Să vedem care planetă guvernează astrologia.

O breaslă uraniană

Unii astrologi consideră că astrologia este patronată de Uranus și se bucură că acesta se află poziționat într-un anume fel în harta lor astrologică. Alții își iau nume uraniene pentru a arăta că manifestă ”influxurile” uraniene (considerate, din acest motiv, ca fiind benefice în astrologie).

​Probabil unul dintre motivele pentru care astrologia a fost conectată cu Uranus este acela că în mitologia greacă zeul Ouranos guverna cerul (bolta celestă).

Un al doilea motiv este acela că, din punct de vedere astronomic, Uranus se află dincolo de limita vizibilă a sistemului solar (orbita lui Saturn), ca urmare, aplicând principiul astrologic al analogiei și corespondenței, indică o înțelegere care se află ”dincolo” de cea convențională și accesul la ceea ce – în anumite cercuri de studii ezoterice – poartă numele de conștiință supramentală. Mulți astrologi consideră că acest tip de conștiință este responsabil pentru capacitatea astrologului de a asambla într-un mod holistic datele astrologice și de a extrage un înțeles superior cu privire la viața individului.

Nu în ultimul rând, planeta Uranus este considerată planeta ”genialității”, ca urmare astrologii s-ar bucura, evident, ca disciplina lor să fie asociată cu Uranus, datorită corelațiilor sclipitoare și revelațiilor surprinzătoare pe care (uneori) aceștia le pot face.

Cu toate acestea, anumite aspecte uraniene se potrivesc mai mult astrologilor decât astrologiei. Văzuți ca formând o breaslă ciudată și deviantă, astrologii merită pe drept cuvânt (din acest punct de vedere) eticheta de ”uranieni”.

Astrologia – copilul lui Neptun

În articolul său ”Guvernează Uranus astrologia?”, Dane Rudhyar, marele filozof al astrologiei, argumentează că astrologia este ”copilul lui Neptun” pe baza însușirii neptuniene de a include toate sistemele (prin opoziție cu tiparul uranian care implică o revoluționare a sistemului saturnian sau chiar o ruptură de acesta):

Astrologia se bazează pe un tip de gândire care este caracteristic „neptunienilor”, adică care se referă la aspectele ”universale” în care planetele reprezintă concepte de activitate funcțională care sunt aplicabile unei multitudini de situații și evenimente particulare foarte variate. Astrologia se referă la potențialul unui tip de organizare a vieții și a conștiinței în care cele mai disparate elemente capătă, împreună, o formă și o semnificație în termenii hărții astrologice. Marc Edmund Jones – un alt ideolog al astrologiei – considera astrologia ca fiind studiul relației pe care totul o realizează cu toate lucrurile. Ce poate fi mai neptunian și mai ”inclusiv” decât aceasta? Neptun încadrează în mod mai corect astrologia ca o „artă divinatorie”, pe baza inspirației și a viziunii paternurilor viitorului.

Rudhyar mai descria și o altă caracteristică a astrologilor (care, din păcate, este ușor de observat pentru oricine, mai ales în perioada modernă):

Astrologii tind să manifeste multe dintre caracteristicile negative ale lui Neptun. Lipsa de claritate a gândirii, folosirea glamour-ului și a cuvintelor mari care confuzează chiar și atunci când fascinează credulii, o atitudine nesocială față de tipul nostru particular de cultură sau -din contră – cultivarea unei anumite ”prestații sociale” oferite de anumiți astrologi în anumite cercuri de bogătași, persoanelor din show-business sau vedetelor… Oamenii atrași de jocurile de noroc și de curse sunt adesea atrași și de astrologie.

Întradevăr, Neptun pare a fi mai potrivit pentru genul de astrologie care se practică astăzi pe scară largă. În aspectele sale negative, planeta Neptun indică decepția, amăgirea, înșelătoria, manipularea, adică exact caracteristicile pe care mulți astrologi le folosesc în relația cu clienții lor, pentru a arăta că știu mai multe decât știu de fapt. [Putem vedea și în România genul acesta de astrologie practicat la diverse posturi de televiziune și emisiuni de bârfe de câțiva oportuniști].

