Ceea ce urmează este cea mai importantă lecție de până acum și va rămâne una dintre cele mai importante lecții în astrologie. Ea se referă la felul în care înțelegem interacțiunea dintre planete și zodii și legătura acestora cu individul și cu experiențele din viața sa. Și mă voi raporta aici la această interacțiune în sens metafizic.

Din perspectivă metafizică situăm individul între Cer și Pământ, considerându-l un produs al îmbinării dintre o energie distantă, elevată, spirituală și una apropiată, materială, substanțială.

Pe de o parte avem ceea ce am putea numi influența Cerului – principiul luminos, spiritual, activ, care emană energie, care reprezintă manifestarea vizibilă și activitatea detașată, neimplicată. Și, pe de altă parte, avem influența Pământului, care reprezintă principiul pasiv, care primește și redistribuie energia, are o manifestare mai puțin evidentă sau chiar ascunsă, dezvoltă, crește și hrănește în interiorul său, se atașează de lucruri și le condiționează (sau se lasă condiționat de ele). Și, din perspectivă metafizică, toate lucrurile de pe Pământ urmează Calea Cerului și primesc influența acestuia, iar omul se naște și trăiește la interacțiunea Cerului cu Pământul.

Omul are o dimensiune spirituală și intelectuală (‘celestă’), dar duce și o existență corporală, substanțială (‘pământească’). Viața sa este trăită în funcție de valori și aspirații spirituale, dar și de necesități materiale. Sufletul, psihismul său se află la intersecția dintre Spirit și Materie, dintre Cer și Pământ, dintre rațiune și instinct.

Cerul	Pământul
‘Tatăl’, Yang-ul, Masculinul emană lumină și energie este spiritual, activ are o manifestare vizibilă declanșează fenomenele ‘sămânța’ activitate neimplicată, detașare	‘Mama’, Yin-ul, Femininul primește și redistribuie lumina și energia este substanțial, pasiv activitate ascunsă dezvoltă, crește și hrănește ‘matricea’ activitate condiționată, atașament

Ei bine, din perspectivă metafizică planetele reprezintă activitatea Cerului, a Tatălui, adică latura masculină a horoscopului. Ele reprezintă manifestări și forțe arhetipale, funcții active, faze dinamice. Planetele constituie semințe karmice și acțiuni – inclusiv în plan spiritual, mintal sau verbal. Ele indică activitatea vizibilă și latura luminoasă a lucrurilor, sunt categorii fundamentale, principii și forțe active care mediază toate transformările. Astrologic, Cerul este reprezentat prin mișcarea Soarelui, Lunii și planetelor, dar și prin strălucirea stelelor și mișcarea diurnă a Bolții Celeste.

Planetele semnifică lucrurile care trebuie făcute, atitudinile care trebuie adoptate. Mișcarea lor celestă conjugată și ciclurile lor aproape perfecte constituie ceea ce chinezii numesc Tao, adică Ordinea Supremă a vieții, Calea tuturor ființelor, fluxul Universului, drumul de urmat, virtuțile de dobândit. Planetele reprezintă simbolic forțele și lucrurile cele mai spirituale din viața noastră.

Pe de altă parte, Zodiacul reprezintă influența Pământului sau Mama, Femininul horoscopului. Zodiile sunt câmpuri formatoare, filtre și tipare de conștiință. Zodiacul exprimă matricea care dezvoltă cauzele sau semințele karmice. Zodiile reflectă ‘psihologia’ horoscopului – setul de nevoi, instincte, motivații, scopuri, complexe, mecanisme defensive care compun psihismul ființelor vii. Ele indică condiții și circumstanțe, categorii și conținuturi ale experiențelor. Zodiile reprezintă și faze de dezvoltare procesuală a vieții terestre, sunt ipostaze, fațete, atribute și calități ale energiei. Ele sunt moduri de manifestare, atitudini și strategii comportamentale și reprezintă experiențe și exprimări ‘terestre’ arhetipale, dar și reflectări și aspecte cu un grad mare de subiectivitate.

