Absolut tot ce experimentăm în viață – fiecare realizare, fiecare atitudine, fiecare aspirație și fantezie – este ‘încifrat’ (deci reflectat simbolic) în ansamblul de horoscoape care corespund nativității noastre (precum și momentelor și locurilor în care aceste experiențe devin manifeste). Iar acest lucru este cu atât mai mult valabil în cazul operei majore a vieții cuiva – ceea ce rămâne ‘emblematic’ ca rod al muncii și talentului cuiva.

În cazul unui scriitor, tema centrală a fiecărei opere a acestuia, intriga, ramificațiile și deznodământul, motivațiile personajelor și substratul psihologic, social sau politic al narațiunii, titlul ales și succesul de care se va bucura – toate sunt reflectate în sistemul său de hărți astrologice. ‘Se întâmplă’ uneori ca opera unui scriitor să fie reprezentativă nu doar pentru psihologia scriitorului, ci pentru cea a unei întregi colectivități. În acel caz povestea reverberează profund în conștiințele cititorilor și atinge o coardă foarte profundă a dorințelor, aspirațiilor și fanteziilor unei întregi generații.

George R. R. Martin este un exemplu cât se poate de elocvent în acest sens. Opera sa se află la baza celei mai de succes producții TV din toate timpurile, serialul americano-britanic Game of Thrones (Urzeala Tronurilor). Povestea celor șapte regate care se luptă pentru puterea absolută – ajunsă acum la finalul ei – fascinează prin subtilitatea caracterelor și ‘adâncimea’ motivațiilor personajelor, prin intensitatea cu care te face să te identifici cu drama acestora. Din perspectivă astrologică, acest nivel este plutonian, iar tema fundamentală a seriei este ‘semnată’ de Pluto în Leu.

Pluto ne vorbește despre fundamentele existenței terestre: lupta pentru putere, pentru supraviețuire, pentru dominație. El reflectă nevoia ancestrală de a atinge aspectele ‘ultime’ ale vieții. Pluto se află la îmbinarea dintre viață și moarte. El ne vorbește despre tiranie, duritate și cruzime, dar și despre slăbiciune și eșec. Pluto ne arată intensitatea sentimentelor (fie că e vorba de ură sau iubire), dar și ‘karma’ transmisă / moștenită prin legăturile de sânge și prin forța angajamentelor; ne spune despre datoriile, legămintele și promisiunile – împlinite sau neîmplinite, plătite sau neplătite – ce ‘curg’ de-a lungul generațiilor. Ne vorbește despre pitici și monștri, despre dragoni și vrăjitoare, despre zeii vechi și noi, despre anticele mituri.

În Leu – palatul regelui suprem, Soarele – Pluto ‘urzește’ pentru dobândirea tronului și a coroanei acestuia. Acționează mereu din umbră, ascunzându-și complet pornirile și intențiile, impenetrabil, implacabil și neînduplecat. El nu se va opri din ‘jocul’ său regal până ce nu va distruge totul. (Să ne amintim și faptul că startul celui de-Al doilea Război Mondial a fost marcat de intrarea lui Pluto în Leu. Și nu a fost oare acel război cea mai mare ‘urzeală a tronurilor’ din istoria umanității?). Chiar și neîncoronat, Pluto însuși este un rege: al Morții, al Nopții, al Abisului.

Bine, dar o întreagă generație de scriitori (de a momentul primei intrări a lui Pluto în Leu în august 1938 până la ieșirea sa definitivă din Leu în iunie 1958) are această amprentă astrologică – înseamnă oare că toți vor crea opere despre lupte pentru putere, intrigi regale și jocuri de culise, spionaje și manipulări, subminări și amenințări, trădări și răzbunări, execuții odioase și măceluri sângeroase, răsturnări totale și neașteptate de situații? Evident că nu! Deși substratul ‘Pluto în Leu’ există – pe undeva – în toate operele scrise de acești scriitori, nu toate îl vor scoate la suprafață (poate și pentru că lui Pluto nu-i place să ajungă sau să rămână la suprafață, ci să se ascundă la mare adâncime…). Dar scriitorii la care Pluto este extrem de influent în propriul horoscop vor transmite asta foarte fidel în opera lor, ceea ce se va reflecta fie în tematica pe care o abordează, fie în caracterele pe care le creează, fie în stilul lor literar!

