Celor care nu au Balanța suficient de activă în propriul horoscop le vine destul de greu să înțeleagă de ce nativilor care au luminarii și planete (Soarele, Luna, Mercur sau Venus) sau case cardinale în această zodie le este dificil să ia decizii. Se consideră că nehotărârea este unul dintre punctele slabe majore ale acestor nativi. 

Dar aș argumenta însă că nehotărârea, în pofida faptului că este punctul slab al NATIVILOR Balanță, este, în schimb, punctul forte al ZODIEI Balanței. Nuanțarea (un demers tot de tip Balanță) pe care o fac aici este foarte importantă: da, desigur, pentru un individ puternic marcat de Balanță dificultatea de a lua chiar și cele mai mici decizii este un puternic handicap în aproape toate ‘compartimentele’ vieții sale. Un manager care tărăgănează o decizie până ce oportunitatea este pierdută, un cumpărător care nu se poate hotărî să cumpere un produs rar până ce altul i-l ‘suflă’ de sub nas, un îndrăgostit care ezită să-și mărturisească sentimentele până ce altul ‘fură’ inima fetei pe care-o iubește… 

Dar indivizii nu sunt dintr-o singură zodie; zodiile sunt etape procesuale și nu caractere! Procesul Balanței este legat de aducerea tuturor elementelor în echilibru. În procesul Balanței nu alegem nimic, nu avem voie să alegem! În această etapă, orice alegere s-ar face, ar fi una greșită, pentru că etapele premergătoare realizării unei decizii nu au fost încă încheiate. În Balanță doar punem în/de acord valorile implicate, găsim relația dintre ele (Venus este dominant în acest semn de aer), le ierarhizăm (Saturn este aici în exaltare), aducem laolaltă elementele (opuse și) complementare. Procesul luării deciziei efective nu este de tip Balanță, ci de tip Scorpion. 

Filmul Alegerea Sophiei (mai precis scena cutremurătoare a alegerii făcute de personajul principal, Sophia) este elocventă pentru dificultatea implicată de procesul Balanței. La îmbarcarea în trenul cu care urma să fie trimisă în lagărul de concentrare (împreună cu cei doi copilași ai săi, un băiețel și o fetiță), ca răspuns la încercarea Sophiei de a obține clemență pe motiv că era poloneză catolică și nu evreică, un ofițer nazist îi acordă ‘privilegiul’ de a păstra unul dintre copii, iar în cazul în care nu ar fi făcut alegerea, ambii copii ar fi fost omorâți. Sophia este supusă așadar unei alegeri imposibile și unei duble constrângeri: orice alegere ar fi făcut, rezultatul urma să fie cu totul și cu totul tragic!

Sophia nu va rămâne însă prea mult în această bătălie interioară pentru că nu i se dă timp pentru aceasta. Ea se va simți constrânsă, în cele din urmă, să ia o decizie (și o va lua pe cea ‘potrivită circumstanțelor’, oricât de grotesc și insensibil ar putea suna această afirmație atunci când e vorba de a alege pe care dintre proprii copii  să-l trimită la moarte). A face o astfel de alegere era de neconceput, dar a nu fi făcut o alegere ar fi fost un păcat și mai mare, în acele condiții. Sophia va alege să-și sacrifice fetița și să-l țină lângă ea pe fratele mai mare al acesteia, care ar fi avut mai multe șanse de supraviețuire în lagărul de concentrare. 

Secvența de mai sus nu ne spune în ce bază a luat Sophia decizia, dar aceasta este evidentă. În etapa Balanței, Sophia este pusă în fața alegerii, ea se confruntă cu dubla constrângere a Balanței. Ea trebuie să ‘cântărească’ cele două variante, dar acestea sunt la fel de valoroase, la fel de prețioase, ele sunt parte din ea. Chiar dacă este posibil ca Sophia să fi pus în balanță șansele de supraviețuire în lagăr ale copiilor (deci să-și nuanțeze preferințele), a-și manifesta această preferință (apărută circumstanțial) ar însemna o pierdere uriașă, o moarte, iar Balanța nu este pregătită să accepte o astfel de pierdere. 

În Balanță există doar o evaluare prin observarea relațiilor dintre elementele implicate. Armonia dintre forme și armonia dintre formă și fond sunt apreciate într-o manieră unică, manieră care, la rândul său, presupune armonia dintre rațiune și sentimente. Când această armonie există, nu mai apare implicarea! Nu vorbim aici de neimplicarea ‘distantă’ a Vărsătorului, sau de cea ‘distrată’ a Gemenilor, ci de o neimplicare care implică atât mintea, cât și inima, un acord între minte și inimă, un paradox al contrariilor! Nu există încă aici un atașament emoțional față de ideea de pierdere sau câștig, acesta apare în Scorpion. 

Hotărârea – ca proces zodiacal fundamental – apare în Scorpion, nu în Balanță. (Nu vorbim aici de acel tip de hotărâre care apare la începutul Zodiacului (în Berbec și Taur): acolo individul nu a fost pus, cu adevărat, în fața unei alegeri, ci acționează potrivit instinctelor sale). În Scorpion una dintre variante trebuie să moară, Balanța trebuie să se încline și un taler al ei trebuie să tragă în jos.  În Scorpion, ‘ucizi’ toate căile de a privi înapoi și te identifici total cu varianta care pare a avea mai multă ‘greutate’ după evaluarea realizată în Balanță, te atașezi complet de aceasta, trăind însă cu consecințele (conștiente și inconștiente) ale alegerii tale. O decizie se ia doar atunci când există suficient atașament emoțional față de una dintre valorile implicate în ‘cântărire’, în detrimentul celorlalte, iar Scorpionul este procesul identificării totale cu una dintre variante, prin excluderea variantelor alternative. Sophia a ales rapid în funcție de avantajele și dezavantajele anticipate în ecuația evaluării din Balanță. 

Pentru orice persoană care are Balanța foarte activă în horoscopul său, o alegere este o constrângere, iar o alegere impusă este o perturbare brutală a echilibrului, o anulare a libertății fundamentale de a NU alege, de a menține toți factorii implicați într-o suspendare  armonioasă (chiar dacă efemeră). Pentru Scorpion însă, viața înseamnă moarte, neimplicarea trebuie transformată în implicare totală, iar calea de mijloc a Balanței trebuie uitată pentru a face loc uneia dintre extremele care, anterior, nici măcar nu putea fi concepută ca soluție la ecuația alegerii.