Începutul în Kṛttikā Nakshatra

Am văzut deja că asocierea nakshatra-elor cu divinitățile lor guvernatoare are sens doar dacă aceste nakshatra-e sunt asociate cu anotimpurile și doar în configurarea lor ‘siderală’ care a fost valabilă în perioada vedică.

Însă dintr-o perspectivă tropicală, asocierea direcției est cu calitățile care corespund puterii (shakti) și zeității (devatā) aferente lui Kṛttikā-nakshatra nu a fost valabilă doar în perioada vedică, când asterismul Kṛttikā s-a aflat în poziția estică, ci este valabilă și astăzi (și va fi valabilă oricând), datorită faptului că aceste calități țin de natura subtilă și spirituală a anotimpurilor și nu au nimic de-a face cu constelația Pleiadelor, cu care Krittika a fost identificată în timpurile vedice.

De fapt chiar Veda-ele indică foarte clar acest aspect fundamental:

Kṛttikā nu deviază niciodată de la est.

S.B. Dikshit interpretează această indicație ca fiind o confirmare a faptului că afirmația se referă la perioada istorică în care Pleiadele ascensionau exact prin est (actualmente, datorită precesiei, Pleiadele ascensionează printr-un zonă aflată spre nord-est).

Desigur, este evident faptul că aceasta coincidență s-a petrecut cândva, dar sunt de părere că afirmația implică mai degrabă faptul că segmentul tropical guvernat de Agni rămâne mereu conectat cu unul dintre punctele de intersecție ale Ecuatorului cu Ecliptica, mai precis cu momentul echinocțiului de primăvară care, pentru vedici, definea începutul anului sacrificial.

Listele nakashatra-elor din Atharvaveda, Taittirīyasaṃhitā, Taittirīyabrāhmaṇa, Śatapathabrāhmaṇa indică Kṛttikā pe prima poziție. Śatapathabrāhmaṇa o leagă în mod specific de direcția estică.

În Taittirīyabrāhmaṇa 1.5.2.7 se spune:

De la Kṛttikā – (care este) prima, (până la) Viśākhā – ultima – acestea constituie nakshatra-ele divine (Deva-nakshatras); (de la) Anurādhā -prima, (pâna la) Apabharaṇī -ultima – acestea constituie Yama-nakshatra-ele. Nakshatra-ele divine se rotesc de la Sud, iar nakshatra-ele yama – de la Nord.

Aceasta este urmată de indicația că:

Soarele se mișcă în nord pentru 6 luni și în sud 6 luni.

În opinia mea, singura explicație posibilă pentru acest text este următoarea: nakshatra-ele care corespund traseului (aparent al) Soarelui atunci cand acesta are declinație nordică (deci de la echinocțiul de primăvară la cel de toamnă) sunt numite Deva-nakshatras. Pentru că, altfel, nakshatra-ele siderale nu au de-a face cu o anumita poziționare – la nord sau la sud – față de Ecliptică, ele fiind poziționate neregulat, de o parte și de alta a Eclipticii. Ele nu au de-a face nici cu vreo poziționare specială față de Ecuator, pentru că precesia echinocțiilor face ca poziționarea stelelor față de Ecuator să se modifice mereu și, în plus, unele yogatārā-e, datorită declinației lor, se vor afla întotdeauna doar de o singură parte a Ecuatorului.

Tradițional se considera că deva-șii își au reședința la Polul Nord, iar Yama – zeul morții – la Polul Sud, ca urmare deva-nakshatra-ele se rotesc către nord (de la sud de reședința deva-șilor), iar yama-nakshatra-ele către sud (de la nord de reședinta lui Yama). Deci singura explicatie este că ele se află în calea Soarelui când acesta are latitudine nordică, respectiv sudică. Ori asta înseamnă că nakshatra-ele erau considerate tropicale și nu siderale, fixe și nu schimbătoare (din perspectivă terestră)!

Kṛttikās conțin multe stele, iar alte asterisme conțin una, două, trei sau doar 4 stele. Cel care realizează agniādhāna (ritualul aprinderii focului sacrficial pe această nakshatra) obține plenitudinea acesteia; din aceasta cauză focul trebuie aprins pe Kṛttikās.