În corespondență cu dominanta neptuniană, mulți astrologi își denumesc astrologia ”spirituală”, păstrând-o la un nivel vag și nedefinit în care orice lucru poate însemna orice alt lucru. În fapt, astrologia lor presupune o mulțime de fantezii și promisiuni pe care le împărtășesc clienților și pe care le confundă cu o viziune transfiguratoare asupra vieții acestora.

Astrologia și (adesea neglijatul) Mercur

Din observațiile mele, în interpretările pe care astrologii le realizează, Mercur este cea mai neglijată planetă. Unii astrologi acordă o mai mare importanță unor puncte matematice cum este Lilith, decât lui Mercur. Fiind umilul ”guvernator” al celui mai ”umil” semn zodiacal, Fecioara, semn asociat cu un excesiv raționament logic și criticism (și fiind asociat și cu domiciliul Gemenilor, considerat un semn prea superficial), Mercur nu pare să satisfacă gustul astrologilor moderni pentru corelații exotice cu privire la locul și rolul astrologiei.

Tradițional însă, astrologia era pusă sub guvernarea lui Mercur! Pe bună dreptate, totuși, dacă ne gândim că, prin rolul său de intermediar și translator neimplicat, Mercur face legătura între inconștient (sau ”supraconștient”) și conștient, între văzut și nevăzut, între explicabil și inexplicabil, între trecut și viitor. El ”traduce” simbolurile astrologice și le ”leagă” într-o interpretare coerentă. Mercur combină logica cu intuiția, inducția cu deducția.

Și în astrologie, la fel ca în mitologie, Mercur este ”mesagerul zeilor”, adică traduce și transmite într-un mod neafectat voința forțelor superioare care ne guvernează destinul și intermediază relația noastră cu aceste forțe. Asociat în mitologie cu Toth și cu Hermes, lui Mercur i-au fost subordonate toate științele hermetice și alchimice. Mercur era considerat stăpânul misterelor, purtător al cheilor cunoașterii. În rolul său psihopomp, el leagă lumea fizică cu lumile subtile, lumea de aici cu lumea ”de dincolo”.

Jupiter, Saturn și astrologia

Din punct de vedere astrologic, Jupiter asamblează informațiile disparate și indică o aplecare către gândirea sintetică și simbolică specifică astrologiei. Jupiter aduce (sau atribuie) sensul, semnificația. În astrologia indiană, Jupiter este denumit ”Guru” (adică ghidul, cel care are cunoașterea), ca urmare rolul astrologiei (și a astrologilor) de a oferi repere în conformitate cu care cineva să-și poată ghida viața și acțiunile este natural asociat cu această planetă. Săgetătorul și Peștii – semnele guvernate de Jupiter sunt foarte vizionare și orientate către viitor (altfel spus, ”profetice”).

Saturn guvernează formele ”vechi” (tradiționale) de astrologie (astrologia babiloniană, elenistică, indiană, chineză și medievală), forme care erau – în antichitate – acceptate de tradiție (inclusiv de științele tradiționale) , dar care astăzi sunt considerate – în mare măsură – desuete. Saturn indică limitarea, fatalitatea și determinismul, iar formele de astrologie cu care Saturn este asociat sunt, întradevăr, mai fataliste și mai puțin înclinate către a vedea dincolo de ceea ce este evident.

Curentul ”astrologiei științifice” promovat de unii astrologi germani și francezi la sfârșitul secolului al 19-lea și în prima parte a secolului 20 se încadrează sub aceeași incidență ”saturniană”, datorită tendinței de a aplica o rigoare și o sistematizare excesivă metodei de interpretare și de a se baza pe statistici (prea) elaborate pentru a fundamenta logica interpretării.

În pofida conotațiilor negative cu care ”semnătura” saturniană asupra astrologiei este asociată, Saturn indică un sistem testat prin experiență și viabil, rodul a secole și investigații atente. Astrologii care resping astrologia tradițională și îmbrățisează doar viziunea modernă se privează de posibilitatea de a dobândi o extraordinară claritate, precizie, sistematizare și coerență în interpretare.

Deci care planetă patronează astrologia?

