La baza astrologiei indiene se afla un Zodiac numit Bhachakra (”Roata stralucitoare”) compus dintr-un zodic solar numit Rashichakra, format din 12 segmente zodiacale egale numite rashis și un Zodiac Lunar numit Nakșatrachakra format din 27 (sau, in alta variantă, 28) de stații lunare numite nakșatras/nakshatras.
La fel ca în tradiția occidentală, și în India Zodiacul este considerat o bandă de circa 16-18 grade lățime adică 8-9 grade de o parte și de alta a eclipticii, deci a căii aparente a Soarelui pe bolta celestă în cursul anului. Cele 12 zodii solare sunt aceleași ca în astrologia clasică
occidentală, fiecare având însă o denumire sanscrită:
Meṣa (Aries, Berbecul)
Vṛṣabha (Taurus, Taurul)
Mithuna (Gemini, Gemenii)
Karka (Cancer, Racul)
Siṁha (Leo, Leul)
Kanyā (Virgo, Fecioara)
Tula (Libra, Balanța)
Vṛścika (Scorpio, Scorpionul)
Dhanu (Sagittarius, Săgetatorul)
Makara (Capricorn, Capricornul)
Kumbha (Aquarius, Varsatorul)
Mīna (Pisces, Peștii)
Și la fel ca în astrologia occidentală tradițională, prin Zodiac se mișcă corpurile ceresti (grahas): cele două luminarii, cinci planete și cele două puncte care marchează intersecția dintre Ecliptică și orbita Lunii:
Sūrya (Soarele)
Chandra (Luna)
Maṅgala (Marte)
Buddha (Mercur)
Bṛhaspati (Jupiter)
Śukra (Venus)
Śani (Saturn)
Rāhu (Nodul Lunar Nord, Capul Dragonului)
Ketu (Nodul Lunar Sud, Coada Dragonului)
Și, la fel ca în astrologia elenistică, se folosește un sistem de 12 case astrologice, numit în sanscrită Bhāvacakra, începând cu Ascendentul (Lagna) și continuând cu celelalte 11 diviziuni ale spațiului din jurul nativului. Hărțile astrologice sunt desenate și astăzi în format pătratic, similar cu cel întâlnit în astrologia elenistică și medievală.
La fel ca astrologia medievală persano-arabă sau occidentală, astrologia indiană folosește un zodiac lunar, bazat pe mișcarea Lunii. Poziția Lunii era evaluată, încă din antichitate, în funcție de nakshatras (stații lunare sau constelații). Termenul kshatra înseamnă ‘mișcător’, iar nakshatra înseamnă ‘nemișcat’ sau – într-o altă explicație – ‘indestructibil’.
În astrologia și astronomia indiană, nakshatras-ele denumesc atât cele 27-28 asterisme (grupuri de stele fixe) înșirate de-a lungul Ecuatorului Celest și Eclipticii, având lățimi variabile, deci proiectand, atât pe ecliptică, cât și pe ecuatorul celest distanțe unghiulare diferite, cât și 27 segmente egale înșirate de-a lungul Eclipticii, având fiecare 13 grade 20 minute, fiecare fiind împărțită în 4 intervale (padas) a câte 3 grade 20 min fiecare.
În astronomia și astrologia indiană, sistemul de 27 nakshatras este cel mai utilizat, deși în anumite situații se folosește și o a 28-a nakshatra – Abhjit. În acest tabel puteți vedea sistemul folosit actualmente în astrologia indiană:
Durata unei nakshatra variază, în funcție de viteza de mișcare a Lunii, între 20 h 18 min și 27 h 36 min, deci poate să fie mai scurtă sau mai lungă decât durata unei zile.
La fel ca în astrologia clasică occidentală (elenistică), în Jyotisha se mai folosesc perioadele planetare (daśās), hărțile divizionale (vargas), aspectele planetare (dṛṣṭis), tranzitele planetare (gocharas), combinațiile planetare (yogas), semnificatorii (kārakas), existând însă unele variațiuni, modificări și inovații.
Diferența majoră între cele două sisteme de astrologie este dată de punctul de început al Zodiacului. Termenul care exprimă cel mai bine diferența dintre cele două este
ayanāṃśa – (skr.) ayana ‘mișcare’ + aṃśa ‘componentă’.
Această diferență – măsurată în numar de grade de longitudine ecliptică – exprimă decalajul dintre zodiacul (sideral) nirayana și cel (tropical) sāyana. Folosind o definiție mai exactă, ayanāṃśa exprimă mărimea precesiei punctului vernal (deci a echinocțiului de
primăvară) în raport cu punctul de start al Zodiacului Sideral.
Imagine: manuscris după comentariul lui Bhattotpala la Brihatjataka a lui Varahamihira, sec. al 6-lea. Credit: Ms Sarah Welch CC BY-SA 4.0
