Eroarea astrologică a hindușilor nu a avut efecte doar între granițele Indiei. Pe la sfârșitul secolului al 19-lea și începutul secolului al 20-lea, mai mulți ezoteriști occidentali influenți aparținând curentului spiritist/spiritualist (Gerard Massey, Helena Blavatsky, Alice Bailey etc) au început să folosească concepția eronată despre Zodiacul Sideral în scopul argumentării unor idei fanteziste legate de o presupusă Nouă Eră în evoluția umanității (unii dintre ei considerându-se drept avangarda mișcării de trezire spirituală a umanității). Ei au fost – cu adevărat – promotorii curentului New Age (Noua Eră), altfel spus – ideologii principali ai Erei Vărsătorului și ai Noii Ordini Mondiale.

Potrivit acestei teorii, precesia echinocțială determinată de rotația axei pământului (care face ca punctul vernal să parcurgă un ciclu de aproape 26.000 ani având ca fundal constelațiile ecliptice) determină trecerea umanității printr-un ciclu de 12 ‘ere’ (a câte aprox. 2000 ani fiecare) care ar corespunde celor 12 zodii ale Zodiacului Sideral, fiecare eră influențând calitativ valorile, atitudinile și principiile de viață ale oamenilor, orientarea spirituală a acestora, structurile sociale etc.

YouTube player

Chiar dacă ceea ce numim ”Zodiac Sideral” a existat și în tradiția occidentală antică, în elaborarea teoriei erelor astrologice ideologii Noii Ere au fost profund influențați de tradiția indiană a Zodiacului și de speculațiile hinduse legate de Kali Yuga. Helena Blavatsky și alți membri de marcă ai Societății Teozofice au petrecut mai mult timp în India, acolo unde, pe de o parte – au intrat în contact cu multe dintre ideile exotice care lipseau din Occident și pe care, mai târziu, le-au introdus – destul de deformat însă – aici, iar pe de altă parte au găsit un teren fertil pentru unele dintre ideile lor (care însă, la scurt timp, au fost respinse vehement de mai mulți tradiționaliști indieni în frunte cu Swami Dayananda și Swami Vivekananda).

Nu voi dezbate aici ideologia care însoțește teoria erelor astrologice. În viziunea mea, această ideologie este profund decepționantă și arăt asta pe larg în ciclul de articole pe această temă (care poate fi citit aici). Mă voi axa doar pe fundamentarea astrologică și astronomică a teoriei erelor.

Chiar dacă demonstrația (realizată deja – consider eu – a) invalidității concepției indiene asupra Zodiacului nu poate constitui, în totalitate, o demontare a validității întregii tradiții a Zodiacului Sideral (pentru aceasta este nevoie de o investigație în tradițiile babiloniană, egipteană, elenistică și persană a Zodiacului, investigație pe care o voi prezenta în curând), totuși principiile de bază ale demonstrației mele pot fi extrapolate ușor la întreaga tradiție a Zodiacului Sideral ca argumente pentru invaliditatea teoriei erelor astrologice.

Așa cum am văzut, zodiile siderale (și, prin extensie, și ‘erele astrologice’) sunt invalide dintr-o mulțime de motive:

1. Constelațiile nu au vreo semnificație sau forță intrinsecă, ele fiind doar reperele vizibile pentru fazele distincte ale procesului implicat de relația Pământului cu Soarele. Chiar dacă, de-a lungul timpului, unii astrologi au crezut că stelele și constelațiile au vreo influență asupra destinului uman, această asociere s-a datorat unui transfer neinspirat de la nivelul esenței Zodiacului (adică relația Pământ-Soare – forța ‘cauzatoare’ reală a ‘influențelor’ zodiacale percepute) la nivelul aparenței acestuia (reperele stelare vizibile, formele asamblate imaginativ pentru a servi drept ghid sau memorizator al momentului când anumite procese și fenomene au loc pe Pământ). (În fapt, principiul cauzal este inerent fenomenelor, lucrurilor și ființelor care ‘manifestă’ efectele percepute, adică acestea poartă deja ‘influențele’ în ele însele.)

