Atunci când urmăresc să discrediteze astrologia, criticii acesteia fac referire la diferite studii care – la prima vedere – par să demonstreze lipsa ei de credibilitate. În multe dintre aceste studii astrologul interpretează un număr de horoscoape, iar acestea sunt schimbate între ele de coordonatorul studiului (pentru o parte a destinatarilor). În altele, o analiză a unui singur horoscop este trimisă mai multor indivizi (care, în prealabil, și-au furnizat datele de naștere). Aparent, beneficiarii respectivelor analize horoscopice nu reușesc să facă diferența între o analiză ‘corectă’ și una ‘greșită’ sau între cele care le sunt destinate lor și cele care sunt destinate altora. Rezultatele acestor studii par să arate faptul că astrologia nu poate fi ‘falsificată’ (adică faptul că nu se poate face o reală diferență între o analiză horoscopică ‘corectă’ și una ‘incorectă’), iar asta ar duce la concluzia că astrologia este invalidă.
Dar care este problema cu aceste ‘studii’? Problema majoră – în viziunea mea – este aceea că ele nu pun cu adevărat în discuție validitatea astrologiei! Atât premisele, cât și metodele folosite și concluziile la care aceste studii ajung sunt naive și implică o eroare logică fundamentală: ele afirmă că DIN MOMENT CE astrologii aleși pentru studiu nu au realizat analize suficient de precise și /sau beneficiarii horoscoapelor nu au reușit să facă diferența între o analiză care are de-a face cu ei (deci ‘corectă’ pentru ei) și una care nu se potrivește cu viața lor (deci incorectă), ATUNCI astrologia – ca disciplină – nu are validitate. Evident, observăm aici o formulare greșită a ipotezei de lucru și o identificare greșită a cauzelor pentru rezultatele acestor studii.
Dar la baza acestor premise și concluzii greșite se află o neînțelegere a ceea ce astrologia este și a felului în care ea funcționează. Iată câteva puncte importante prin care argumentez această observație:
1.Mai întâi, astrologia nu are nevoie să fie științifică pentru a fi validă! În fapt, ea este ‘științifică’ doar în ceea ce privește baza sa de plecare: precizia ciclurilor planetare și capacitatea de a prezice – în orice moment (în baza disciplinei care cândva i-a fost într-o mare măsură complementară sau chiar subordonată: astronomia) – pozițiile viitoare ale planetelor care constituie simboluri în raport cu care se fac previziuni. Dar prin faptul că astrologia atribuie semnificație planetelor și ciclurilor planetare, ea merge mai departe decât astronomia / știința. Ea pleacă de la știință, dar devine ceva mai mult decât o știință! Astrologia devine un limbaj pentru că prin ea se pot comunica semnificații. Ea este o adevărată hermeneutică a vieții.
Și, la fel cum știința nu poate – și nu va putea niciodată! – explica ‘validitatea’ limbajului uman, tot la fel nu va putea explica (sau invalida) limbajul astrologiei! Știința nu poate funcționa fără limbaj: ea se descrie pe sine prin limbaj și este deci subordonată limbajului (depinde de acesta), ca urmare ea nu va putea niciodată înțelege complet ceea ce o explică (adică limbajul prin care se explică și se descrie pe sine) sau ceea ce îi conferă orientare și sens (conștiința)! Conștiința și limbajul sunt cele două aspecte majore ale vieții care – în viziunea mea – nu vor putea fi niciodată înțelese complet prin știință! Prin faptul că este mai degrabă un limbaj al vieții decât o știință, astrologia merge mai adânc și mai departe decât orice știință, ea atinge rădăcinile vieții și are capacitatea de a cuprinde toate posibilitățile acesteia! Viața umană nu poate funcționa fără semnificație, doar cu datele aride derivate științific, iar astrologia conferă semnificație datelor observate de știința care-i este complementară și căreia îi este superioară (astronomia).
