Începutul Zodiacului Lunar

Înțelegând faptul că Roata Nakshatra-elor este tropicală, să vedem unde este începutul acesteia.

Încă de la începutul investigațiilor mele în tradiția indiană a zodiacului, am realizat că un element cheie în dezlegarea misterului Zodiacului Solar corect se găsește în Zodiacul Lunar (Nakshatrachakra). Ceea ce m-a frapat însă la cei care au încercat să explice Roata Nakshatra-elor și asocierea acesteia cu Zodiacul Solar, a fost lipsa de preocupare pentru înțelegerea simbolismului care se ascunde în spatele nakshatra-elor.

Cei mai mulți cercetători au încercat să explice legătura nakshatra-elor cu anul solar și cu anotimpurile doar pe baza datelor istorice, documentare, astronomice și astrologice, indicând, de exemplu, faptul că, într-o anume perioadă, cutare nakshatra a corespuns echinocțiului de primăvară sau solstițiului de iarnă etc, fără a explica de ce a fost așa dpdv al principiilor tradiției vedice!

A căuta să corelezi niște frânturi de informații (care și așa sunt destul de confuzante), fără să faci apel la motivația primară care a stat în spatele structurării conceptelor și semnificațiilor cuprinse în acele informații în tradiția pe care o cercetezi este o cale sigură către eroare!

Actualmente, în astronomia și astrologia indiană este unanim acceptat faptul că începutul Roții Nakshatra-elor este totuna cu începutul nakshatra-ei Aśvinī și cu ceea ce în astrologia indiană este considerat Primul Punct al Berbecului (adică începutul Zodiacului Sideral – Rashichakra).

Luând însă în considerare implicațiile simbolice ale nakshatra-elor și corelând indiciile răsfirate prin scrierile religioase antice am ajuns la o concluzie care poate părea surprinzatoare pentru mulți, dar care este rezultă foarte natural: pe lângă faptul că, așa cum am arătat, Nakshatrachakra – Roata Nakshatra-elor nu are o bază siderală, ci este fundamentată pe ciclul anotimpurilor și pe anul tropical.

Începutul Nakshatrachakra-ei nu corespunde – din punctul de vedere al asocierii simbolice, spirituale și astrologice – cu Aśvinī, ci cu segmentul tropical care, în perioada vedică, corespundea Nakshatra-ei Kṛttikā .

Dar ce dovezi am în acest sens?

Unul dintre aspectele neînțelese în astrologia nakshatra-elor este cel al naturii și rolului divinităților guvernatoare ale nakshatra-elor (nu mă refer aici la planetele care, în astrologia indiană, guvernează nakshatra-ele – acest subiect va fi detaliat separat). În scrierile vedice, importanța lor era foarte mare: adesea, numele zeităților guvernatoare erau aplicate direct nakshatra-elor și substituiau numele acestora.

Ei bine, argumentul meu esențial – susținut și de studii academice în domeniul tradiției antice indiene și lingvisticii/sanscritologiei (cum ar fi cele ale lui Prabhakar Vyankatesh Holay, Max Muller și alții) – care demonstrează nu doar că nakshatra-ele trebuiesc considerate pe o bază tropicală, dar și că își au începutul în segmentul care, în perioada vedică, era corelat cu echinocțiul de primăvară – este acela că, în concepția vedică, zeii și demonii care guvernează nakshatra-ele corespundeau fenomenelor naturii asociate cu anotimpurile, ei fiind corelați doar la nivel vizual / mnemonic cu puncte astronomice și cu constelațiile care, la acea vreme, marcau sosirea anotimpurilor!

Indienii considerau că anotimpurile și fenomenele naturii erau deci determinate de zeități sau demoni (sau că acestea erau niste personificări ale anotimpurilor), iar în acea perioadă imaginea constelațiilor părea a fi cea mai evidentă legatură între fenomenul terestru și manifestarea – considerată divină, deci celestă – a forței cauzatoare a respectivului fenomen. Voi argumenta, în cele ce urmează, faptul că intenția originară a anticilor a fost să coreleze guvernatorii naskshatra-elor (deci implicit nakshatra-ele) cu anotimpurile.