2. Formele și denumirile constelațiilor nu sunt altceva decât proiecții ale fanteziei umane, sau ale unor simboluri ‘terestre’ asociate unor procese naturale. Berbecul sau Taurul – de exemplu, nu au nici un sens sus pe cer, dar aveau o semnificație cât se poate de reală – dar și simbolică și sincronistică – aici pe Pământ.

3. Constelațiile ecliptice sunt în număr de 13 și nu 12. A spune că există 12 ere astrologice bazate pe Zodiacul Constelațiilor înseamnă a nega evidența astronomică.

4. Ceea ce adepții erelor umanității consideră a fi zodiac sideral nu poate fi numit, cu adevărat ‘sideral’ pentru că nu respectă granițele constelațiilor. Zodiacul ‘sideral’ este, de fapt, pseudo-sideral, adică este o ficțiune astronomică, o împărțire fictivă a boltei celeste în 12 sectoare egale, nemaivorbind de faptul că punctul de start al acestui Zodiac este foarte incert, bazându-se pe o mulțime de speculații și indicii vagi.

Zodiile tropicale, zodiile (Erele) pseudo-siderale și constelațiile

În plus, Zodiacul exprimă un proces de integrare și fiecare zodie este o fază de dezvoltare care se construiește firesc pe cealalată, la fel cum, în natură, anotimpurile și fazele acestora se succed într-o ordine logică și naturală. Făcând o analogie (foarte simplificată) cu ciclul biologic de dezvoltare al unei plante anuale (dar care reprezintă o excelentă metaforă pentru înțelegerea Zodiacului și a vieții umane),

la Berbec apare germinația – impulsul foarte vizibil către o nouă manifestare a plantei, expresia vitală a unui nou început, o pornire adâncă de a începe un nou ciclu și de a purta lupta pentru supraviețuire.

În Taur, impulsul Berbecului este stabilizat, ”sămânța” germinată în etapa Berbecului este hrănită și planta începe să crească și să se încarce de sevă.

În Gemeni – semn de aer, planta ieșită din sămânță începe să se înalțe și să-și dezvolte ”părțile aeriene”, se ramifică mult, și începe să înflorească. Planta se ”exprimă” pe orizontală și pe verticală,”comunică” foarte mult cu mediul, iar seva urcă la înălțimea maximă.

În Rac înflorirea este maximă și se nasc semințele sau fructele care conțin noi semințe; simultan, planta își fixează bine rădăcinile pentru a putea susține hrănirea.

Leul exprimă coacerea și rodirea, caldura de care planta are nevoie.

Fecioara exprimă perioada favorabilă culesului, trierii și sortimentării.

Balanța implică ‘cântărirea’ și evaluarea rezultatului, este echilibrul între sămânță și rod, între faza vizibilă și cea invizibilă a plantei, este ‘feedback-ul’ pe care atât planta, cât și cultivatorul le primesc de la Natură. Frunzele devin pastelate și încep să cadă.

În Scorpion, planta intră într-o stare de moarte aparentă; ceea ce nu mai este necesar pentru continuarea ciclului este eliminat. Fructele căzute intră într-un proces de putrefacție, semințele sunt asimilate în sol și au puterea de a continua viața plantei pe un alt nivel, deși viața lor este incertă.

Săgetătorul este raza de speranță: noua sămânță rămâne ca bază pentru o dezvoltare viitoare, creșterea viitoare este întrezărită, deși încă foarte îndepărtată.

În Capricorn, pămîntul se pregătește pentru un nou ciclu (dintr-o anumită perspectivă se poate spune că noul ciclu începe aici, aici se formează viitoarele rădăcini); sămânța se conservă și își folosește economicos rezervele.

În Vărsător apare o stare de ‘îngheț’, de adormire și de suspendare, procesul de conservare se stabilizează.