Așa că ceea ce nu se înțelege bine în lumea științifică este faptul că astrologul nu funcționează nici ca un fizician sau chimist, nici ca un instalator sau tâmplar, ci mai degrabă ca un translator, un interpret. Pe de o parte, el trebuie să înțeleagă foarte bine ‘vocabularul’ și ‘gramatica’ astrologiei, să priceapă deci cât mai bine definițiile ‘cuvintelor’ astrologiei, să înțeleagă ‘sintaxa’ acesteia și modul în care se compun ‘propozițiile’ și ‘frazele’ astrologice (altfel spus să înțeleagă felul în care astrologia a tradus reperele astronomice în semnificații). Pe de altă parte el trebuie să traducă multitudinea de fraze astrologice ce derivă din horoscop într-o semnificație coerentă pe care să o poată transmite apoi clientului său. (Acesta este motivul pentru care – mai mult decât Uranus sau Jupiter sau Neptun sau altele – planeta care guvernează astrologia este Mercur, cel care traduce și livrează oamenilor mesajele zeilor! Astrologia este o disciplină hermetică, deci patronată de Hermes).
Așadar, în practica astrologiei astrologul realizează – în permanență – o dublă traducere. A spune că astrologia este invalidă din cauză că astrologul nu a furnizat interpretarea corectă sau potrivită situației / individului este ca și cum ai spune că limba chineză nu are nici o noimă pentru că mai mulți traducători din chineză nu au reușit să surprindă sau să transmită corect interlocutorilor lor înțelesul unui mesaj chinezesc. La fel ca limba chineză, astrologia este un limbaj foarte dificil de învățat. Pentru a stăpâni limbajul astrologiei sunt necesari zeci de ani de studii aprofundate – în fapt o viață întreagă nu ajunge! -, nemaivorbind de faptul că este un izvor inepuizabil de sensuri care se dezvoltă odată cu amplificarea complexității lumii în care trăim.
În fapt astrologia seamănă mai degrabă cu o limbă sau cu o scriere antică (ex: limba sumeriană sau scrierea cuneiformă etc) ale cărei înțelesuri și texte trebuiesc încă descifrate. Faptul că limba a fost multă vreme interzisă sau că a devenit aproape uitată, faptul că textele care îi explică sintaxa și vocabularul, principiile și regulile gramaticale au fost în mare parte pierdute sau distruse, faptul că nu există încă prea mulți ‘vorbitori fluenți’ sau ‘traducători autorizați’ ar trebui să ne facă mai îngăduitori față de posibilitatea ca limba respectivă ar putea avea ceva important să ne spună – și poate și mai curioși în a investiga secretele sale!
În orice caz, o mare parte din ‘vina’ pentru efectele studiilor menționate mai sus ar trebui atribuită astrologilor și nu astrologiei! Mulți astrologi – deși iubesc astrologia – sunt traducători incompetenți ai mesajelor astrale. Plus că standardele pentru ceea ce am putea numi ‘competență’ a astrologului sunt aproape inexistente (și poate nu vor fi niciodată complet stabilite). La fel cum nu există un standard absolut legat de felul în care Luceafărul lui Eminescu trebuie tradus în engleză (și unele traduceri existente sunt controversate în special prin conversia problematică de semnificație rezultată), tot la fel este și cazul ‘traducerilor’ mesajelor astrale.
2.Apoi faptul că beneficiarii interpretărilor nu fac diferența între horoscoapele lor și cele ale altora nu este nici el o dovadă a invalidității astrologiei. Mai întâi de toate, hai să recunoaștem elefantul din încăpere: cei mai mulți oameni nu se cunosc bine pe ei înșiși!
Cei mai mulți suntem foarte sensibili la laude și la critici și ne bucurăm să auzim că posedăm calități unice la care nu ne-am gândit deloc până la momentul când ne-au fost atribuite. Suntem de-a dreptul măguliți când cineva ne spune că avem ‘calități de lider’ (chiar și dacă ne vine greu să ne motivăm copiii să-și facă temele sau să conducem o bătrânică de cealaltă parte a străzii la semafor fără să o călcăm pe pantofi); ne credem excelenți comunicatori pentru că trimitem toată ziua mesaje pe Facebook sau What’sApp. Toți suntem convinși că am putea avea relații foarte bune cu sexul opus (desigur, mai ales dacă ni s-ar da ocazia perfectă de a ne întâlni sufletul pereche…). Cei mai mulți ne considerăm toleranți, nobili, generoși, principiali, competenți și responsabili.