De exemplu, Taittirīyasaṃhitā (1.1.11, 1.8.7, 4.4.2, 5.5.8-10) conectează direcția estică și primăvara cu Agni, Vasus și uneori cu Rudras, direcția sudică și vara cu Indra, Yama, Pitris și uneori cu Rudras, vestul și anotimpul ploios cu Savitri, Viśvedevās (”Toți zeii”) și uneori cu Ādityas, nordul și toamna cu Mitrá, Sóma, Varuṇași uneori cu Rudras, zenitul, iarna și anotimpul rece cu Bṛhaspati.

Punctele cardinale ale spațiului și anotimpurile sunt așadar corelate cu divinitățile guvernatoare ale nakshatra-elor, iar această corelație poate rămâne adevărată numai într-un cadru de referință tropical.

Trebuie spus că, deși există câteva poziții fixe ale acestor zeități (ex Agni este, de regulă, corelat cu estul, Yama cu sudul, Viśvedevās cu vestul, Mitrá și Varuṇa cu nordul), aceste asocieri erau, în realitate, mult mai complexe și – aș spune – adesea paradoxale. Pentru vedici, zeitățile erau întruchipări ale fenomenelor naturale pe care ei le observau în întrepătrunderea și fuzionarea complexă și multilaterală a acestora (iar acest act contemplativ se realiza, foarte probabil, dintr-o stare transformată a conștiinței ca urmare a consumului plantelor psihedelice, în special a celebrei sóma). Uneori zeitățile își schimbă poziționarea în relație cu direcțiile și anotimpurile, sau ajung într-o stare de ”fixare tranzitorie” în drumul către adevărata lor locație. Astfel, Taittirīyasaṃhitā (6.1.5) afirmă:

Zeii, după ce și-au fixat locul sacrifial, nu puteau distinge colțurile. Ei alergau unii după alții spunând ”Prin tine vom distinge direcțiile (cardinale), prin tine”. S-au fixat asupra lui Aditi spunând ”Prin tine le vom distinge, prin tine”. (Aditi) a spus: ”Lăsați-mă să culeg eu răsplata (rodul sacrificiului). Lăsați ca oblația inițială din cadrul ritualului sacrificial să fie a mea”…

Se indică astfel instabilitatea naturii și continua transformare fenomenologică datorate -probabil – trecerii de la starea haotică, primordială, la una ordonată prin direcții cardinale și anotimpuri. Mai mult ca sigur, toate acestea sunt și oglindirea unor procese complexe din interiorul conștiinței preoților/brahminilor extaziați cu sóma. 

Śatapathabrāhmaṇa (2.1.3.1-4) mai afirmă:

Primăvara, vara și anotimpul ploios reprezintă zeii, toamna, iarna și anotimpul rece reprezintă străbunii. 

(mai târziu anotimpurile corelate cu ‘străbunii’ vor fi corelate cu demonii).

În 11.1.1.1 afirmă că Prajāpati este însuși anul, iar sacrificiul este chiar Prajāpati, iar în 11.6.3.8 menționează că Ādityas nu sunt altceva decât cele 12 luni.

Trebuie spus că există mai multe clasificări ale Āditya-urilor (cele mai cunoscute fiind în număr de 12, de 7 și în număr de 6. Cei 6 Ādityas primari sunt corelați cu cele 6 anotimpuri indiene. Ei sunt simutan și guvernatori ai nakshatra-elor.

Se mai spune că zeii beau nectarul divin sóma în concordanță cu anotimpurile – de exemplu:

Indra bea sóma în conformitate cu anotimpurile (Rig Veda 3.47.3),

iar

Agni spune ceea ce are de spus în conformitate cu anotimpurile (Rig Veda 7.9.3)

Anotimpul este mama lui Indra – cel mai mare dintre zeii vedici:

Anotimpul a fost mama lui. Născut instantaneu din ea, (Indra) a intrat în plante și a început să crească. (Rig Veda 2.13.1)

Divinitățile vedice erau manifestatoare și guvernatoare ale fenomenelor naturii și anotimpurilor și nu entități abstracte corelate cu stelele.

Din toate acestea rezultă implicit și faptul că nakshatra-ele nu aveau, de fapt, un înțeles derivat din forma sau poziția lor ‘siderală’, chiar dacă erau asociate vizual cu stelele . Cu alte cuvinte, asocierea nakshatra-elor cu divinitatile lor guvernatoare are sens doar dacă aceste nakshatra-e sunt asociate cu anotimpurile și are sens numai in configurarea lor inițială, vedică, bazată pe punctele cardinale ale anului tropical.