Calendarul chinezesc derivă din combinarea unui calendar solar (yáng lì​) cu unul lunisolar (yīnyáng lì – un calendar solar care folosește luna lunară ca unitate de măsură). Calendarul solar se bazează pe anul solar (suì) măsurat de la solstițiul de iarnă la următorul solstițiu de iarnă (365.24274 zile).

Anul solar zodiacal începe odată cu startul oficial al primăverii (lìchūn), care este și punctul de start al ciclului sexagenar și este divizat în cei 24 termeni solari.

Calendarul chinezesc bazat pe anul tropical este un calendar agricol – Calendarul Fermierilor (Nónglì sau Jiùlì), numit și Calendarul Tradițional (老历; Lǎolì).

După ce vreme de multe secole, chinezii au folosit Soarele mijlociu (pìngqì) pentru determinarea celor 24 noduri solare (jiéqì), începând cu secolul al 17-lea au început să folosească Soarele real (dìngqì), în baza observațiilor astronomice.

Distanța dintre fiecare două noduri solare majore (zhōngqì) este cuprinsă între 29.44 și 31.44 zile, fiind echivalentă cu distanța de 30 grade ecliptice corespunzătoare lungimii zodiilor solare din Zodiacul Occidental, ceea ce face ca uneori să apară situația în care o lunație completă (perioada dintre Luna Nouă și următoarea Lună Nouă – în medie 29,53 zile) să fie cuprinsă între două noduri solare majore sau posibilitatea contrară (două noduri solare să cadă în intervalul unei lunații).

Ziua chineză începe la miezul nopții. Ziua zodiacală începe cu o oră înainte, la ora 11 pm. Ziua în care Luna Nouă se produce este considerată prima zi a noii luni lunare (sinodice).

Ce înseamnă asta? De exemplu, dacă Luna Nouă se produce la ora 22:00, ziua calendaristică respectivă (care a început la miezul nopții – ora 00:00) este considerată ca făcând parte din noua lună. Dacă un nod solar major (zhōngqì) se formează la ora 1:00 am el este considerat ca făcând parte tot din noua lună lunară. Din acest motiv, luna are 29 zile (luna scurtă) sau 30 zile (luna lungă).

Anticii chinezi foloseau săptămâna de 10 zile, iar lunile aveau cca. 3 săptămâni (29 sau 30 zile) adică 3 xún. Primele 10 zile constituiau un xún inițial, următoarele 10 zile constituiau un xún mijlociu, iar următoarele 9 sau 10 zile formau un xún final.

În calendarul chinezesc, startul lunii lunară este actualmente calculat având ca referință meridianul 120 grade Est (UTC + 8h).

Calendarul lunisolar începe cu ocazia Anului Nou chinezesc și este format din 12 sau 13 luni (353, 354 sau 355 zile în cazul anului obișnuit și 383, 384 sau 385 în cazul unui an bisect). Anul lunisolar (nián) durează așadar de la un An Nou la următorul.

În funcție de poziționarea solstițiului în cadrul Anului lunisolar avem un an obișnuit sau bisect. Prima regulă este că solstițiul de iarnă cade în a 11-a lună lunară, iar un an solar este bisect dacă între cele două luni 11 de la începutul și sfârșitul anului solar se află 12 luni solare (există o singură excepție de la regulă).

Dacă Luna Nouă apare în intervalul cuprins între prima și a 11-a zi de după solstițiul de iarnă, anul solar (suì) este bisect, iar dacă Luna Nouă coincide cu ziua de solstițiu sau apare după 12 zile de la solstițiu, anul este obișnuit. Anul solar are 11 sau 12 luni lunare complete.

A doua regulă este aceea că, într-un an solar bisect, prima lună care nu conține un nod solar major (zhōngqì) este o lună bisectă/ intercalară (rùnyuè) și ea este considerată ca având același număr ca luna precedentă.

Există situații în care un an este bisect fără a fi și an solar (suì) bisect (vezi anul 2033, în care în luna a 11-a apar două noduri majore) sau este un an solar (suì) bisect fără a fi an bisect (ex anul 2034 în care există două luni care conțin două noduri zodiacale majore).

Trebuie spus că Anul Nou chinezesc cade întotdeauna între 21 ianuarie și 21 Februarie. De regulă, Anul Nou cade la Luna Nouă cea mai apropiată de lìchūn (Lună Nouă care, în general, este a doua de după solstițiul de iarnă), care – simultan, este Luna Nouă care succede nodul major dàhán (altfel spus intrarea în Zodia Vărsătorului din astrologia occidentală).

Se întâmplă uneori ca lìchūn – startul oficial al primăverii – să apară de două ori în același an lunisolar (la începutul și la sfârșitul său). În aceste cazuri, anul este bisect și se spune că are două primăveri (shuāngchūn).

Dacă anul bisect conține atât două lìchūn, cât și două yǔshuǐ la începutul și la sfârșitul său, se consideră că are ”două primăveri, două ploi” (shuāngchūn, shuāngyǔ), ceea ce are o semnificație importantă în astrologia chineză.

Anul lunisolar fără lìchūn la început, dar cu lìchūn la sfârșit este numit ”an orb”, anul fără nici un lìchūn se numește ”an văduv”, anul cu lìchūn la început, dar fără lìchūn la sfârșit se numește ”an luminos”, iar anul cu două lìchūn se mai numește adesea ”an de două ori luminos”.

Credit imagine: Orienomesh-w [CC BY-SA 4.0]