Semnul Balanței este considerat semnul justiției, al judecății și al dreptății. Dar un lucru mai puțin cunoscut este că Berbecul este și el un semn al justiției. În fapt Axa Berbec-Balanță este Axa Justiției.
Dreptatea înseamnă echilibru pentru că presupune repartizarea echitabilă a consecințelor în acord cu cauzele care le-au determinat. Aflate la ‘cumpăna’ care marchează momentele trecerii (aparente a) Soarelui dintr-o emisferă a Pământului în cealaltă, Berbecul și Balanța par să gestioneze repartizarea rezultatelor karmice. Nativii cu o dominantă planetară de tip Berbec-Balanță suferă imens dacă se simt nedreptățiți sau dacă observă că nedreptatea guvernează situațiile de viață în care ei sau cei dragi se află. Ei sunt cei mai înclinați să încerce să restabilească echilibrul și să aducă dreptatea atunci când balanța rezultatelor este dezechilibrată.
Grecii antici numeau semnul Berbecului Krios (Kρῑός). În greacă, acest nume înseamnă ‘berbec’, dar unii autori antici (ca de exemplu Firmicus Maternus) corelează denumirea zodiei Berbecului cu termenul Krinein (Kρῑνειν) care înseamnă ‘a judeca’. Putem corela acest cuvânt și cu sanskritul Kriyā care înseamnă ‘acțiune’, ‘faptă’, ‘efort’ și ‘cauză’ – ce are o strânsă legătură cu semnificația inițiatică a zodiei Berbecului. În ciclul zodiacal arhetipal ‘efectul’ sau ‘rodul’ acțiunii începe să se vadă în Balanță, dar cauza ei – în fapt acțiunea în sine – s-a manifestat deja în Berbec. Pentru că Berbecul marchează începutul unor cauze care sunt – ele însele – ‘efecte’ ale unor ‘cauze’ începute în ciclurile zodiacale precedente, el este, într-un fel, similar Balanței, axa Berbec-Balanță guvernând astfel această ‘pendulare’ continuă între ‘cauză’ și ‘efect’ și, evident, dorința implicită ca raportul dintre cauză și efect să fie cel corect (adică chiar ideea de justiție sau dreptate). Altfel spus, din perspectivă karmică cele două semne zodiacale ‘judecă’ felul în care efectele karmice sunt distribuite în ciclul zodiacal.
Pentru că echinocțiile reprezintă – energetic și simbolic – puncte în care contrariile (lumina și întunericul, ziua și noaptea, masculinul și femininul) se întâlnesc, se intersectează (deci se unesc, ‘fuzionează’), acesta este unul dintre motivele pentru care semnele ale căror începuturi sunt marcate de ele sunt conectate cu viața spirituală / religioasă.
În Tetrabiblos, Cartea a II-a, cap. 8, Ptolemeu spunea că:
Semnele echinocțiale [Berbecul și Balanța] indică lucrurile ce tind să se petreacă în circumstanțe religioase.
Abraham Ibn Ezra numește cele două semne ‘casele adorării lui Dumnezeu’ și ‘casele rugăciunii’ , indicând astfel că ele sunt cele mai propice practicii spirituale. Faptul că ele marchează momentele de ‘joncțiune’ ale ciclului solar anual le conferă o importanță aparte, pentru că ciclul solar reflectă mișcarea energiei prin corpul energetic subtil. [Chiar dacă – d.p.d.v matematic – ecliptica nu are un început și un sfârșit (sau putem spune că orice punct poate servi drept început sau sfârșit al ei), totuși echinocțiile – ca momente în care planul ecuatorului Pământului trece prin centrul Soarelui – marchează cele mai semnificative ‘începuturi’ și ‘sfârșituri’, de aceea importanța lor este uriașă. În practica spirituală, aceste puncte de joncțiune (sau ‘hiatus’) indică perioadele în care energia este ferm stabilită în Vidul Median, facilitând astfel ascensiunea Conștiinței și a Energiei]. Gestul fundamental al împreunării palmelor în rugăciune este o reprezentare simbolică a acestei unificări ‘echinocțiale’ a energiilor la nivelul inimii și a aspirației – mai mult sau mai puțin conștientizate – de a le unifica și în Vidul Canalului Central (suṣumṇānāḍī).
Din aceste motive tranzitul Soarelui prin punctele echinocțiale a fost sărbătorit în cele mai multe tradiții și culturi ale lumii. Postul, rugăciunea, meditația, sacrificiile și oblațiile ritualice, asceza erau recomandate pentru perioadele care corespund acestor perioade de tranzit (momente considerate sacre). Postul Paștelui (de exemplu), chiar dacă are o altă semnificație în plan teologic, se suprapune peste echinocțiul vernal care, neîntâmplător, este corelat (în Emisfera Nordică) cu ‘învierea’ naturii la viață și sosirea primăverii, iar calculul datei sărbătorii pascale este direct legată de momentul echinocțiului (deși la ortodocși acest moment este greșit, fiind determinat după calendarul vechi, iulian, care îl plasează pe 3 aprilie și nu pe 21 martie în calendarul actual, gregorian).
Și nu doar tranzitul Soarelui prin punctele echinocțiale este semnificativ din acest punct de vedere: orice planetă aflată într-unul dintre aceste două puncte are un impact profund la nivel spiritual.
