Unul dintre cei mai străluciți și geniali astronomi și matematicieni ai Indiei și ai lumii a fost Āryabhaṭa I (476–550 EN). La o vârstă extrem de fragedă (23 de ani) el a scris Āryabhaṭīya (499 CE), iar apoi Aryasiddhānta.
El a fost primul care a determinat raza Pământului și primul care a determinat volumul acestuia. A ajuns, de asemenea, la o aproximare foarte bună a numărului Pi și se crede că a fost primul care a ajuns la concluzia că acest număr este irational (deci cu peste 1250 de ani înaintea europenilor); a fost, de asemenea, primul matematician care a utilizat functia ‘sinus’, determinând astfel dezvoltarea trigonometriei; a influențat conceptualizarea numărului zero, a indicat aria triunghiului și a oferit rezolvări pentru o multime de ecuații dificile.
A explicat în mod științific eclipsele și a oferit un mod de calcul al acestora foarte apropiat de realitate. Cu peste un mileniu înaintea lui Copernicus – dar după Aristarcus – el a insistat asupra faptului că Pământul se rotește în jurul propriei sale axe și că mișcarea aparentă a stelelor este doar o mișcare relativă cauzată de rotația Pământului, contrar părerii – comune în restul lumii – că cerul este cel care se rotește și Pământul este fix. Āryabhaṭa nu a cunoscut însă procesul de precesie a echinoctiilor.
Iată ce afirma el în Āryabhaṭīya 4.1:
De la începutul lui Meṣa (Berbecul) și până la sfârșitul lui Kanyā (Fecioara) se află partea nordică a Eclipticii. Cealaltă jumătate – de la începutul lui Tulā (Balanța) și până la sfârșitul lui Mīna (Peștii) – este partea sudică a Eclipticii. Ambele deviază în mod egal de la Ecuator.
Cu alte cuvinte, este clar că Āryabhaṭa, în 499 AD, a indicat faptul că Meṣa (Berbecul) începe la echinocțiul de primăvară, iar Tulā (Balanța) începe la echinocțiul de toamnă. Simultan, el ne spune că maxima declinație nordică este egală cu cea sudică și că declinațiile primelor trei semne zodiacale din fiecare jumătate (nordică sau sudică) sunt egale cu cele ale ultimelor trei semne zodiacale luate în ordine inversă.
Āryabhaṭa a mai afirmat și că Karkaṭa-saṁkrānti (i.e. ziua intrării Soarelui în zodia tropicală a Racului) este ziua lui Dakshināyaṇa, adică cea mai lungă zi din an.
Toate aceste indicii sunt suficiente pentru a concluziona că, în viziunea anticilor indieni, Zodiacul era cât se poate de tropical.