Doar Kṛttikā nu deviază niciodată din est, in timp ce celelalte o fac.

Cel ce realizează ceremonia pe această nakshatra face ca două dintre focurile sale (agnis) să fie ferm stabilite în est și acesta este motivul pentru care focul trebuie mai întâi aprins în Kṛttikā.

se spune în Śatapathabrāhmaṇa.

Identificarea siderală a lui Kṛttikā (inclusiv folosirea pluralului Kṛttikās pentru a desemna Pleiadele) este evidentă aici, dar este limpede că asocierea lui Kṛttikā cu direcția estică era mai importantă decât configurarea sa stelară, asta pentru că, așa cum indică și Taittirīyabrāh­maṇa (1.1.2.1),

Focul sacru trebuie consacrat în Kṛttikā … ea este gura nakshatra-elor.

Nu Pleiadele erau esențiale pentru aprinderea focului sacru, ci punctul de start pe care ele îl desemnau: echinocțiul vernal!

Nu doar atât, dar Purana-ele (lucrări scrise după cca 2-3 milenii față de momentul exact al coincidenței dintre Kṛttikā și punctul estic, într-o perioadă când echinocțiul nu se mai producea în Kṛttikā, ci în Bharaṇī sau Aśvinī) încep Nakshatrachakra tot cu Kṛttikā. Astfel, Viṣṇupurāṇa (2.8.76) spune că echinocțiul este în Kṛttikā și corelează, de asemenea, Meṣa Rāśi (zodia Berbecului) cu Vaiśākha (luna lunară în care Luna devenea plină în nakshatra Kṛttikā).

Cu alte cuvinte asterismul Kṛttikā conduce lista de nakshatras, dar asta nu doar ca o afirmație teoretică sau observație astronomică, ci ca indicație practică de determinare a momentului corect de aprindere a focului sacru. Ori, altarul lui Agni (divinitatea guvernatoare din Kṛttikā) era întotdeauna orientat către est.

A fost intenția inițială a marilor ṛṣi (înțelepți vedici) să invoce Agni în Est și să înceapă adorarea panteonului zeităților vedice cu Agni. Anul trebuia – în concepția anticilor indieni – să înceapă cu un sacrificiu închinat lui Agni.

În Babilonia, prima lună a primăverii și a calendarului babilonian era Nisān (corelată cu zodia Berbecului) care s-ar traduce prin „sacrificiul virtuții”. (La evrei, Sărbătoarea Paștilor – a 14/15-a zi a lunii evreiești Nisan – care implica sacrificarea mielului, are și ea legatură, în mod evident, cu simbolismul anului tropical și al primăverii. Torah afirmă că întotdeauna sărbătoarea are loc ”în luna primăverii”).

Agni este primul și trebuie sa rămână la est! Simbolic vorbind, acest lucru este dat și de faptul că Agni este primul cuvânt (și prima zeitate menționată) din cea mai veche mare scriere hindusă – Rigveda.

Tradițional , vehiculul lui Agni este berbecul. După cum se observă, asocierea lui Agni (focul) cu semnul zodiacal al Berbecului (semnul focului cardinal și al începutului primăverii) este mai mult decât evidentă și implicită la nivel arhetipal. În timpurile vedice, Kṛttikā / Pleiadele indicau – vizual – intervalul de timp pe care Agni îl guvernează și anume perioada echinoctiului de primăvară.

În prezent, din cauza confuziei legate de calendar, Kṛttikā nu mai este plasată la est, astfel că Agni este asociat cu un alt moment din an care nu mai are nici o legatură cu direcția estică și cu începutul anului sacrificial, ceea ce – în viziunea mea – este în contradicție flagrantă cu prescripțiile vedice.

Corect este deci că Agni să fie atașat mereu primei nakshatra: unde altundeva și-ar fi putut găsi lăcașul Zeul Focului, divinitatea care guvernează începutul anului sacrificial și a ritualului vedic, al cărei însoțitor permanent este berbecul, a cărei direcție cardinală este estul și a cărei nakshatra – în astrologia indiană – este guvernată de Soare, decât în segmentul care corespunde Zodiei Tropicale a Berbecului (care, tradițional este asociată cu estul, cu energia începutului, cu startul anului astronomic, cu elementul foc și cu Soarele, Soarele fiind guvernatorul astrologic exaltat al Berbecului)?