Nu am făcut încă nici o investigație, dar suspectez faptul că dacă interpretările astrologice din experimentele de mai sus ar fi schimbate cu interpretările avizate ale unor teste psihologice luate participanților, rezultatele ar fi aproape aceleași! Dacă ai distribui tuturor românilor rezultatele unui test Myers Briggs (sau ale oricărui alt test psihologic) luat lui Klaus Iohannis sau lui Liviu Dragnea, peste 50% s-ar recunoaște fără probleme în ele! Asta pentru că atât astrologia, cât și psihologia funcționează – în mare măsură – pe nivelul subiectivității – ele nu ating ‘teritoriul’, ci ‘harta’ pe care ne-o facem despre ‘teritoriul’ în cauză, iar ‘hărțile’ noastre despre noi înșine nu sunt foarte realiste.
Așa că nu e de mirare că mulți oameni nu fac diferența între o interpretarea autentică și una incorectă, la fel cum nu e de mirare că atât de mulți oameni inteligenți își citesc (sau ascultă) horoscopul (zilei sau săptămânii) pentru zodia lor solară, chiar dacă – chiar din perspectivă astrologică! – acesta nu are absolut nici o validitate! Oamenii vor să audă ceva nou și interesant despre ei, chiar dacă e doar bullshit!
3.Nu știu pe nimeni care să fi început să studieze cu adevărat astrologia și care să nu se fi convins de faptul că există adevăr în astrologie și că astrologia funcționează! Cel mai bun demers pentru a înțelege dacă fundamentele astrologiei sunt sau nu valide este să o studiezi! Dar atunci când nu astrologia, ci astrologul, interpretările sale și impactul său asupra clienților lor sunt cele puse sub lupă, realitatea cu privire la astrologie devine, întradevăr, mai greu de descifrat.
Un factor major care intervine aici este acela că interpretarea astrologului poate fi fie vagă și neclară, fie foarte precisă și nuanțată. Și, în același timp, ea poate fi corectă sau incorectă! De exemplu, ca astrolog poți face cuiva o interpretare de genul: ‘În prezent treci printr-un moment de mare dificultate în relație cu partenera ta’. Dar dacă știi că nativul în cauză este căsătorit și dacă observi ceva similar și în horoscopul soției sale (și poate dacă știi și faptul că ei nu se înțeleg) poți spune ceva mult mai precis, nuanțând predicția și menționând cauzele, circumstanțele și efectele pe termen scurt sau lung:
Ești în prag de divorț. Te vei separa de soția ta, la inițiativa ei, din cauză că acum două luni, ea a întâlnit un alt bărbat de care s-a îndrăgostit foarte tare. Divorțul se va realiza repede și – foarte probabil – ea se va căsători cu bărbatul respectiv la începutul anului viitor. O pierdere financiară / imobiliară este indicată pentru tine în legătură cu separarea. Harta astrală indică o suferință emoțională intensă și prelungită în legătură cu această ruptură. Fă tot ce știi că trebuie făcut pentru a te pregăti pentru aceasta și a face față cât mai bine încercărilor care vor veni pentru tine.
Evident, o astfel de predicție este ușor de verificat de oricine (și, în același timp, ‘dureros’ de precisă…). Dar hai să presupunem că astrologul nu este chiar atât de sigur (pe el sau pe informațiile pe care le are) încât să facă o astfel de predicție precisă. Dacă el ar fi participant la unul dintre studiile menționate mai sus, în afara datelor de naștere ale beneficiarilor interpretărilor astrologice el nu ar avea nici o informație suplimentară despre aceștia. Chiar dacă este un astrolog bun, i-ar trebui mai mult timp pentru a merge în urmă, pe linia timpului, pentru a verifica astrologic dacă individul e căsătorit sau într-o relație și o oarecare dibăcie pentru a pricepe (doar uitându-se la horoscop) dacă are doar soție sau și amantă / amante sau dacă este gay sau sihastru și nici nu ar avea la dispoziție horoscopul persoanei cu care acesta se află într-o relație. Și poate că nici nu-l lasă inima să-i trântească acestuia o predicție atât de bulversantă. Așa că tot ce-i spune individului este ceva de genul:
În momentul de față treci printr-o criză importantă într-o relație pe care o ai.
