Trăgând o concluzie la toate cele afirmate până acum, putem afirma că – în felul cum este folosită actualmente în India și în Occident – ”astrologia vedica” este lipsită de fundamentare, fiind total invalidă! Este produsul unei confuzii, a unei neînțelegeri fundamentale care vine însoțită de o spoială de spiritualitate care îi dă o aparență de autenticitate.

Există un singur zodiac, iar acesta este Zodiacul Tropical. La origine, în India, în Babilonia și în Occident, a existat o singură astrologie bazată pe zodiacul solar, iar aceasta s-a divizat în mai multe sisteme, în funcție de specificitatea culturii în care a fost integrată.

Astrologia tibetană are exact aceeași problemă, fiind total invalidă din punct de vedere matematic! Deși, în acest caz, lucrurile sunt mai nuanțate pentru că astrologia tibetană integrează și sistemul astrologic chinezesc și sistemul divinatoriu șamanic tradițional (Bön). (Oricum, pretenția unor practicanți ai astrologiei tibetane potrivit căreia, prin astrologia practicată de ei, pot descoperi cu precizie locurile încarnărilor lama-șilor este un fals spiritual!).

Mii de cărți, articole și cursuri s-au scris despre astrologia indiană bazată pe zodiacului sideral; evident că ele nu au nici o valabilitate! Atât în India, cât și în Occident astrologii ”vedici” sunt priviți (în anumite cercuri) ca niste guru-și – ființe iluminate aflate în posesia cunoașterii spirituale profunde, a artei de a cunoaște trecutul și viitorul, karma și destinul – ei însă se află la granița – nu foarte clară – dintre ignoranță și șarlatanie.

Ar fi bine ca practicanții așa numitei “astrologii vedice” (sau a oricărei alte forme de astrologie care are la bază Zodiacul Sideral) să realizeze capcana în care se află și în care îi atrag și pe cei cărora le ofera consultații și sfaturi. Și așa astrologia, la modul general, este actualmente practicată într-un mod total iresponsabil atât în Orient, cât și în Occident și este rejectată – de multe ori pe buna dreptate – atât de știință cât și de religiile tradiționale. Fundamentarea sa teoretică și filozofică este haotică, iar integrarea sa profesională aproape că nu există.

Sumarizând, concluziile sunt foarte clare:

1. Sistemul astrologic indian este folosit într-o manieră complet eronată. Horoscopul întocmit pe baza sistemului astrologic indian este total invalid. Atât Zodiacul Solar Sideral, cât și Zodiacul Lunar Sideral folosite în așa numita ”astrologie vedică” sunt ficțiuni astronomice și astrologice.

2. Sistemul astrologic tibetan este fundamental gresit și total defazat, bazându-se pe calcule care sunt valabile doar pe durate scurte de timp și care dau erori atunci când sunt folosite pe perioade mai lungi de timp. Horoscopul întocmit pe baza sistemului astrologic tibetan nu are nici un fel de valabilitate.

3. Calendarul hindus și toate celelalalte calendare înrudite cu acesta (tibetan, nepalez, thailandez, burmez etc) sunt eronate. Sărbătorile clasice hinduse cum ar fi Mahāśivarātri, Makara-saṁkrānti, Divali etc sunt celebrate – de fiecare dată – la momente greșite din an.

4. Roata siderală a nakshatra-elor este invalidă dpdv astrologic și spiritual, adevăratul Zodiac Lunar hindus (Nakshatrachakra) fiind, în fapt, tropical și având punctul de start în segmentul care, în perioada vedică, corespundea cu Kṛttikā-nakshatra (care este acel segment de ecliptică care își are punctul de origine în echinocțiul de primăvară, punct care marca, în timpurile vedice, începutul anului sacrificial).

Pe cale de consecință, Zodiacul Lunar occidental, provenit din tradiția astrologică arabă, trebuie să fie și el tropical, asta pentru că arabii l-au adaptat de la hinduși.

5. În afară denumirii pe care o poartă, semnele zodiacale nu au absolut nimic de a face cu constelațiile ecliptice. Zodiacul Sideral nu există cu adevărat, iar constelațiile de pe Ecliptică nu au absolut nimic de-a face cu astrologia, ele fiind doar reperele vizibile pentru zodiile reale, repere valabile doar într-o perioadă – deja foarte îndepărtată – a istoriei umanității. (Această concluzie a fost demonstrată aici doar parțial; pentru o abordare integrală, indiciile din tradițiile babiloniană și elenistică ale Zodiacului trebuiesc luate și ele în considerare!).