În cazul lui George R. R. Martin, guvernatorul Ascendentului este conjunct cu Pluto în Leu (care devine astfel amprenta fundamentală a expresiei sale în lume). Focul solar al Leului se împletește cu răceala de gheață a lui Pluto, întonând Un cântec de gheață și foc (A Song of Ice and Fire) – titlul seriei de nuvele ale lui Martin. Combinația dintre cele două îl aduce pe Pluto în apropierea lui Imum Coeli (Cerul de Jos) – accentuând natura sa ‘subterană’ (într-un fel plutoniană) și indicând faptul că opera sa este axată pe un trecut mitologizat (prin trigonul lui Jupiter din Săgetător cuadrat de Soare- dispozitorul Leului; prin cel al Lunii din casa a 12-a; prin sextilul lui Neptun și prin poziționarea Racului în casa a 3-a) și foarte îndepărtat (Saturn este și el în Leu).

Cuadratura acestei conjuncții cu Marte din Scorpion accentuează întregul dramatism al configurației, în același ton – deși la o scară mai mică – cu natura ei plutoniană: vorbim de lupta pentru putere, despre intrigi și comploturi, despre săruturi ucigașe, pasiuni și perversiuni sexuale, despre deghizări abile și crime monstruoase, despre pierderi și câștiguri. Martin scrie despre emoțiile noastre cele mai intense, despre dorințele noastre cele mai ascunse, despre sacrificiile noastre cele mai mari, despre pornirile noastre cele mai abisale. Personajele sale acționează strategic și voalat, ele își mută ‘pionii’ asemenea oponenților dintr-o partidă de șah (joc care-i place atât de mult lui George Martin!). El ne spune – în stilul Scorpionului – că absolut totul are un preț, iar prețul va fi plătit la momentul potrivit!

Saturn (guvernatorul MC) se află în opoziție cu Nonazecimalul; el ne vorbește despre însemne blazoane și case, despre genealogii și ‘vițe’ nobiliare, despre antice legături și ierarhii, moșteniri și succesiuni – el constituie o temă secundară față de cea plutoniană (dar în perfect acord cu aceasta). Saturn aici indică și el importanța dată obârșiei; toți adversarii din acest ‘joc al tronurilor’ revendică tronul suprem și toți o fac în baza ideii că originea este cea care are importanța cea mai mare. Se caută ‘cauza’ ultimă a dreptului la domnie. Puterea este cea care pune lucrurile în mișcare, puterea este motivația supremă, dar – aparent – domnia nu poate fi obținută sau menținută prea multă vreme dacă originea nu este cea autentică (și confirmată).

Deși confruntate cu haosul și distrugerea, unele dintre personajele lui Martin continuă să escaladeze – pline de ambiție – pe ‘scara’ saturniană (simbolizată atât de bine de această poziționare astrologică) în pofida faptului că ceilalți se lasă înghițiți de prăpastia haosului. Așa cum afirmă unul dintre personajele cheie, pentru el (și pentru alții ca el):

Haosul nu este un prăpastie, este o scară! Mulți care încearcă să urce pe ea eșuează și nu mai încearcă să urce din nou, căderea îi înfrânge. Alții, deși primesc o șansă să urce, refuză; ei se agață de tărâmul cunoscut, sau de zei, sau de iubire – iluzii! Doar scara e reală, doar escaladarea e singurul lucru care există!

Dar ambiția de a urca pe scară, către tronul suprem, îi va distruge pe cei mai mulți dintre pretendenți (și, în același timp, îi va determina să facă lucruri inimaginabile care vor duce la ruina celor dragi). Totuși, în stil plutonian, până la finalul seriei toate personajele (fie ele ‘mari’ și importante sau mici și neînsemnate) își vor descoperi menirea în gigantica schemă a acestei ‘urzeli’ a vieții și morții.

Până și expresiile ‘cheie’ folosite de câteva dintre personajele lui Martin oglindesc simbolistica fundamentală explicată mai sus:

Nordul nu uită niciodată (Pluto și Saturn – simboluri pentru memoria de lungă durată – sunt poziționate în al 4-lea locaș, deci în Nord);

Lannisterii își plătesc întotdeauna datoriile (poziția lui Saturn și Pluto – ca simboluri ale datoriilor karmice ce trebuie plătite în această viață – în locașul al 4-lea care semnifică finalitatea tuturor acțiunilor nativului);

Iarna se apropie (Saturn este semnificatorul planetar pentru iarnă, MC este în Vărsător – semn de iarnă).