Evident, această ultimă afirmație nu ajută la prea multe (și ea ar putea fi catalogată ca ‘citire la rece’ (cold-reading). Totuși, în pofida faptului că este destul de vagă, nu este totuși incorectă! Dacă ar fi să urmăm procedura aplicată în studiile de mai sus și să dăm această interpretare altor persoane decât celei căreia i-a fost destinată, aceștia ar putea și ei să se regăsească în interpretare, chiar dacă aceasta nu-i viza deloc: la urma urmei cât de des trecem – cei mai mulți dintre noi – prin crize relaționale? Și cât de multe semnificații are acest cuvânt și la cât de multe situații se aplică? Poate fi vorba de relația cu soția, cu amanta sau cu partenerul de afaceri. Se poate ca o ‘criză’ să se lase doar cu câteva reproșuri amare, cu înjurături impersonale, cu o bătaie cu perne, cu farfurii sparte sau cu un episod de plâns în hohote pe capacul WC-ului, dar poate să aibe ca urmări un ochi vânăt, un telefon la Poliție, infarctul, spitalizarea sau divorțul… Toate sunt crize și toate sunt relaționale și foarte mulți oameni le trăiesc frecvent, într-o formă sau alta. Dar faptul că interpretarea a fost vagă și se potrivește mai multor oameni – deși indică o lipsă a astrologului, a interpretării sale (sau poate chiar a astrologiei practicate de el) – nu face astrologia neapărat invalidă. Pentru cel care chiar trăiește o criză profundă în plan relațional, lipsa de specificitate a acestei interpretări nu contează, pentru că el regăsește acolo întreaga sa dilemă majoră. Și poate că, deși interpretarea are sens și pentru alții, doar pentru el este cu adevărat semnificativă, doar pentru el ea reflectă frământarea sa majoră, problema sa ‘de viață și de moarte!! Și, de asemenea, se poate ca interpretările celorlalți să conțină mesaje la fel de vagi, dar totuși mai semnificative pentru ei și pentru circumstanțele lor de viață.
De nenumărate ori cei care veneau la consultațiile mele îmi spuneau imediat: ‘Spot on!’, ‘Ai pus degetul pe rană!’. În multe situații le descriam cu mare precizie situația cea mai presantă prin care treceau în viața lor, înainte ca ei să deschidă gura (și fără să știu absolut nimic despre ei). Iar când se întâmpla să greșesc, ei erau foarte capabili să-mi transmită faptul că interpretarea mea era incorectă. Nu doar atât, dar în timpul sau la sfârșitul consultației, aveam eu însumi un ‘feed-back’ intern. Rareori aveam nevoie de evaluarea / aprecierea externă pentru a ști dacă interpretarea mea a fost una bună sau nu. Aproape de fiecare dată știam – în sinea mea – dacă am realizat (sau nu!) o interpretare bună (iar senzația că nu am făcut o interpretare bună mă ‘bântuia’ adesea – ca un coșmar – chiar zile sau săptămâni după consultația respectivă).
4.Corectitudinea sau incorectitudinea pot fi foarte ușor verificate în special în cazul predicțiilor concrete. Dacă spui cuiva că va avea o promovare în plan profesional sau că va avea un copil sau că va pierde o sarcină sau că va începe o relație în timpul concediului etc, tot ce are de făcut persoana în cauză este să aștepte, să contabilizeze rezultatele evenimentelor și să verifice dacă predicțiile au fost sau nu realizate. Problema aici este că, de regulă, realizarea de predicții ale unor evenimente concrete nu pare să fie cel mai bun mod de a utilza astrologia! În plus, datorită avalanșei de informații pe care astrologul o are la dispoziție, predicțiile nu sunt întotdeauna ușor de realizat. Dar chiar și faptul că mulți astrologi nu par să aibă un grad de acuratețe mai mare de 50% pentru predicțiile lor (‘a da cu banul’ ar fi un echivalent aici ca nivel de acuratețe) nu este suficient pentru a invalida astrologia! Pur și simplu există atât de multă informație în vastul sistem de hărți astrologice necesare unei simple interpretări încât – deși toate datele sunt acolo – astrologului îi vine greu să extragă concluzia corectă.