6. Ca un corolar al concluziei anterioare (care rezultă și el doar parțial de aici), erele astrologice de tip Era Peștilor, Era Vărsătorului etc (care, în fundamentarea lor, au fost bazate pe presupusul Zodiac Sideral Indian) sunt total invalide pentru că nu se bazează pe nici o realitate astrologică. Din moment de Zodiacul Sideral este invalid, nici ‘Erele’ bazate pe acesta nu pot fi valide. Demonstrez în altă parte că credința în validitatea acestor Ere alimentează idei utopice, amăgitoare și debusolante.

Apare întrebarea: dacă toate aceste concluzii sunt atât de evidente și naturale, de ce tradiția nu a fost corectată? De ce lucrurile continuă nemodificate?

Ei bine, naturalețea și bunul simț nu sunt la ele acasă în ”casa astrologiei indiene”. Astrologii ‘vedici’ au câteva argumente pentru convingerea lor că zodiacul sideral este cel corect. Trebuie spus că cele mai multe dintre aceste argumente au de-a face mai mult cu dogmatismul, superficialitatea, ignoranța, încăpățânarea și cu credința oarbă, decât cu realitatea. (Din acest motiv, rareori poți avea un schimb rezonabil de argumente cu astrologii indieni!)

Mai întâi, astrologii ‘vedici’ au ideea de infailibilitate a propriei lor tradiții. Celor mai mulți le vine greu să accepte chiar și ideea că scrierile lor antice – pe care le consideră revelații divine – ar putea să greșească. Atunci când încerci să le arăți erorile din Sūryasiddhānta, cei mai mulți te contrazic vehement, pentru că au în vedere atenționarea lui Varāhamihira cum că „Sūryasiddhānta nu poate greși”.

Dacă îndrăznești să critici vreo idee greșită cuprinsă în Purāṇa-e sau vreo ambiguitate din scrierile vedice, e ca și când ai atenta la viața lor. Mulți practicanți ai ”astrologiei vedice” sunt mai degrabă asemănători cu adepții unui cult (sau cu misionarii diverselor secte evanghelice creștine) și investesc multă pasiune în a-i convinge pe alții de ‘adevărul’ și de superioritatea tradiției lor astrologice.

Confuzia și contradicțiile care există în multe texte religioase sau astronomice și multiplele interpretări pe care anumite pasaje le admit, alimentează și mai mult tendința multora de a-și menține opiniile eronate. Mulți istorici și arheo-astronomi care nu au înțeles bine semnificația anumitor indicii și texte au sporit si ei confuzia, introducând sau alimentând ideea că Zodiacul hindus a fost sideral sau ca anul a fost sideral.

În al 2-lea rând, astrologii indieni susțin că mențiunile referitoare, de exemplu, la coincidența dintre momentele de început ale Berbecului și Balantei cu echinocțiile sau ale Capricornului și Racului cu solstițiile (mențiuni care indică clar faptul că Zodiacul a fost conceput tropical și nu sidereal și că lunile și zodiile erau asociate cu anotimpurile) ar fi fost valabile doar în perioada în care aceste texte au fost scrise, și că acesta a fost singurul motiv pentru care aceste mențiuni au fost făcute.

Ori este simplu de observat, din demonstrația mea, că acest argument este complet lipsit de valabilitate; mențiunile care atestă valabilitatea anului tropical și a zodiacului tropical se întind de-a lungul întregii tradiții indiene, plecând de la scrierile vedice (mileniile 3-1 ÎEN), trecând prin tradiția puranică și siddhantică (mileniul 1 EN) și ajungând în perioada modernă (secolele 19-20 EN).

În al 3-lea rând, argumentul susținătorilor vehemenți ai Zodiacului Sideral este că, din moment ce Zodiacul Lunar este corelat cu constelațiile vizibile (și așa pare să fi fost din cele mai vechi timpuri), iar lunile lunare și zodiile solare au fost conectate cu acest zodiac lunar, atunci asta înseamnă că atât lunile lunare, cât și zodiacul solar sunt și ele siderale (nirayaṇa).

Am demonstrat deja că acest argument este fals: Zodiacul (atât cel solar, cât și cel lunar), deși a fost nirayaṇa în practică (din cauza ușurinței realizării observațiilor astronomice, a necunoașterii fenomenului de precesie și a fascinației pentru bolta celestă vizibilă), era însă conceptualizat pe o bază tropicală (mai puțin evidentă vizual, mai abstractă în plan conceptual, dar – în mod aparent paradoxal – mai ancorată la ritmurile fundamentale ale Naturii).

La baza fundamentării astronomice a astrologiei se află fenomenele corelate cu anul tropical. Horoscopul întocmit în astrologia indiană trebuie să coincidă (din punctul de vedere al determinărilor matematice) cu horoscopul întocmit pe baza astrologiei tropicale occidentale.