Planetele exprimă manifestarea ‘Cerului’. Ele reprezintă

Zodiile exprimă manifestarea ‘Pământului’. Ele reprezintă

‘manifestări’ și ‘forțe’ arhetipale funcții active, faze dinamice ‘semințe’ karmice, ‘germeni’ acțiuni (inclusiv cele spirituale / mintale și verbale) activitatea vizibilă latura luminoasă a lucrurilor categoriile fundamentale ‘principiile’, ‘elementele’ ‘transformările’ (și forțele active care le mediază)

‘câmpuri’ formatoare și tipare de conștiință ‘matricele’ care dezvoltă cauzele sau ‘semințele’ karmice ‘psihologia’ horoscopului (nevoi, instincte, motivații, scopuri, complexe, mecanisme) condiții și circumstanțe, ‘conținuturi’ ale experiențelor faze de dezvoltare procesuală, procese și etape, experiențe arhetipale ale vieții terestre ipostaze, ‘fațete’, atribute și calități ale energiei moduri de manifestare și comportament, experiențe și exprimări arhetipale reflectări, aspecte subiective

O planetă simbolizează lucruri foarte evidente, clare. Soarele este lumină, căldură, viață, strălucire, masculinitate, centru, leadership. Luna simbolizează mintea, emoția, schimbarea, reflectarea, feminitatea. Marte indică inițiativa, întreprinderea, acțiunea, lupta ș.a.m.d. Dar abia în relație cu zodiile, planetele indică și o psihologie. De exemplu, cu Luna în Taur mintea filtrează tot ceea ce vine către ea și răspunde la mediu în baza nevoii de soliditate, securitate și valoare, a nevoii de confort și consistență (specifice zodiei Taurului). Cu Luna în Scorpion, mintea (Luna) este orientată pe emoția produsă de legătura cu ceea ce nu se află în zona sa de confort și control, cu ceea ce este ascuns în spatele aparențelor, cu necunoscutul și este orientată pe raportul de forțe și influențele reciproce din relația sa cu oamenii, energiile și lucrurile, generând adesea o stare de insatisfacție, de lipsă, un gol care trebuie umplut (Scorpionul). De aici se pot naște o mulțime de motivații auxiliare de scopuri, tipare de comportament și trăiri complexe, altfel spus apare o psihologie – zodiile vin cu ceea ce am putea numi ‘psihologia horoscopului’. Și putem afirma că psihologia se orientează în mare măsură pe ‘femininul’ vieții noastre, pentru că se preocupă de înțelegerea a ceea ce este interior, ascuns, yin. Între științe (sau mai bine zis între disciplinele de studiu, pentru că nu este întru totul o știință) psihologia este și ea ‘feminină’ din acest punct de vedere (lucru evident – aș spune eu – și prin faptul că cei mai mulți absolvenți și practicanți ai acestei discipline sunt femei).

Manifestarea planetelor (care este yang, masculină) este clară, fățișă. Desigur, ea ne poate afecta profund la nivel psihologic, dar interacțiunea planetelor cu zodiile este cea care exprimă întregul tăvălug de factori ce poartă semnificația complexității vieții noastre psihice.

Așadar când spun că zodiile sunt cele care se referă în cea mai mare măsură la viața noastră psihică, nu spun că planetele nu influențează viața interioară și că nu contribuie la psihologia individului, ci afirm că semnificațiile planetelor devin ‘internalizate’ – mai puțin transparente și mult mai subiective – când sunt combinate cu cele ale zodiilor. Iar această combinație complexă (care se reflectă în interacțiunea planetelor cu zodiile apare vizibilă în spațiul local al individului, în special la momentul nașterii acestuia, dar și după acest moment) definește chiar structura experienței umane.

Astrologic, structura esențializată a experienței umane se dezvăluie în raport cu felul în care planetele, ca forțe și funcții arhetipale, interacționează cu zodiile, care reprezintă motivațiile, tiparele de expresie și câmpurile de experiență în spațiul individului, deci constituie o variantă personalizată a interacțiunii dintre obiectivitatea sugerată de mișcarea Cerului și relativitatea și subiectivitatea ce sunt proprii Pământului. În același timp, putem spune că experiența umană se dezvăluie simbolic prin interacțiunea dintre mișcarea diurnă a cerului (numită ‘mișcarea primară’) și mișcarea secundară (adică mișcarea planetelor prin Zodiac) în același spațiu local al nativului.

Și ajung aici din nou la o afirmație extrem de importantă pe care am căutat să o explic de nenumărate ori și în altă parte: natura Zodiacului este mai degrabă ‘terestră’, decât ‘celestă’. Zodiile nu sunt energii venite din spațiul cosmic, ci fațete diferite și ritmuri distincte ale energiei și vieții terestre.

Imaginea pe care oamenii – inclusiv majoritatea astrologilor – o au este ca zodiile sunt undeva pe cer, în cosmos (eventual în constelații), iar atunci când planetele trec prin dreptul lor, energia lor combinată determină o ‚influență’ în viața lor.

