Dimensiunile și poziționarea nakshatra-elor siderale

Oricum am lua-o, intervalele nakshatra-elor considerate sideral nu se sincronizează cu cele 27 segmente egale enumerate în Vedāṅgajyotisha, în siddhānta-e sau în astrologie, stelele multora dintre ele fiind plasate fie mai înainte, fie după segmentul care le corespunde d.p.d.v. astrologic.

De exemplu, yogatārā-ele, adică stelele care marchează – dpdv tradițional – nakshatra-ele Ārdrā (Alpha Orionis), Svāti (Alpha Bootes), Jyeṣṭha (Antares/Alpha Scorpii), Pūrvāṣāḍha (Delta Sagittari), Uttarāṣāḍha (Sigma Sagittari), Śrāvaṇa (Alpha Aquile) și Dhaniṣṭha (Beta Delhpini), nu mai au nimic de-a face cu segmentele care le corespund în forma actuală a astrologiei indiene, aflându-se în afara acestora, adică în alte segmente.

Granițele pentru nakshatra-e au fost adoptate probabil abia în perioada siddhānta-ică, deci cândva după sec. 2 EN. Nu există nici o mențiune pre-siddhānta-ică legată de stelele care marchează nakshatra-ele. Primele mențiuni par a fi cele din Paitamathasiddhānta și apoi cele din Sūryasiddhānta care, conform cu David Pingree (în On the identification of the yogatārās of the indian nakshatras), par a folosi un sistem de coodonate adaptat după cataloagele stelare grecești.

Chiar și faptul că, pe lângă înțelesul tradițional de ‘stea’, cuvântul tārā mai înseamnă și ‘ghid’, exprimă, în opinia mea, faptul că, la origine, aceste stele (yogatārās) au fost alese, doar ca marcaje orientative pentru aspecte care nu au neapărat legătura cu ele. Un ghid este un reper, un simbol sau un indicator pentru o anumită etapă sau un anumit proces, dar nu este exact același lucru cu etapa sau procesul în sine.

“Harta nu este tot una cu teritoriul” se spune în semantica generală; la fel, o yogatārā poate să arate, de exemplu, că, într-un anumit moment, Luna sau Soarele se află în apropierea punctelor echinocțiale sau solstițiale și acest aspect are o semnificație și o încărcătură energetică, dar această semnificație și încărcătura energetică nu se datorează stelei sau constelației lunare respective.

Trebuie remarcat faptul că mai mulți cercetători foarte cunoscuți ai astronomiei și cronologiei indiene au căzut de acord asupra faptului că procesul esențial în elaborarea Zodiacului Lunar hindus a fost determinarea segmentelor care împart traseul Lunii, pe când procesul alegerii yogatārā-elor (deci a stelelor care desemnează nakshatra-ele) a fost un proces secundar.

Astfel, în studiul său numit Nakshatras (p 436), Prof. german L. Weber scrie faptul că

divizarea cerului în 27 de porțiuni corespunzător mișcării zilnice a Lunii  a fost primul pas, iar selecția stelelor care marchează aceste porțiuni a fost un pas ulterior.

Prof. W.D. Withney susține parțial această teorie, dar menționează că, în opinia sa, aceste două procese s-au realizat simultan.

În oricare dintre cele două variante, procesul esențial a fost segmentarea traseului Lunii pe baza numărului de zile dintr-o lună lunară (adică a numărului de zile necesar Lunii pentru a reveni în același punct; în nici un caz procesul inițial nu a fost selecția stelelor din Zodicul Lunar!

Deși astronomi importanți cum a fost Brahmagupta au menționat sisteme inegale ale nakshatra-elor, aceasta a fost, în viziunea mea tocmai datorită neințelegerii naturii nakshatra-elor și a încercării de a ordona sistemul nakshatra-elor pe niște baze siderale inexistente.

Datorită faptului că perioada revoluției lunare (luna siderală) este cu ceva mai mare de 27 de zile (27,3 zile, mai exact), cele 27 nakshatra-e nu corespund exact – dpdv numeric – cu numărul de zile.

Ca urmare, o a 28-a nakshatra, de regulă, mai scurtă, numită Abhijitse introduce uneori în practica astrologică. Abhijit este, de fapt, steaua Vega (Alpha Lyrae) și apare atât în Maitrāyaṇīsaṃhitā, Kāṭhakasaṃhitā, cât și în prima menționare a nakshatra-elor, care apare în Atharvaveda, ceea ce indică faptul că Abhijit a fost initial parte a sistemului. Declinația sa fiind foarte mare (+38° 47′ ), Abhijitapare ca un out-sider nu doar la figurat, ci și la propriu. Ea se află foarte departe de banda care constituie Zodiacul Lunar, adică traseul Lunii în jurul Pământului, ceea ce, în opinia mea, este un indiciu important care atestă faptul că Abhijit a avut doar rolul de reper pentru poziția Lunii (iar declinația sa foarte mare a fost – în opinia mea – și unul dintre motivele pentru care a fost lăsată pe dinafară!)

Mai trebuie spus că, de-a lungul mileniilor, unele stele yogatārās își schimbă ascensiunea dreaptă și ordinea lor relativă (adică ordinea percepută de un observator terestru) datorită schimbării poziției axei Pământului în raport cu ele. Toate acestea indică faptul că yogatārā-ele nu pot fi corelate cu un așa-zis zodiac ‘indestructibil’ sau ‘fix’, deci nu pot avea vreo semnificație astrologică rațională. De-a lungul timpului ele au funcționat doar că repere pentru poziția Lunii și pentru diferitele segmenete ale traseului acestuia.