În partea de Est se află el stabilit și de acolo guverneaza el anotimpurile. (RigVeda 1.95.3)

Agni este asociat simultan și la guvernarea nakshatra-ei opuse Viśākhā (împreună cu Indra), pentru că Luna Plină în Viśākhā era un indiciu pentru echinocțiul de primăvară și pentru începutul anului, guvernat de Agni. (Actualmente, această asociere dintre nakshatra siderală și luna lunară nu mai are însă nimic de-a face cu echinocțiul de primăvară și cu simbolismul legat de Agni).

Este interesant faptul că până și tratatul astrologic fundamental Bṛhatparāśarahorāśāstra (sec. 7-8 EN, cu modificări ulterioare), după ce, în capitolul 3 menționează ordinea nakshatra-elor începând cu Aśvinī, în capitolul 46, în care arată felul în care se determină planetele guvernatoare ale perioadelor (dashas) bazate pe nakshatra-e, menționează că ordonarea începe cu Kṛttikā.

Începând cu Kṛttikā, stăpânii nakshatra-elor sunt, în ordine, Sūrya, Chandra, Maṅgala, Rahu, Gurū, Śani, Buddha, Ketu și Śukra. Astfel, dacă nakshatra-ele începând de la Kṛttikā până la Janma-nakshatra [nakshatra care corespunde pozitiei Lunii la nașterea nativului -n.trad] se împart la 9, restul va indica stăpânul perioadei planetare care chiar începe.

Este mai mult ca sigur că textul se bazează pe două surse diferite pentru nakshatra-e sau că, în cazul lui Aśvinī, e vorba de o interpolare târzie.

Textul buddhist Sārdūlakarnāvadāna – care conține multe indicații astrologice- desi a fost scris în secolul 1 EN, când echinocțiul de primăvară se afla în constelația lunară Bharaṇī, în toate enumerările pe care le face începe ordinea nakshatra-elor cu Kṛttikā.(v. Early Writings on the Naksatras from the Sārdūlakarnāvadāna, traducere și comentarii – Kenneth Johnson).

La fel, textul buddhist Mahāsaṃnipātasūtra, tradus în chineză cândva între secolele 4 și 6 EN păstrează foarte multe mențiuni ale ordinii nakshatra-elor, toate poziționând Kṛttikā și nu Aśvinī pe prima poziție. (Bill M.Mak – Ratnaketu-parivarta, Sūryagarbha-parivarta and Cândragarbha-parivarta of Mahāsaṃnipātasūtra – Indian Jyotiṣa through the lens of Chinese Buddhist Canon).

Deși – în cazul celor două texte buddhiste – plasarea lui Kṛttikā pe prima poziție nu dovedește faptul că această nakshatra era considerată tropical de buddhiști, totuși este un indiciu pentru faptul că, în pofida modificării relației sale siderale față de punctul vernal, Kṛttikā era în continuare corelată cu începutul Zodiacului Lunar și – foarte probabil – cu echinocțiul de primăvară.

Textele buddhiste ulterioare (ex. Kālacakralaghutantra), deși preiau corelația siddhantică dintre nakshatra Aśvinī și primul punct al Berbecului, plasează începutul celor două tipuri de zodiac (solar și lunar) în momentul echinocțiului de primăvară, adică exact în momentul pe care Kṛttikā îl marca în perioada vedică, când tradiția Zodiacului Lunar a fost elaborată.

În viziunea mea, denumirea nakshatra-ei care se află la începutul Zodiacului Lunar (fie ea Kṛttikā, Aśvinī sau alta) contează mai puțin! Ceea ce contează cu adevărat este ca acest zodiac să fie fundamentat pe bazele sale reale care au fost și rămân tropicale, iar calitățile, caracteristicile, divinitatea și planeta asociate în timpurile vedice cu Kṛttikā să fie, în continuare, asociate cu prima nakshatra din Zodia tropicală a Berbecului!

Voi explora legătura dintre zodiacul lunar și cel solar în articolul următor.