Acest lucru se petrece și în alte discipline în care se fac predicții – de exemplu în științele sociale. Economiștii pot descrie foarte bine complicatele mecanisme active în economia mondială, dar nu au rezultate mai bune decât astrologii când vine vorba să facă predicții cu privire la direcția spre care economiile se îndreaptă sau trendul pe care ele urmează să-l adopte. De exemplu, foarte foarte puțini experți financiari au reușit să anticipeze criza financiară din 2007 – 2008 generată de prăbușirea pieței imobiliare americane [care în astrologie era simbolizată clar prin opoziția lui Saturn (debilitat în Leu) cu Neptun, semnificativă pentru ‘gonflarea’ nejustificată (neptuniano-leonină) a volumului creditelor de pe piața imobiliară (care este ‘saturniană’), urmată de intrarea lui Saturn în Fecioară și a lui Pluto în Capricorn (care a dus la prăbușire prin ‘corecția’ aplicată la nivelul valorilor de piață)]: înseamnă oare că economia politică – ca disciplină – este inutilă? Nu, pentru că – la fel ca astrologia – economia politică ne permite și să ne organizăm și săne înțelegem mai bine viața, nu doar să prezicem evenimente viitoare.
5.Nimic de zis, există nenumărate probleme cu felul în care astrologia este practicată. Din păcate diletantismul este însușirea dominantă a astrologilor contemporani. Dar una dintre probleme este că, deși este cea mai veche disciplină care a încercat să descrie atât evenimente obiective, cât și psihologia umană, astrologia nu a beneficiat de timp dedicat pentru dezvoltarea și progresul ei. Astrologii moderni nu au parte de secole sau decenii de studii consacrate ca celelalte discipline ‘pseudo-științifice’ (cum e cazul științelor sociale, ca de exemplu economia politică sau psihologia socială). Rejectată de știința seculară în rândul superstițiilor naive și catalogată de religia creștină drept o vrăjitorie periculoasă, respinsă din universități, astrologia nu s-a mai putut dezvolta aproape deloc. Deși studiată (și chiar practicată) intensiv de savanți antici și medievali de renume ca Claudius Ptolemeu, Al Biruni, Regiomontanus, Johannes Schöner, Gerolamo Cardano, Giordano Bruno, Johannes Stöffler, Nicolaus Copernic, Galileo Galilei, Francis Bacon, Jean Baptiste Morin, Tycho Brache sau Johannes Kepler (și poate, indirect, și de Isaac Newton în conexiune cu marea sa pasiune: alchimia), ea a încetat – în baza unor prejudecăți naive – să mai fie considerată o disciplină care să merite atenția comunității științifice.
Astrologia a fost văduvită – pe nedrept – de toate oportunitățile de a-și dovedi validitatea sau măcar de a face obiectul unor studii mai aprofundate. Cea mai veche și mai respectată disciplină de studiu a Antichității a devenit naivă și copilăroasă în ochii comunității științifice. Dar asta nu s-a datorat unei elevări a înțelegerii vieții, ci unei abordări mecaniciste, așa-zis ‘raționale’, prin care omul a devenit, din ce în ce mai mult, deconectat de lumea sa și de ideea că aceasta are vreo semnificație pentru viața sa interioară.
În concluzie, toate studiile așa-zis ‘științifice’ care au fost realizate în scopul invalidării astrologiei sunt viciate atât în premisele, cât și în metodele lor (și le voi aborda pe rând, în mod critic, în articole viitoare). Aceste studii provin de la grupuri de universitari plictisiți, ‘bias’-ați și incompetenți, cu prea multe fonduri la dispoziție, care nu găsesc nimic bun de făcut și nici măcar nu se obosesc să priceapă elementele de bază ale teoriilor sau disciplinelor pe care le investighează, ci sar repede la concluzii în baza unor date neconcludente.
Dar mai mult de atât, știința actuală nu are competența de a emite judecăți de valoare cu privire la astrologie. Astrologia este holistică atât în scop, cât și în abordare, pe când știința este departe de a fi așa (în fapt, nu va fi niciodată!)! Știința ne vorbește prin fapte crude, aride, obiective, impersonale; astrologia, deși pleacă de la ritmurile astronomice, care sunt foarte vizibile și ‘obiective’, ‘impersonale’, ne vorbește – prin semnificații mereu proaspete și surprinzătoare – despre Calea și Destinul fiecărui om (și ale întregii Umanități).