De aici apar cele două idei extreme cu privire la axioma astrologică, care sunt menținute de cei care au această perspectivă greșită asupra naturii Zodiacului:

– fie determinismul absolut, ideea că tot ce se petrece în viață este determinat de ‘influențele’ conjugate ale planetelor și zodiilor și acestea nu pot fi evitate,

– fie indeterminismul de factură pseudo-spirituală, în care se consideră că în anumite situații (imposibil de identificat cu precizie) individul are capacitatea de a se fofila, evitând – magic – aceste ‘influențe’ celeste sau ridicându-se – prin înțelepciunea sa – deasupra lor.

Această imagine greșită s-a perpetuat de-a lungul timpului, deși au existat câțiva autori care încă din Antichitate au înțeles problema și au încercat să o remedieze. Totuși, în prezent natura Zodiacului este cel mai neînțeles lucru din astrologie. Pe lângă concepțiile greșite legate de relația dintre determinismul astral și libertatea de alegere, una dintre marile probleme pe care această concepție greșită le provoacă astrologilor este dificultatea de a face o distincție clară între semnificațiile planetelor, zodiilor și caselor astrologice. De exemplu, astrologilor le vine greu să facă o distincție clară între semnificațiile lui Venus, ale zodiei Taurului și ale casei a doua sau între semnificațiile lui Venus, ale zodiei Balanței și casei a 7 etc., și aceasta se datorează acestei paradigme fundamental greșită cu care au plecat la drum încă de la începutul practicilor astrologice. Ei consideră ‘casele’ (și nu zodiile) elementul ‘terestru’ al horoscopului!

Ideea că zodia reprezintă o matrice terestră – ceva foarte familiar și apropiat, foarte ‘pământesc’ ca natură – este complet neînțeleasă și poate veni ca o revelație surprinzătoare pentru cei mai mulți oameni (dar și pentru majoritatea astrologilor și savanților) care sunt obișnuiți cu ideea că zodiile sunt undeva sus, ‘pe cer’, eventual în îndepărtatele constelații care se proiectează pe Ecliptică. Cu cât reflectezi mai mult asupra naturii reale a Zodiacului, cu atât mai mult realizezi că această concepție populară despre Zodiac este fundamental greșită.

Zodiile au de-a face cu modul în care energia solară este modulată aici pe Pământ; ele exprimă fațete arhetipale ale vieții terestre. Lumina și căldura solară nu sunt recepționate pe Pământ dintr-o dată, ci fragmentat. Această ‘fragmentare’ a energiei solare este reprezentată de cele 12 zodii. Ea este specifică doar Pământului, nu și altor planete din Sistemul Solar – este o caracteristică a acestuia. E ca și cum Pământul ar zice: ‘vreau să recepționez mai multă lumină și căldură acum, puțin mai multă luna viitoare, un maxim în luna cutare, un minim în luna cutare și așa mai departe’. În funcție de nevoile de dezvoltare și susținere a vieții, Pământul filtrează lumina și vitalitatea solară folosind aceste 12 filtre fundamentale (zodiile).

Zodiile – înțelese generic ca principii arhetipale ale vieții – sunt ‘feminine’ în natura lor. Ele indică simbolic nevoile variabile ale vieții terestre în diferitele perioade ale anului. Fiecare zodie semnifică anumite nevoi speciale care se cer a fi împlinite, dar și condiții speciale de dezvoltare a vieții care se manifestă doar în perioada în care ele sunt active.

Imaginea corectă pe care oamenii și astrologii, în special, ar trebui să o aibă este aceasta:

Planetele reprezintă principiile care acționează ‘de sus’, zodiile sunt principiile pasive care corespund vieții terestre, exercitând influența lor ‘de jos’, iar omul mediază, interpretează și integrează aceste principii în viața sa pentru că interacțiunea dintre zodii și planete nu vine ‘la pachet’ direct din cer, ci se realizează în interiorul individului (și în exteriorul său).

Omul este în interacțiune dinamică cu Cerul și cu Pământul, el există și funcționează ‘între’ planete și Zodiac, nu ‘sub’ ele. El mediază – în sine însuși și în viața sa – interacțiunea acestora, participă la această interacțiune și tot de el depind, într-o anumită măsură, rezultatele acesteia. El nu este tras cu sfori planetare nevăzute, nu este săgetat de raze stelare invizibile, ci este într-un proces de interacțiune dinamică cu Cerul și Pământul.