Prima sa nuvelă (A Game of Thrones) din seria A Song of Ice and Fire a fost publicată în 1996 la intrarea lui Pluto în Săgetător (unul dintre semnele mitologiei). La fel ca orice alt scriitor, Martin își realizează propria sa ‘terapie psihologică’ prin / în cărțile sale. Nuvelele sale reflectă foarte fidel profilul său psihologic. Motivația operei sale este reflectată în casa a 4-a a Leului (în care se află Pluto) și în al 4-lea locaș (în care intră și Saturn), în conjuncția Nodului Lunar Sud cu Marte din Scorpion și în poziția combativă (dar ‘conspirativă’) a Lunii din Berbec / casa a 12-a. Dacă privim lucrurile prin prisma horoscopului său pare că, prin opera sa literară fantastică, Martin nu face altceva decât să creeze o alegorie pentru propria sa viață interioară și pentru trecutul său karmic – în felul său intens și dramatic, șocant și dureros, care vrăjește și captivează atât de mulți oameni!

Nu în ultimul rând, de la un moment încolo povestea sa este, într-un fel, scrisă de colectivitate. Martin, care nu a terminat încă seria sa de nuvele, nu poate să nu fie influențat de feedback-ul general primit de show-ul TV. Colectivul participă așadar – chiar dacă într-un mod neînțeles și misterios, ‘subteran’ – la acest act de creație, ceea ce este în acord cu impactul lui Pluton în Leu și cu semnificația sa în horoscopul lui Martin.

Interesant este că prima transmisiune TV a show-ului Game of Thrones (17 aprilie 2011, ora 20.30 din New York) a avut loc pe un Ascendent în Scorpion al cărui guvernator (Marte) se afla în cuadratură cu Pluto și un MC în Leu – configurație ce reflectă cât se poate de bine tema filmului. Pe de altă parte, Lena Headey actrița care interpretează personajul care este – în viziunea mea – cel mai reprezentativ pentru această ‘urzeală a tronurilor’ (Cersei Lannister) are Soarele (guvernatorul Leului) în conjuncție cu Pluto, Peter Dinklage (care îl interpretează pe simpaticul Tyrion Lannister) are Soarele cuadrat de Pluto (cu opoziție de la Marte), în vreme ce Emilia Clarke (Daenerys Targaryen) are conjuncție a Soarelui cu Pluto din Scorpion (care primește o cuadratură de la Marte); ei au un contact direct și profund cu latura lor abisală, ceea ce-i face foarte potriviți pentru acest film.

De ce sunt cartea și filmul atât de populare? Poate în mare măsură pentru că ele esențializează (Pluto / Saturn) nenumărate teme din istoria lumii (Saturn) și din mitologie (Jupiter, Neptun / Săgetătorul) și le aduce la un numitor comun (Leul). Astfel, teme ce provin din rivalitățile medievale dintre lorzi și case regale, din legendele (și realitățile) medievale despre cavaleri și prințese (ex: Războiul Rozelor dintre casele Lancaster si York este transpus de Martin ca rivalitate între casele Lannister și Stark). Unele personaje își au originea în realitatea istorică (de ex. personajul Cercei Lannister este dezvoltat din Isabela a Franței, ajunsă regină a Angliei și renumită pentru frumusețea, inteligența și abilitățile sale politice, dar considerată de mulți o ‘femeie fatală’, crudă și manipulativă). Legende, povestiri și evenimente adevărate din Istoria Lumii sunt transpuse în mod creativ de Martin în narațiunea sa. Astfel Atlantida devine Valyria, zidul lui Hadrian devine ‘Zidul’, vikingii devin ‘Oamenii de Fier’, hoardele mongole devin dothraki ș.a.m.d. Dragonii și lupii antici din carte și din film uimesc și fascinează la fel de mult ca cei din legendele diferitelor culturi ale lumii. Martin ne descrie o ‘istorie alternativă’ care, prin elementele fantastice și mitologice, atinge cititorul / spectatorul pe niveluri foarte profunde. Istoria ‘tronurilor’ lumii și a luptei pentru putere și supraviețuire este transformată radical și creativ de Martin prin această amprentă plutoniană ‘condensată’ și extrem de potentă.