După cum se poate observa, răspunsul nu este ușor de dat! Mercur a fost opțiunea naturală pentru patronajul asupra scopului imediat al astrologiei (acela de interpretare sau ”descifrare” a simbolurilor astrologice). Din această perspectivă, astrologia nu este altceva decât corelarea de indicii și interpretarea de paternuri și „semne”, adică presupune descifrarea mesajelor transmise de ”zei” (forțele din spatele planetelor care, simultan, animă și viața naturii și psihismul ființelor). Astrologia este guvernată de Mercur.

Dar Mercur nu este totul pentru astrologie! Jupiter indică viziunea, sinteza și ghidarea transmise prin astrologie. Saturn patronează structura și metoda interpretării. Uranus indică deschiderea sincronistică, acauzală și puterea revelației, iar Neptun indică inspirația supramentală, puterea ”divinatorie” a astrologiei, plonjarea în lumea miturilor și arhetipurilor. Probabil că la nivelul planetelor transpersonale (și în special al lui Neptun) sunt fundamentate mecanismele ”funcționării” astrologiei, iar această fundamentare nu se va putea niciodată înscrie în totalitate în limitele înțelegerii ”saturniene” (adică limitate, ”științifice”).

Întradevăr, prezența lui Uranus în relație cu Mercur – de exemplu – poate indica o excelentă capacitate de înțelegere a sincronicităților, a legăturilor acauzale, iar conjuncția și aspectele lui Neptun cu Luna (în special în semnele jupiteriene: Rac, Săgetător sau Pești) pot indica o inspirație specială, de natură profetică.

Dar ce se petrece cu restul planetelor și luminariilor? În ce fel își pun ele amprenta asupra funcționării disciplinei astrologice? Ei bine, Soarele (mai bine zis relația sa dinamică cu Pământul) dă naștere Zodiacului prin faptul că definește cercul zodiacal și generează lunile solare (adică zodiile), cu alte cuvinte Soarele definește întregul sistem astrologic și, pentru astrolog, este esențial în ceea ce privește modul în care se raportează la simbolistica astrologică. Soarele este „oracular” prin natura sa capabilă de revelare a ceea ce este întunecat și ascuns (a nu se uita că celebrul Oracol din Delphi era patronat de Apollo- una dintre divinitățile solare majore ale Panteonului grecesc).

Alături de Soare, Luna, pe lângă faptul că definește Zodiacul Lunar, indică cea mai instinctivă idee de ciclicitate naturală pe care o avem și care ne motivează dorința de a anticipa viitorul. Venus indică senzația de coeziune a factorilor astrologici, latura ”estetică” a interpretării și a relației cu clientul, iar Marte indică puterea de a separa esențialul de neesențial (ele fiind corelate, în astrologia indiană și cu excelente abilități matematice).

Deloc surprinzător, o dominantă plutoniană se poate regăsi în astrogramele unor excelenți astrologi; Pluto trece de vălurile neptuniene, eliminând confuzia, fantezia și neclaritatea neptuniană și percepând natura ultimă, dezgolită, a destinului uman. El poate indica capacitatea astrologului de a avea acces la adevărul ”ultim” din spatele simbolului sau „semnului” pe care astrologul trebuie să-l interpreteze.

Care zodie guvernează astrologia?

Din moment ce astrologii moderni consideră că Uranus guvernează Vărsătorul și patronează astrologia, această zodie a devenit – în mintea multora – asociată cu astrologia. Vărsătorul, semnul care aduce cunoașterea, asociat cu fixitatea aeriană a cerului, pare să dețină o afinitate mai mare cu țelurile astrologiei. Nu întâmplător astrologii sunt fascinați și de mult vestita „Eră a Vărsătorului”. Săgetătorul (datorită capacității sale de a explora semnele și simbolurile), Peștii sau anumite grade zodiacale din Fecioară etc au fost, de asemenea, corelate, de-a lungul timpului, cu abilități speciale pentru astrologie.

Semnele zodiacale de apă, de foc sau de aer sunt adesea considerate a fi mai capabile de a trece dincole de aparențe, de a gândi simbolic sau de a intui viitorul decât cele de pământ, dar, cu toate acestea, în practică, nu pare să existe vreo predispoziție mai specială pe care oamenii cu o anumită dominantă zodiacală o au față de astrologie.

Voi detalia în câteva articole viitoare, prin exemple concrete, semnificația diferitelor „semnături” planetare și zodiacale în relație cu astrologia și cu aptitudinile unor oameni pentru astrologie.