Pentru oricine studiază în profunzime tradiția astrologică indiană devine evident faptul că ea a apărut într-un mod destul de brusc și spontan, nefiind produsul unui proces vizibil de dezvoltare treptată. Pe o perioadă de circa 3 milenii, singurele metode divinatorii au fost bazate pe sistemul tradițional de case lunare (nakshatras). Abia după cuceririle lui Alexandru cel Mare și pătrunderea culturii grecești în spațiul indic în secolul al 3-lea î.C. au început să apară referiri explicite la planete și la ‘influențele’ planetare și să se contureze o formă de divinație bazată pe planete.
Cea mai veche lucrare a tradiției astrologice indiene atestată științific este textul Yavanajātaka (‘Aforismele Grecilor’). În opinia cunoscutului istoric al științelor antice, David Pingree, textul sanskrit (redactat în versuri de Spujidvajja în anul 269 AD) ar fi bazat pe o traducere – astăzi pierdută – realizată de Yavaneshvara în 149/150 AD a unei lucrari grecești care nu a putut fi identificată, probabil compusă în Alexandria (aceste date sunt însă puse la îndoială de Bill Mak de la Universitatea din Hong-Kong). Yavaneshvara ar fi adaptat textul grecesc astfel încât să dobândească relevanță pentru gândirea indiană, introducând anumite concepte culturale și religioase familiare hindușilor și prezentând, simultan, versiunea grecească a teoriei babiloniene a mișcării planetelor. Deși astrologii indieni consideră că alte texte – cum ar fi Bṛhatparāśarahorāśāstra sau Jaiminisutra – ar avea o vechime mai mare cu câteva milenii, acest lucru nu este dovedit și nu este susținut de evidența concretă.
Este clar, de asemenea, și faptul că unele tratate astronomice grecești au fost integrate în astronomia indiană, servind ca bază pentru înțelegerea mișcărilor planetare. Pañcasiddhāntikā, celebra compilație a lui Varāhamihira, cuprinde cel puțin două tratate de proveniență greacă (Paulișa Siddhanta și Romaka Siddhanta) și indică o influență majoră a astronomiei grecești pre-ptolemeice asupra înțelegerii astronomice indiene. Varāhamihira, în tratatele sale Bṛhatsaṃhitā și Bṛhatjātaka, indică în mod clar faptul că grecii (yavanas) aveau o cunoaștere astrologică superioară și folosește nenumărați termeni astrologici de origine greacă. Studiile lingvistice au demonstrat că majoritatea denumirilor de bază ale zodiilor, conjuncturilor astrologice, pentru clasificarea caselor astrologice și altele sunt derivate din limba greacă.
Nu în ultimul rând, unul dintre cele mai importante stiluri de Jyotisha (Tajika) este o versiune foarte fidelă a astrologiei arabo-persane medievale care, la rândul său, datorează foarte mult astrologiei elenistice. În mod evident, datorită adaptărilor culturale și diferențelor de mentalitate și filozofie de viață, astrologia practicată în India este, pe alocuri, foarte diferită de astrologia practicată astăzi în Occident. Meseria astrologică a grecilor nu ar fi avut relevanță și nu ar fi fost recunoscută în India dacă nu ar fi fost conectată cumva cu tradiția hindusă și astfel conceptele astrologice au fost corelate cu conceptele clasice legate de karmă, reincarnare, cu zeitățile panteonului hindus, cu idei preluate din sistemele yoghine și tantrice, cu medicina tradițională ayurvedică etc.
Cu toate astea, diferențele față de astrologia elenistică sunt doar de suprafață. Stilul de interpretare este destul de apropiat, multe tehnici fiind foarte asemănătoare. De exemplu, multă vreme astrologii indieni s-au mândrit cu faptul că sistemul Jyotisha ar fi superior celui occidental datorită metodelor predictive bazate pe perioadele planetare (dashas). Însă, de curând, cercetările au arătat că metodele de periodizare planetară erau foarte cunoscute și în astrologia elenistică (fiind chiar mult mai complexe și într-un număr mult mai mare decât cele indicate în tratatele indiene, unele dintre ele fiind foarte asemănătoare cu cele din Jyotisha).
Devine astfel absurdă ideea – susținută de mai mulți autori indieni foarte conservatori – că astrologia indiană nu are nimic de-a face cu astrologia practicată in Vest și că ar fi un produs exclusiv al gândirii indiene.
Toate aceste lucruri nu subminează valoarea acestei tradiții vaste, ci aduc mai multă lumină, coerență și unitate în sânul tradiției astrologice, arătând că ceea ce unește diferitele sisteme de astrologie horoscopică este mai important și mai valoros decât ceea ce le separă.