Și având această reprezentare, nu poți spune nici că ești complet determinat, dar nici nu te poți face că plouă și să spui că interacțiunea planetelor cu zodiile nu are de-a face cu tine când, în fapt, ea reprezintă toate forțele pe care le ai la dispoziție. Chiar dacă planetele indică semnificații care nu pot fi alterate și la care individul nu are access (fiind ‘deasupra’ lui), totuși omul are mai multă influență asupra relației sale cu zodiile (care sunt oarecum ‘terestre’ și accesibile), putând, prin alegerile pe care le face, să influențeze modul în care interacțiunea dintre planete și zodii este exprimată în acțiuni, evenimente, atitudini și motivații în viața. Toate alegerile omului și toate realizările sale în viață apar la interacțiunea sa cu planetele și zodiile, dar vestea bună este că omul este un element activ în ecuație!

Și dacă analizezi simbolurile prin care zodiile sunt reprezentate, observi că acestea nu sunt deloc ‘celeste’. Nu există nimic ‘cosmic’ în ele (cum încearcă mulți astrologi să le descrie). Ele sunt cât se poate de ‘pământești’, reprezentând simbolic instincte și motivații specifice vieții terestre. În toate tipurile de zodiac – fie că vorbim de cel pe care noi îl folosim, de zodiacul chinezesc sau de alte tipuri de zodiac – prin el mișună ființe cât se poate de terestre. Avem oi, vaci, raci, capre, pești, șobolani, porci, scorpioni sau maimuțe, avem șerpi, cai și lei, avem și ființe umane. În unele variante de zodiac, zodiile sunt simbolizate prin arbori sau flori. Găsim astfel în simbolistica zodiacală tot felul de reprezentări terestre ale calităților arhetipale asociate cu energiile etapelor zodiacale care le corespund și acesta nu este modul în care ai reprezenta ceva supranatural, ‘celest’.

Până și în mitologia greacă, semnele care au servit inițial pentru a desemna cele 12 faze distincte ale anului tropical (constelațiile) nu erau altceva decât imortalizări ale unor ființe care, potrivit legendelor, au participat la anumite fapte exemplare cu caracter arhetipal.

De pildă, Gemenii au apărut prin imortalizarea lui Castor și Polux, cei doi frați (primul muritor, al doilea nemuritor) cu abilități atletice și combative extraordinare, care se iubeau atât de mult încât erau nedespărțiți. Când Castor este ucis și ajunge în Lumea Subterană a lui Hades, Polux (care era nemuritor) refuză să urce în Olimp, alături de zei. Pentru a-i aduce din nou împreună, Zeus îi transformă în constelația Gemenilor – un simbol pentru legătura frățească și pentru uniunea dintre un principiu spiritual și unul material care apare în etapa Gemenilor.

Săgetătorul este imortalizarea lui Krotos/Crotus, un om care era atât de devotat Muzelor încât bătea din palme de bucurie de fiecare dată când le auzea cântând (se spune că el a inventat aplauzele…). El se entuziasma, așadar, atunci când era martorul manifestărilor artistice sublime, înălțătoare (atitudine reprezentativă pentru procesul simbolizat de zodia Săgetătorului).

Fecioara este Erigone, fiica lui Icarius din Attica. Când tatăl ei a fost ucis și îngropat de niște ciobani, Erigone a pornit împreună cu câinele ei, Maera, să-și găsească tatăl dispărut. Când a dat în sfârșit de mormântul acestuia, în durerea ei s-a spânzurat de un copac. Dionisos, simțind milă pentru Icarius și fiica sa, i-a plasat în ceruri: regele Icar a devenit constelația Boötes, iar Erigone a fost transformată în constelația Fecioarei, un simbol al suferinței asociate cu experiențele vieții încarnate.

Și mituri similare există pentru fiecare reprezentare zodiacală: ceva ce inițial a avut o existență pământească a fost apoi transformat într-o constelație (zodiacală sau non-zodiacală) – semnul vizibil pentru o manifestare arhetipală specifică experienței terestre.

În schimb – dacă analizezi mitologiile asociate cu planetele – în toate tipurile de astrologie planetele sunt reprezentate ca zei, ființe cu puteri divine și calități extraordinare, înfățișate uneori cu aripi, cu multe brațe, cu multe capete sau cu alte atribute menite să indice natura lor nepământeană, trans-umană. Este adevărat că în unele dintre aceste reprezentări regăsim și animale care corespund zodiilor, dar acestea sunt reprezentate mai degrabă ca vehicule sau atribute ale zeilor sau ca domenii și atribute asupra cărora zeitățile respective (deci implicit și planetele) guvernează.

