Inspirația astrologului Jyotisha este esențială în procesul interpretării horoscopului. Doar intuiția superioară și inspirația supramentală pot asambla multitudinea de informații (uneori foarte complexe și contradictorii) dintr-un horoscop. De aceea, în scopul dobândirii inspirației necesare în practică, tratatele de astrologie indiană recomandată practica adorării Divinului, ca metodă de conectare la Sursa și Izvorul inspirației.
Astfel, Jātakapārijāta recomandă prosternarea în fața Soarelui care este echivalat cu Vishnu (Dumnezeu), Bṛhatparāśarahorāśāstra recomandă rugăciunea către Sarasvatī (zeița înțelepciunii și a vorbirii înțelepte) și către consortul ei (Brahmā), Phaladīpikā recomandă adorarea lui Sarasvatī, a (divinităților care corespund) celor 9 ”planete” din astrologia indiană (Soarele, Luna, Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn, Rahu și Ketu) și a lui Shiva. (voi detalia aceste practici în comentariile la principalele tratate astrologice)
Evident, adorarea acestor divinități nu presupune politeism (așa cum afirmă, în mod greșit, unii cercetători ai hinduismului). Tradiția indiană (cu excepția sectelor ateiste cum ar fi jainismul sau buddhismul) indică în mod ferm unicitatea Principiului Suprem Ultim (Dumnezeu). Plecând însă de la principiul fundamental al hinduismului: ”Adevărul este unul singur, dar numele sale sunt multe”, în tradiția Vaishnava, se acceptă adorarea unor ”forme” sau ”manifestări” ale lui Dumnezeu. Se poate spune despre aceste ‘zeități’ că, simultan, ele există și nu există, sunt reale și imaginare; ele conectează iluzoriul cu Realitatea Ultimă și Absolută. Dintr-o perspectivă ezoterică, aceste ”forme” ale Divinului (zeități) nu sunt altceva decât aspecte transfigurate ale propriei conștiințe, arhetipuri și manifestări ale propriului psihism, conceptualizări imaginare (dar potente) prin care mintea noastră limitată descrie Indescriptibilul, iar meditația, rugăciunea și ritualul nu sunt altceva decât modalități de elevare a conștiinței și de conectare la sursele inconștiente/supraconștiente de inspirație.
De regulă, în practica efectivă, alegerea ‘formei’ divinității este lăsată la latitudinea astrologului; în acest caz ea poartă numele generic de Iṣṭa-devatā (”divinitate adorată”), fiind considerată acea ”formă” a lui Dumnezeu (Vishnu) care se potrivește cel mai mult naturii și predispozițiilor practicantului, care vibreză cel mai bine în simțirea acestuia. Legătura astrologului cu acest ”daimon” al său devine, în timp, foarte puternică, iar obișnuința de a realiza un mic ritual de conectare, o scurtă invocație sau rugăciune sau o scurtă meditație de intrare în legătură cu acesta înainte de ședința astrologică propriu-zisă, face ca el să intre într-o stare stare specială de conștiință în care inspirația curge natural. Doar prin această conectare, astrologia devine cu adevărat o ”artă divinatorie” (adică o artă divin inspirată) în adevăratul sens al expresiei.
Pe lângă conectarea la Iṣṭa-devatā, astrologii hinduși mai obișnuiesc să adreseze invocații și către divinitatea numită Gaṇeśa, zeul cu cap de elefant. Gaṇeśa ( Gaṇapati) este ”cel care înlătură obstacolele” (sau ”cel care facilitează succesul”) și, la fel ca Sarasvatī (care, în unele tradiții populare ale hinduismului, este considerată chiar consoarta lui), este un patron al artelor, științelor și înțelepciunii. Dacă motivați astrologului este pură, Gaṇeśa îi va oferi acestuia inspirație și succes în interpretare.
Practica adorării divinităților guvernatoare ale planetelor este, de asemenea, foarte răspândită în astrologia indiană (nu doar ca practică a astrologului, ci și ca practică recomandată de acesta clienților care au anumite probleme care, dpdv astrologic, intră sub incidența planetelor respective). Ingerarea de anumite plante cu efect de lărgire a câmpului conștiinței este – de asemenea – o practică cunoscută în India.
Bun. Dar ce facem noi, ca practicanți occidentali ai astrologiei indiene care avem o altă religie sau un alt mod de a ne conecta la conștiința supramintală? Este nevoie să adoptăm practici străine de cultura, tradiția și convingerile noastre teologice? Răspunsul este: nu! Fiecare astrolog trebuie să găsească propria sa metodă de conectare la această sursă a inspirației. Este mai puțin important dacă această practică implică rugăciunea către Dumnezeu, Iisus Christos, îngerul păzitor sau dacă presupune o ieșire în natură, o relaxare profundă, o deschidere a canalelor energetice de tip reiki, câteva minute de respirație adâncă de tip yoga, un set de mișcări Tai Chi etc. Totul este ca astrologul să se simtă conectat, liniștit și cu mintea limpede și clară. Când această stare specială nu există, se recomandă ca astrologul să-și suspende ședințele de intepretare astrologică și să-ți acorde un timp pentru reconectare și regăsire de sine.