În Pești sămânța este încă în starea sa latentă, capacitatea ei de a conține și a dezvolta o nouă viață este incertă. Simultan însă, faza sa invizibilă se apropie de sfârșit, apele care rezultă din gheața topită încep să pregătească germinarea seminței sau disoluția sa completă. Vechiul ciclu al seminței se încheie, iar procesul continuă cu un nou ciclu.


Ciclul celor 6 anotimpuri ecologice. Imagine: “Jahreszeiten Jahresringe” de Meinolf Wewel. Sursa: Wikimedia Commons

Aceasta este una dintre analogiile care se pot face între procesul zodiacal și procesele naturale de dezvoltare (analogia este valabilă doar în Emisfera Nordică în care Zodiacul a fost generat. Despre fundamentarea Zodiacului în Emisera Sudică a Pământului voi scrie cu altă ocazie). Metafora ciclului de dezvoltare a unei plante poate fi extrapolată atât la viața persoanelor cât și la viața socială. 

Apare însă foarte clar faptul că Zodiacul exprimă un proces ordonat, iar ordinea convențională a semnelor zodiacale este singura care poate fi considerată naturală și imuabilă.

Nu doar atât, dar fiecare roată zodiacală se continuă cu o alta și fiecare fază este integrată într-una mai vastă. După Pești, urmează o nouă roată zodiacală, care însă se manifestă pe un alt nivel. Astfel, procesul zodiacal se poate exprima printr-o spirală sau un lanț format din mai multe cicluri zodiacale concentrice puse cap la cap.

Acesta este modelul evolutiv și transformațional cel mai natural: ideal, o astfel de spirală de integrare pleacă de la Berbec (care reprezintă cel mai exterior impuls către manifestarea și integrarea tendințelor karmice care provin din vechiul ciclu), continuă cu Taurul, Gemenii etc…până la Pești, apoi reîncepe cu o nou ciclu zodiacal (de la Berbec la Pești) care se află pe un nivel mai ”interior” (care exprimă o mai mare apropiere de centrul propriei ființe) și tot așa până la ultimul semn zodiacal din ultima spiră zodiacală (Peștii) care este cea mai apropiată de centrul (și finalul) spiralei evolutive.

Un astfel de model evolutiv urmează, în mod natural, ordinea semnelor zodiacale, adică este un proces de integrare în sens zodiacal (adică în sens invers acelor de ceasornic), yang (masculin, convergent), centripet (adică orientat către centru). Figura următoare exprimă cât se poate de bine acest model de integrare:

Adevărata spirală yang, ”evolutivă” a Zodiacului

[Acesta este – așa cum am spus – un model ideal. Contrar ideilor adepților New Age care susțin ideea utopică a unei evoluții liniare și ascendente, nu se poate spune că întotdeauna avem de-a face cu o ”evoluție spirituală” de la o viață la alta sau de la un ciclu zodiacal la altul. Unele vieți (și unele cicluri) pot fi decadente sau chiar degradante, iar ‘apropierea’ sau ‘depărtarea’ de propriul ‘centru’ (adică de natura ultimă a propriei ființe) sunt percepții destul de relative. Un concept mai potrivit ar fi acela de ‘maturizare’]. 

În nici un caz însă, ordinea unui proces evolutiv de dezvoltare și integrare nu poate implica zodiile în ordinea lor inversă (și în sens orar, anti-zodiacal), adică de la Pești la Berbec – așa cum pretind adepții teoriei erelor astrologice – pentru că asta ar presupune dezintegrare, degradare și involuție!

După Era Peștilor, nu poate urma Era Vărsătorului, iar după aceasta nu poate urma Era Capricornului ș.a.m.d.! Din moment ce se consideră că ciclul erelor se referă la evoluția societății, a valorilor, tendințelor și aspirațiilor umanității, acest ciclu (retrograd din punct de vedere zodiacal) ar fi nenatural și – în fapt – cu totul și cu totul imposibil!