.