Zodiile ne apar mai degrabă ca simboluri pentru etape de manifestare și dezvoltare care cuprind toată viața terestră, toate regnurile, de la plante, pești, animale și până la oameni și lucruri inanimate. Planetele reprezintă elementul activ al horoscopului, manifestarea lor este vizibilă. Zodiile constituie latura pasivă – mai degrabă instinctivă și misterioasă – a horoscopului. Și avem o corespondență perfectă între cerul vizibil cu planetele ca principii active și cele douăsprezece zodii ca principii pasive.

Desigur, planetele se polarizează și ele între ele în manifestări masculine și feminine, la fel cum fac și zodiile, dar în această lecție ne referim la o polarizare care se produce pe un nivel mult mai general (și oarecum mai abstract) ce are legătură cu modul în care înțelegem astrologia și cu felul în care astrologii își fundamentează interpretările lor astrologice.

Viața individului apare la întâlnirea dintre activitatea planetelor și potențialitățile energetice ale zodiilor. Structura vieții nativului este reprezentată prin casele și locurile astrologice care definesc relația particulară dintre planete și zodii la momentul și locul nașterii individului.

În astrologia antică, individul era reprezentat în primul rând prin horoscopul (adică prin Ascendentul) său, care simbolizează interacțiunea dintre Cer și Pământ, dintre existența spirituală și condiția materială și care surprinde ideea de ființare și corporalitate. Dar toate sectoarele hărții natale reprezintă, de fapt, felul în care nativul interacționează cu energiile simbolizate de planete și zodii în diferitele domenii de viață.

Ca urmare, casele/sectoarele horoscopului reprezintă a treia componentă a interacțiunii metafizice pe care horoscopul o indică: cea umană.

‘Cerul’ – planetele

‘Omul’ (și experiențele sale) – casele și locurile astrologice

‘Pământul’ – zodiile

În astrologia indiană (‘vedică’) rezultatul interacțiunii planetelor și zodiilor în spațiul și la momentul care corespunde nașterii unei persoane sau unui eveniment se numește Bhāvachakra, adică ‘Roata Condițiilor Existențiale’ (pe care am putea să o denumim ‘Roata Stărilor de Conștiință’ sau ‘Roata Stărilor Psihologice). Felul în care individul interacționează cu planetele și zodiile determină modul specific în care el se raportează la diferitele aspecte ale propriei sale vieți. Altfel spus, horoscopul arată în ce fel relația dintre planete și zodii se reflectă în spațiul local al individului în relație cu orizontul și meridianul, adică cu dimensiunea orizontală și cu cea verticală.

Acest raport special pe care planetele și zodiile îl au cu nativul descrie specificul experiențelor acestuia în diferitele domenii de viață, dar și alegerile pe care el le poate face, calea de urmat. Pentru că individul se naște într-un moment și loc particulare, teoretic această relație îi este specifică doar lui.

Reținem așadar că, din perspectivă metafizică, experiențele individului se nasc la interacțiunea dintre ceva ‘celest’ și ceva ‘terestru’; principiul celest este reprezentat de planete, în vreme ce principiul terestru este reprezentat de Zodiac, adică de matricea în care energiile simbolizate de planete se exprimă. Viața și destinul individului sunt reprezentate de așa-numita componentă ‘accidentală’ a hărții sale astrologice (sectoarele horoscopului natal) care indică pozițiile relative pe care planetele și zodiile le ocupau în raport cu individul în spațiul din jurul acestuia la momentul precis al nașterii sale.

Putem face și o analogie între cele 3 categorii de componente ale horoscopului (planetară, zodiacală și locală) și interacțiunea bărbatului cu femeia (și rezultatul cel mai ‘vizibil’ al acesteia: copilul și experiențele sale). Planeta este ‘tatăl’, zodia este ‘mama’, experiența individuală este ‘copilul’.

Interacțiunea sexuală dintre tată și mama dă naștere copilului, analogic cu felul în care planeta în interacțiunea sa cu zodia conduce la un anumit rod (rezultat) într-un anumit sector al vieții nativului. Mai apoi experiențele copilului sunt modelate de interacțiunea tatălui cu mama (si a acestora cu el), iar el răspunde la această interacțiune; tot așa dezvoltarea individului într-un anumit sector al vieții sale apare la interacțiunea dintre un principiu dinamic (planeta) și unul pasiv (zodia) care sunt în legătură cu respectivul sector.

Dacă ești abia la începuturile studiilor tale astrologice, acesta este – în viziunea mea – modul cel mai bun de a înțelege relația dintre planete, zodii și așa-numitele ‘locașuri’ și ‘case’ ale horoscopului. Iar dacă ești deja un practicant al astrologiei această abordare poate constitui o revoluție majoră în modul în care înțelegi astrologia și o reformă uriașă în felul în care interpretezi un horoscop!