Denumirea lunilor lunare

Un aspect foarte confuzant în astrologia Jyotisha și în calendarul indian este cel legat de denumirile lunilor lunare. În calendarul indian, luna lunară este considerată luna sinodică, adică durata cuprinsă între momentul de Luna Nouă și următoarea Lună Nouă sau – într-o altă variantă – între momentul de Luna Plină și următoarea Lună Plină, iar durata ei medie este de 29,53 zile.

Ipoteza cea mai larg raspandită este aceea că denumirile lunilor lunare provin de la denumirea nakshatra-elor siderale. În antichitate numele lunilor lunare era atribuit pe baza poziției Lunii Pline în raport cu aceste nakshatra-e, dar acest sistem s-a implementat pe vremea când, în mod evident, nu s-a știut sau nu s-a ținut seama de efectul procesului de precesie a echinocțiilor. De exemplu, luna lunară în care Luna devine plină lângă steaua Chitrā era numită Chaitra, cea care devine plină lângă steaua Viśākhā era numită Vaiśākha ș.a.m.d.

Acesta a fost unul dintre factorii principali care au condus la convingerea – actualmente foarte răspândită – că în India avem de-a face cu un calendar bazat pe anul sideral. Însă nu există nici un motiv să credem că anticii hinduși au folosit yogatārā-ele pentru altceva decât ca repere pentru fenomene terestre și nici nu există date care să indice că ei au cunoscut, cu adevărat, fenomenul de precesie a echinocțiilor.

Dacă totuși ipoteza cunoașterii fenomenului de precesie de către anticii indieni este cea adevarată, este la fel de clar că ea nu a avut decât o valabilitate temporară, sistemul de numire a lunilor pe baza stațiilor siderale fiind abandonat cu mult timp înainte de elaborarea tratatului Jyotiṣavedāṅga. Însă indienii de mai târziu, neînțelegând (sau pierzând cunoașterea fenomenului de precesie a echinocțiilor), au continuat să coreleze lunile lunare, nakshatra-ele și semnificația acestora cu stelele vizibile.

De fapt obiecția actuală (a adepților calendarului / zodiacului nirayaṇa) potrivit căreia denumirea lunilor lunare și-ar pierde semnificația dacă sistemul tropical ar fi adoptat este lipsită de temei, pentru că nici sistemul nirayaṇa nu îndeplinește condițiile implicate de aceasta ipoteză, adică nu întotdeauna denumirea lunii lunare corespunde cu poziția Lunii vis-a-vis nakshatra corespunzătoare în sistemul sideral de referință, asta din cauză că, pe de o parte, există 27 nakshatra-e și doar 12 luni lunare (13, dacă includem și luna suplimentară) și, pe de altă parte, nakshatra-ele siderale nu sunt egale ca dimensiune.

În plus, numai 4 din cele 27 de yogatārā-e (și anume Maghā, Jyeṣṭha, Chitrā și Rohiṇī rămân vizibile când Luna Plină se formează la o distanță mai mică de 7-8 grade în apropierea lor, ceea ce este o indicație că denumirea lunilor lunare a fost mai degrabă convențională decât asociativă, iar aceasta este a doua ipoteză – în opinia mea mai plauzibilă – legată de felul în care lunile lunare au ajuns să fie numite. Dacă nu poți vedea întotdeauna reperele pe care le-ai ales pentru descrierea vizuală a unui proces, atunci este clar că ele sunt doar o convenție, nefiind definitorii pentru procesul în sine!

În plus, Sūryasiddhānta (la fel ca Vedāṅgajyotisha) folosește nakshatra ca unitate de măsură a timpului. Acest înțeles (al faptului că nakshatra reprezintă, de fapt, o unitate convențională) a fost pierdut și înlocuit printr-o nouă semnificație, și anume aceea de asterism (grup de stele).

În realitate, stelele nu determină calitatea timpului dintr-o anumită nakshatra, ci doar indică – destul de aproximativ – faptul că Luna se afla în acel interval de spațiu-timp care favorizează manifestarea unei calități particulare a energiei.

Deci oricare dintre cele doua ipoteze menționate mai sus ar fi valabilă, este clar că nu transformă zodiacul lunar într-un zodiac sideral. Sigur, dilema științifică rămâne, pentru că indicațiile scrierilor sunt deseori contradictorii. Cu toate acestea, este evident că a rămâne doar la litera scrierilor atunci când se încearcă înțelegerea viziunii spirituale a vedicilor, implică un cerc vicios din care nu se va putea ieși niciodată!

Pentru a ieși din dilemă trebuie să căutăm să înțelegem care a fost scopul nakshatra-elor stelare în procesul elaborării calendarului (și a ritualului) vedic. În viziunea mea, intenția inițială a anticilor a fost de a considera stelele fixe doar ca repere vizibile pentru stațiile și lunile lunare (și pentru anotimpuri, aspect care rezultă foarte clar din tot ce am prezentat până acum!) De aceea consider că, pentru restabilirea adevarului și implementarea unui calendar corect, este absolut necesar să se renunțe cu totul la reperele siderale (adică la constelațiile solare și lunare)!