Una dintre ideile greșite care se vehiculează de mulți ani încoace este aceea că Ascendentul dobândește întâietate în fața zodiei în care se află Soarele cândva în jurul vârstei de 30 de ani (am auzit și varianta 35…). Adesea, la cursuri sau la consultații, oameni trecuți de 30 de ani care au cunoștințe sumare despre astrologie sau care au studiat anterior cu alți astrologi îmi spun cu convingere că ei „manifestă mai mult zodia Ascendentului, decât zodia solară”.

Această idee vine dintr-o altă eroare conceptuală, și anume că zodia Ascendentului este cea pe care ”trebuie să o dezvoltăm” în această viață, iar zodia solară este ceva ce ”am dezvoltat deja în trecut”. A avea un prag temporal la care această tranziție (de la trecut la viitor și, implicit, de la zodia solară la Ascendent) să se realizeze este următorul pas logic al acestei abordări, iar a spune că acest prag temporal se află undeva în jurul vârstei de 30 de ani (vârstă care marchează momentul maturizării obligatorii simbolizată de reîntoarecerea lui Saturn la propria poziție din horoscopul natal) ar fi următorul pas.

Din păcate, astfel de afirmații denotă o lipsă totală de înțelegere a fundamentelor astrologiei. A compara Ascendentul cu Soarele este ca și cum ai compara o găină cu un avion. Soarele este centrul sistemului solar, este ‘sufletul’ Zodiacului (și implicit al horoscopului), și simbolizează conștiința de sine și identitatea individului. Pe de altă parte, Ascendentul, fiind gradul zodiacal care tocmai răsare la nașterea individului (adică intersecția estică a planului orizontului cu cel al eclipticii), este – dpdv astrologic – ”interfața” dintre suflet și materie și indică corpul, aparența, expresia personală (‘persona’ / masca), adică tot ceea ce sufletul are nevoie pentru a se manifesta pe Pământ. Într-un fel, Ascendentul este vehiculul prin care sinele nostru călătorește în timp și spațiu. A spune că, după 30 de ani, ”Ascendentul devine mai important decât Soarele” este aproape totuna cu a spune că, după vârsta de 30 de ani, vehiculul devine mai important decât pasagerul sau că corpul și aparența personală devin mai importante decât personalitatea profundă și sufletul care le animă; afirmația este un nonsens total!

Este absurd să spunem că zodia Ascendentului și cea a Soarelui sunt la concurență sau că ele sunt legate – atât de simplist – de trecut și viitor. Realitatea este mult mai complexă. Ascendentul nu implică neapărat ceva nou pentru noi; el surprinde influențe și condiționări karmice și genetice (moștenite pe linie parentală) foarte complexe care, evident, au de-a face atât cu trecutul (cu ceea ce am cultivat cândva), cât și cu prezentul și viitorul (pentru că această karma dă roade în planul structurii corporale și temperamentale). Din moment ce corpul fizic și aparența individuală sunt în mod clar derivate genetic, nu putem spune că Ascendentul este ceva ‘nou’ ce trebuie dezvoltat abia în această viață. Iar zodia solară nu implică ceva ce trebuie ‘depășit’, din contră – dintr-o perspectivă ‘evolutivă’, zodia solară este ceva ce trebuie mereu integrat. De fapt, Soarele este scopul, iar Ascendentul este ‘calea’ (vehiculul) către acest scop, ca urmare integrarea maximă a zodiei solare apare mai târziu în viață. Ne ia toată viața să integrăm principiul solar!

Iar dacă totuși -prin reducere la absurd – am fi nevoiți să facem această comparație care nu ar trebui făcută, am putea spune că – din contră – Soarele este cel care devine mai activ după 30 de ani. Deși Ascendentul indică un set de atitudini care se învață prin mecanisme complexe de feed-back social, nu putem spune că este o construcție artificială, o mască (‘persona’) falsă pe care nativul o adoptă în timp. În fapt, alături de Lună, zodia ascendentă exprimă un răspuns spontan care apare în bebeluș, copil, adolescent și apoi în adult. Nu este o ‘mască’ în sensul de a fi ‘falsă’, ci la fel cum în teatrul grecesc masca era folosită pentru a sublinia chiar natura manifestării și a destinului personajului interpretat, tot la fel Ascendentul exprimă ceva cât se poate de natural pentru nativ, nu este ceva ce el trebuie să se străduiască în vreun fel sau altul să manifeste! Setul de filtre, atitudinile și tiparele de comportament indicate de Ascendent ajung să fie foarte bine stabilite cu mult înainte de 30 de ani, iar ulterior nu prea mai apar lucruri noi. Nu în ultimul rând, corpul fizic atinge dezvoltarea sa maximă prin jurul vârstei de 21 – 25 de ani, iar faptul că Ascendentul are o mare legătură cu corpul, indică faptul că zodia ascendentă este mai activă la începutul vieții! După perioada de apogeu al corporalității, urmează – evident – declinul, simbolizat de Descendent (și de zodia acestuia)! Accentul începe să se mute de pe propriile nevoi pe nevoile relațiilor noastre semnificative și pe factorii sociali, ca urmare zodia Descendentului începe să capete proeminență prin faptul că ne este adusă mai mult în atenție și – cu ajutorul principiului solar – începem s-o integrăm tot mai bine.

Principiul solar este mult mai puțin conștientizat și integrat în prima parte a vieții; abia după maturizarea saturniană care implică cristalizarea structurii corporale și a condiționărilor psihologice și sociale, individul începe să se orienteze mai clar către valorile profunde indicate de zodia solară. Abia mai târziu apar întrebări mai profunde: „cine sunt eu cu adevărat?”, ”care este sau care ar trebui să fie- cu adevărat – viziunea, rolul și orientarea mea în viață?”, adică întrebări corelate cu principiul solar și cu zodia ocupată de Soare în horoscopul natal. E firesc ca dezvoltarea și integrarea personală / spirituală să se facă plecând de la ceva exterior / superficial, către ceva interior / profund și nu invers!!!

În fapt, Soarele și Ascendentul funcționează în paralel și în interdependență de-a lungul întregii vieți, iar horoscopul unui individ (la orice vârstă) nu poate fi interpretat fără o atenție egală acordată – pe cât posibil simultan – celor două principii. Sufletul, corpul și personalitatea se susțin și se dezvoltă împreună de-a lungul vieții.